Pur, curat, sacru, pus deopartepentru o întrebuinţare deosebită.
Cuvântul ebraic original qódhesh transmite ideea de separare, exclusivitate sau consacrare lui Dumnezeu,... starea de a fi pus deoparte pentru serviciul lui Dumnezeu".
Epitet dat divinității, considerată ca întruchipând suprema perfecțiune și puritate.
Atribut sau calitate dat unui obiect sau unei persoane, cauta pe crestinortodox.ro raspunsul la aceasta intrebare
Cuvantul "sfant" este produsul subiectivismului. El vrea sa indice tot ce este mai bun, mai pur... Insa el este atat de obscur incat si majoritatea crestinilor sunt in ceata privind insemnatatea lui. El nu indica nimic concret, motiv pentru care creaza confuzie.
Mai nou, avem si noi un sfant pe site. Se numeste Jardelin. Cred ca el iti va da cel mai bun raspuns.
P.S. Stefan Cel Mare...a fost orice...numai sfant NU!
Salut! sfant se refera la sacru, la puritate si la tot ce tine de bine si de facerea de numai de bine. dar oricum nimeni de pe acest pamant nu e sfant, sfant sunt cei care sunt alesi de dumnezeu sa fie sfinti, cei carora nu le putrezeste corpul in mormant si miroase a mir. oricum, nu chiar toti carora nu le putrezeste corpul sunt considerati sfinti...
"Pus deoparte".
-Sabatul -ziua de odihna- timpul pus deoaprte de Dumnezeu (pentru el si pentru noi oamenii) este sfant, pus deoparte;
-darurile pe care le aducem lui Dumnezeu sunt sfinte, - puse deoparte
- si oamenii -dar din nefericire nu toti;
-familia ar trebui sa fie sfanta -deoarece Dumnezeu a intemeiat-o.
Inimile noastre ar trebui sa fie sfinte, gandurile, sentimentele si trupurile noastre hranindu-ne, ascultand si vorbind sanatos. Intotdeauna.
Stiu...Si-a riscat viata si a ucis pe vrajmasii sai. Bine a facut, din punct de vedere istoric. Biblic, am mari indoieli. Trebuia sa-si iubeasca vrajmasii, nu?
Ideea este ca, Biserica numeste "sfinti" dupa bunul plac! De fapt, cuvantul in sine "sfant" inseamna... ceea ce vrei tu sa insemne, dupa bunul tau plac.
Dupa mine, sfant ar insemna "fara de pacat", dar nu se poate! Pentru ca fara de pacat, este doar Dumnezeu. Sau nu?
Sau stai, ca m-am razgandit nitel.
Sfant, e intr-adevar ceea ce vrei tu sa fie, ce simti, ce-ti transmite...insa, in acelasi timp, ceva ce iubesti mai presus de orice sau ceva (cineva) ce ar trebui sa pretuiesti, mai presus de orice.
Sfanta-i mama mea!
Sfanta-i limba materna. Si painea.
Nici macar in mod ironic sa nu spui ca sint sfint! Nu-mi doresc in nici un fel sa fiu considerat diferit fata de cei care posteaza aici asa cum era considerata Ema pe vremea cind posta si cind aproape toata lumea o considera un etalon in credinta si bigotism!
Eu sint doar un user banal, cu numele de Jardelin. Desi cred cu toata fiinta mea in Dumnezeu si in iubire, ma straduiesc sa nu fiu si sa nu par fanatic religios. Daca as pune mai mult pret pe postarile mele si pe efectul lor, si daca nu as fi catalogat imediat (pe nedrept) habotnic as scrie mult mai mult despre credinta, dragoste si Dumnezeu. Dar ma abtin pentru ca de multe ori ma gindesc ca Dumnezeu lucreaza in inima omului pe alte cai numai de el stiute, nu prin mesajele unui pacatos ca mine care isi pierde timpul pe Internet.
Persoana treaza.
Un "sfant" poate avea sau nu legatura cu o religie. Lasand la o parte tot cea ce ne spune despre sfinti media si invataturile religioase superficiale putem spune ca un treaz este acea persoana care a atis cea mai inalta treapta de evolutie umana, spiritualitatea/transpersonalul/Chakra a7-a/intelepciune sau oricum ai vrea tu sa o numesti
Din punct de vedere religios sfant inseamna a fi fara pacate, esti mai aproape de divinitate, si bine inteles ajungi in rai /cum a fost si sf.Constantin cel Mare care si-a omorat fiul/asta nu se pune/a visat o cruce pe cer sau a vazut o cruce pe cer ceva de genul/si cu ajutorul careia a castigat batalia I.H. fiindui alauri/si uite asa a ajuns sf.
Sfântul Ştefan cel Mare a avut dreaptă socoteală, un lucru pe care protestanţii şi ateii nu-l vor înţelege niciodată, dacă nu vor lăsa egoismul deoparte şi nu se vor lepăda de sine, că, în fond, asta e credinţa: lepădare de sine.
A ştiut că, dacă nu-i atacă şi nu-i omoară pe barbarii care-i atacau ţara, aceştia ar fi ucis totul în calea lor şi-ar fi trecut şi la vecinii ţării în care Sfântul Ştefan era Domnitor. Aşadar, şi-a iubit vrăjmaşii mai mult decât crezi tu, мιнaɛℓa34, fiindcă i-a apărat de cetele năvălitorilor barbari. În timp ce unii stăteau la masă, la ospeţe, şi beau, Ştefan lupta şi suferea pentru ei şi n-a cârtit nicio clipă, nici măcar când l-au rănit la picior, de, după, l-a durut o viaţă întreagă şi, de-acolo, i s-a tras şi moartea, fiindcă i s-a cangrenat.
Ştefan cel Mare e Sfânt fiindcă a trecut prin suferinţa morţii tuturor soţiilor sale şi, pe niciuna dintre ele, n-a părăsit-o. Unii spun că a fost curvar, fiindcă a avut mai mult de-o soţie, dar nu e aşa. El s-a recăsătorit doar după ce i-au murit nevastele, pe rând, neavând mai mult de-o soţie odată şi nedivorţând de niciuna.
E Sfânt fiindcă nu i-a lăsat pe turci şi pe tătari să aducă mahomedanismul peste ţara lui, care era creştin-ortodoxă şi care e creştin ortodoxă datorită lui!
Acum înţelegi de ce e Sfânt?
Fiindcă a avut curaj, iar curajul e o virtute!
Nu orice conducător de oşti stă în fruntea armatelor sale şi luptă cu mai multă îndârjire decât acestea! Ia spune! Tu ai ieşi în fruntea armatelor tale, cu riscul de-a fi omorât, într-un război, sau ai prefera să stai în castelul tău, la căldurică, şi doar să-ţi trimiţi oştile, să lupte pentru ţara pe care-ai jurat c-o vei apăra cu preţul vieţii?
Vreau un răspuns sincer!
anonim_4396 întreabă: