In Vechiul Testament avem doua cuvinte traduse ca pocainta. Unul este „nacham" si inseamna „a-ti parea rau pentru ceva, a regreta", iar celalalt este „sub" si se traduce ca „intoarcere, revenire, din nou, inapoi, restaurare, etc". In Noul Testament avem „metaneo" – schimbarea mintii.
Daca ar fi sa rezumam, ca la lectiile pentru copii, pocainta ar cuprinde 4 pasi, usor de reamintit prin 4R:
- Regret (pentru pacatele savarsite)
- Recunoastere (a pacatelor)
- Rugaciune (pentru iertare si pentru putere de a o rupe cu pacatul)
- Renuntare (la pacat, punerea in practica a vointei de a o rupe cu trecutul pacatos)
Pocainta nu este ceva ce se face o singura data, ci un proces care dureaza toata viata. Tocmai de aceea, termenul de „pocait" nu mi se pare a fi unul corect dpv teologic.
Pocăinţa adevărată conduce la o „întroarcere", aceasta este însemnătatea cuvîntului „căinţă". Cel ce se căieşte în mod sincer nu regretă numai faptele din trecut, el trebuie ‘să se întoarcă la Dumnezeu’ părăsind acel mod de viata şi conformându-se normelor Sale.
Trebuie sa facem „fapte. . . care corespund cu pocăinţa." — Fapte 26:20; Rom. 6:11. Evrei 10:26, 27
Pocainta este intoarcerea la Dumnezeu, intoarcere insotita de o cainta adanca pentru viata traita in pacat. Intoarcerea sincera la Dumnezeu este mai mult decat o simpla exteriorizare a regretelor si schimbarea pe moment a comportarii. Pocainta adevarata presupune "o innoire a mintii" si o schimbare totala a vietii, pe termen lung. Ea presupune renuntarea la lucrurile care poate ne plac dar, care nu sunt placute in ochii lui Dumnezeu. Va trebui sa renunti la barfa, la a judeca oamenii, la orice lucru pe care Dumnezeu il condamna. Pocainta adevarata se manifesta vizibil in viata ta de zi cu zi, pentru ca ea produce o viata noua, total schimbata. Ea actioneaza in primul rand la nivelul inimii si apoi produce efecte la nivelul exterior al comportarii noastre.
Pocăința este o schimbare a minții și a inimii. Pocăința nu înseamnă respectarea unor obiceiuri și tradiții. Pocăința este înțelegerea deplină a faptului că ne naștem, nu cu păcat, ci în păcat și doar Dumnezeu ne poate salva. A murit pentru fiecare dintre noi. Nu mai avem nimic de făcut, nu e nevoie să urcăm cine știe câte trepte, nu e nevoie să mergem în pelerinaj, nu este nevoie să facem nimic altceva decât să credem și să primim salvarea de la Dumnezeu. A crede doar că Dumnezeu există nu te face pocăit. Şi diavolul știe că Dumnezeu există, dar asta nu îl face pocăit.
Iacov 2:19 „ Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci, dar şi dracii cred şi se înfioară."
Și dracii cred, dar asta nu îi face pocăiți. Este nevoie să îți dorești să Îl cunoști pe Dumnezeu, citind Biblia, care este Cuvântul Lui, și acceptând că suntem mântuiți doar prin El și nu prin faptele noastre bune.Totodata.pocainta este o porunca:Faptele Apostolilor 17 : 30, 31 "Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…"
N-ai inteles nimic!
Matei, la fel ca toti apostolii lui Isus nu au fost crestini, si nici n-au propvaduit vreodata crestinismul, deci nu are cum sa se refere la pocainta crestina si nici sa se adreseze crestinilor ci numai celor de acceasi religie cu el.
Toate exemplele tale din Biblie NU sunt adresate crestinilor ci celor de aceeasi religie cu Isus si apostolii sai.
Asa ca nu mai minti cu Biblia in mana, daca nici macar atat nu stii ca Biblia este scriptura religiei mozaice, de la cap si pana la coada.
Mai exact Coada adica NT este a unei secte a religiei mozaice secta esenienilor din care facea si Ioan Botezatorul si implicit Isus cu apostolii sai
La care Dumnezeu se intorc crestinii, ca religia lor nu porneste de la niciun Dumnezeu si crestinii nu au facut legamant cu niciun Dumnezeu?
Asa ca la care Dumnzeu vrei sa te intorci daca religia ta nu a plecat de la nici unul?
2 Iacov, din care citezi tu, este un personaj din galeria de personaje apartinand religiei mozaice si prin urmare nu s-a adresat niciodata crestinilor
3 Acelasi apotol Pavel a spusin Corinteni 4:4, ca Dumnezeul veacului acesta(adica veacul noului testament) a orbit mintile oamenilor, probabil din cauza asta nu vedeti adevarul!
4 degeaba a randuit Dumnezeu o zi pentru judecata fiecaruia daca a venit Diavolul si a sos oamenii de sub blestemul legii lui Dumnezei si astfel au scapat de judecata, cei cunoscatori inteleg ceea ce vreau sa zic...
Inseamna a analiza Biblia si a intelege ce anume cere Dumnezeu din parta noastra, a aplica ce invatam si a ne cai de pacat si sa nu mai facem. Abia apoi putem sa facem pasii necesari pentru a ne dedica lui prin botez.
În general se face mare confuzie în privinţa termenului de "POCĂINŢĂ".
"Pocăinţa" reprezintă hotărârea de a nu mai greşi...
Ea înseamnă doar conştientizarea, mărturisirea (taina spovedaniei, sau a "pocăinţei"), părerea de rău pentru păcatele săvârşite.
Pocăinţa ca regret pentru păcatele făcute, ca primire a a harului iertării prin Spovedanie, însoţeşte întreaga viaţa a omului.
Dar asta nu e tot. Este necesar ca păcatele respective să nu mai fie repetate, altfel pocăinţa (regretarea păcatului, spovedania şi îndreptarea vieţii) nu este dusă până la capăt...
Salut. Desigur, pentru a ne apropia de Dumnezeu, avem nevoie sa asimilam cunostinta exacta despre El si Fiul Sau Isus Cristos (Ioan 3:16; Ioan 17:3 ), Insa nu este suficient pentru noi sa asimilam cunostinta despre Dumnezeu ci si ce mod de viata pretinde El de la inchinatorii sai,. Dupa ce am luat la cunostinta este important sa punem in practica. Si daca dorim sa facem vointa lui Dumnezeu, ne vom aduce modul nostru de viata si de gandire in armonie cu vointa Sa, (daca doresti te rog sa citesti : Isaia 1:2-4,14-20; Isaia 48:19-29. ) Daca vrei mai vorbim. Numai bine.
anonim_4396 întreabă: