Ce inseamna habnotnic? vreau si parerea ateilor si a crestinilor la toti, nu copy paste de pe net

Un om care crede in totalitate Cuvantul lui Dumnezeu si il respecta cu strictete! Ma simt onorata cand unii utilizatori ma numesc asa!

Fanatic, om care nu înţelege legea în sensul ei duhovnicesc şi o decupează după bunul plac, tinde să facă exces de zel ajungând uneori chiar până la crimă.
Un om care se pretinde apărător/predicator al legii dar, o încalcă în particular.
A se vedea cazurile de farisei din Noul Testament care săreau să omoare prostituate publice cu piatra dar, în particular "vizitau" casele văduvelor.

"Un om care se pretinde apărător/predicator al legii dar care, o încalcă în particular." Cu alte cuvinte un om care nu respectă legea. Un om riscă să fie numit habotnic (în mod justificat sau nu) în mai multe situaţii:
1). îşi urmează cu fidelitate credinţa dar aceasta nu este una corectă, conducându-l la greşeli de diferite nuanţe...
2). credinţa lui este corectă, dar el nu o urmează cu fidelitate, ajungând astfel la erori, abateri de la învăţătură, sau la diverse păcate... (caz în care nu este vinovată cu nimic credinţa pe care ar fi trebuit să o respecte);
3). credinţa lui este corectă, el o urmează cu fidelitate, dar oamenii interpretează greşit faptele lui din cauza lipsurilor lor, a ignoranţei, a necunoaşterii principiilor, a necunoaşterii necesităţii învăţăturilor sau comportamentelor credinţei respective.

Ispitele sunt de multe feluri. Ca şi animalele, se pot clasifica în diferite categorii. Cel mai simplu mod de clasificare le împarte în: ispite de stânga şi ispite de dreapta. Speciile de ispite de dreapta cel mai des întâlnite sunt: habotnicia şi fariseismul. Ambele sunt alterări ale raporturilor din interiorul Legii lui Dumnezeu. Fariseismul este alterare a raportului dintre formă şi fond în Lege, iar habotnicia (sau bigotismul) este o alterare a raportului dintre mijloc şi scop. Habotnicul este cel care îşi face scop din mijloc. El nu mai vede logica mijloacelor la care ne îndeamnă Domnul ca să atingem scopul nostru, ci crede că acelea sunt chiar scopuri.

Spre exemplu, Domnul ne îndeamnă să mergem la Sf Liturghie Duminica şi în zilele numite "de poruncă", adică zilele notate cu roşu în calendar. Pus să aleagă între slujirea unei rude bolnave şi singure şi mersul la biserică, habotnicul va alege mersul la biserică. Cel mai teribil exemplu de habotnicie ni-l aduce Isus prin Parabola Bunului Samaritean. Un om fusese tâlhărit de jefuitori şi zăcea aproape mort. Pe lângă el trec, fără să îl ajute, un preot şi un levit. În final, îl salvează un om dintr-un neam dispreţuit, un samaritean. Este adevărat, atingerea unui mort însemna, potrivit legii de atunci, întinare. Nici preotul, nici levitul nu ar mai fi putut sluji în acea zi, ci abia a doza zi, după un ritual întreg de purificare. Asta nu înseamnă, însă, să treacă pe lângă misiunea lor, aceea de a-L ajuta pe Domnul în cei bolnavi, în cei căzuţi. Ei ajung în situaţia ca, din habotnicie, să rejecteze însăşi misiunea lor pe pământ.

Acuma, un sfat practic. Nu trebuie să vă temeţi de habotnicie. Dacă, totuşi, ea vă încearcă, este, pe undeva, un semn foarte bun. Şi iată de ce: diavolul îi încearcă pe oameni, mai întâi, cu ispite de stânga. Acestea sunt mai comune: rejecţia ierarhiei, a Legii, a tradiţiei. Beţia, curvia, sperjurul şi multe alte lucruri comune sunt din categoria ispitelor de stânga. Abia când omul se află deja pe o anumită treaptă a urcuşului spiritual, diavolul, care nu-şi pierde speranţa de a-l înhăţa, scoate la iveală arsenalul ispitelor de dreapta. Şi atunci apar: supra-scrupulozitatea, fariseismul, habotnicia şi altele din tagma devierilor de dreapta de la Calea Regală, care este Calea de Mijloc, Calea pe care Domnul ne aşteaptă să fim aşezaţi ca să înaintăm spre El.

Folositoare explicaţia şi cuprinzătoare, totuşi, am o întrebare, care nu vine în contradicţie cu ce ai zis:
"Este adevărat, atingerea unui mort însemna, potrivit legii de atunci, întinare."
Nu era vorba în Legea lui Moise că atingerea unui lepros era întinare?
Omul acela fusese bătut, încă mai sufla, sarcerdoţii observaseră că a fost bătut dar au trecut pe lângă el, din împietrirea inimii.
Nici măcar nu aveau justificarea Deuteronomului pentru fapta lor.

Fanatic religios,vezi atentate, ura, violenta, parerea mea un fanatic e un om care se crede superior divinitati si pedepseste pe cei care gresesc sau ei cred ca au dreptate, nu de multe ori mam contrazis cu pers pe versete din biblie ei se credeau dumnezeii

Am cunoscut...
Sunt oameni dereglati.
Prea credinciosi decat e necesar sau trebuie.
Aveam un vecin care intr-o zi pela 12:00 era pe strada pupa strada. Ca cica asa i-a zis D-nzeu. Sunt oameni care se duc pe alta lume acesti Habodnici.
Ma sperie comportamentul acestor oameni.

Cei doi de dinainte (preotul şi levitul) nici nu s-au aplecat ca să constate că mai sufla. Au văzut o victimă şi au plecat, senini, mai departe. Aşa facem şi noi, de multe ori. Este omul bolnav, jefuit ori căzut în stradă: de ce să ne legăm la cap, să dăm cu subsemnatul pe la Poliţie, să ne abatem din drumul nostru aşa de important, să-l băgăm în maşină ca să ne umple maşina de sânge? Şi spitalele caută să scape de muribunzi, îi trimit acasă. Şi pentru doctorii din spital, muribundul e belea: dacă moare, se lasă cu explicaţii la raportul de gardă, cu expertiză medico-legală, cu purificarea salonului, considerat întinat, prin tot felul de măsuri. Vezi în Levitic 21:11, Numeri 9 versetul 6 şi urm.

Merci pentru referinţe şi explicaţii.

HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»".

Un soi de cretinoid, care nu gândește cu capul lui, că nu are așa ceva, ci ca capul prelatului./ sau un idiot care nu înțelege credința și sensurile sale și respectă aparențele religioase.
Ține posturile alimentare, fără a înțelege semnificația și valențele postului.
Merge și linge „sfintele moaște ", șamd.