Ce părere aveți despre următoarele cuvinte ale lui Blaise Pascal (in lumina multitudinii de oameni care caută si cer obsesiv "dovezi" naturale, umane pentru a explica ceea ce este supranatural, suprauman):
"Credința este diferită de dovadă; ultima este omenească, prima este un dar de la Dumnezeu."
Eu imi amintesc un vers de la paraziti nici un milion de cuvinte nu fac cat o fapta, nu dovedeste nimic filozofia aia vrem dovezii ca exista dumnezeu nu fiolozofii
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Oamenii firesti nu pot sa inteleaga lucrarile Duhului.Dar noi, de cand ne-am intors la Dumnezeu, mintea ni s-a deschis si putem sa intelegem lucrarile duhovnicesti.Ratiunea se bazeaza pe lucrurile vazute, citite, analizate.Dar credinta se bazeaza pe lucrurile care nu se vad."Si credinta este o puternica incredintare o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad."Credinta nu tine numai de intelect.Trebuie sa o avem in inima.Credinta nu este ceva ce poate fi rationat cu detasare, ci ceva in care ne este implicata toata fiinta:inima, mintea si sufletul.Toma necredinciosul a spus:"Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede."Este bine sa fim credinciosi, sa ne bazam pe Cuvantul lui Dumnezeu in orice circumstanta.
Răspunde
Pascal e boss. Dar prefer "Funcţia supremă a raţiunii este să arate omului că unele lucruri sunt dincolo de raţiune."
Prietene, nu ma asteptam sa intelegi. Desi simplu - nu simplist, e clar ca este profund si multora o sa le depaseasca nivelul de intelegere...
"Ființele umane trebuie cunoscute pentru a fi iubite; dar Divinitatea trebuie să fie iubită pentru a fi cunoscută." (același Blaise Pascal)
" Sintem sclavii propriilor noastre cuvinte... insa stapinii propriilor noastre taceri."
Consider ca e inevitabil ca omul sa ceara dovezi rationale, argumente logice pentru existenta lui Dumnezeu, fiindca tot Blaise Pascal spune ca "omul este o trestie cugetatoare" deci insusirea definitorie a omului este gandirea, ratiunea. Cine spune ca-l cauta pe Dumnezeu doar pe calea credintei oarbe, e doar un naiv. La fel, cine considera ratiunea umana infailibila sau absoluta, e la fel tot un naiv.
Credinta si ratiunea nu se exclud ci sunt ambele folositoare pentru a nu deveni fanatici sau roboti.
Cele doua nu se exclud, daca mai citesti o data. Se evita doar confundarea lor una cu cealalta - greseala comuna. Omul, pentru a avea credinta, are nevoie de acest dar de la Dumnezeu. Pe care, logic, poate sa il refuze.
Superb
. Credința este chiar un dar de la Dumnezeu. 80 la sută din omenire se amestecă în religii și ateism dar doar 20% din ei au credință cu adevărat adică un suflet curat
Atunci Dumnezeu se face vinovat de necredinta oamenilor, datorita faptului ca e zgarcit in "daruri".
Din contra, problema e ca unii le vor iar altii nu. Nelegiurile noastre, mai spune Biblia, pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu. Adica poate fi darul cat de fain, daca eu tot pun caramizi intre mine si el... poate ca nu-l voi avea niciodata.
Ia spune-mi ce facem in aceasta situatie cu acel criminal numit Pavel? Nu putem spune ca e o favorizare pe fata?
Vezi tu, mersul la biserica sau faptul ca ne nastem in familii crestine nu ne ajuta, uneori, sa vedem macar adevarurile evidente. Toti suntem vrednici de pedeapsa. Toti am pacatuit. Da, si "criminalul" de Pavel. Din fericire pedeapsa a fost luata asupra Lui de Hristos, El a platit si da la o parte zidul ala urat la care lucram de o viata...
Poate nu m-am facut inteles.
"Nelegiurile noastre, mai spune Biblia, pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu."
Sa vedem, lui Pavel i s-a aratat Isus cand omora si persecuta crestini, nu vezi o contadictie aici?
De asta spun ca Dumnezeu e nedrept si nu trateaza toti oamenii egali(avem tone de dovezi in aceasta privinta), daca i se arata unui criminal fizic, iar altuia care este si el "pacatos" dar nu criminal ii rade in fata.
Copiii nostri uneori, atunci cand nu ne inteleg actiunile, ne vor considera nedrepti. Pot alege sa fuga de acasa si sa plateasca pretul sau vor intelege la varsta potrivita. La fel noi, imaturi spiritual, procedam uneori in relatia cu Dumnezeu.
Dumnezeu NU datoreaza nimanui har. El a facut deja tot ceea ce este drept sa faca. NU te poate judeca nimeni ca vrei sa favorizezi pe cineva mai mult si pe altul mai putin, functie de resurse si de modul in care iti dicteaza constiinta. De ce am cere diferit acum, cand vorbim de Dumnezeu? Totusi, nimeni nu se poate plange ca Dumnezeu nu i-a vorbit, macar o data. El face asta din dragoste si omul, deseori, refuza. Ce folos ca tie iti tot spune, prin mine, prin altul, in Biblie si, in loc sa accepti, staruiesti in a te incapatana?
De ce l-a ales pe Pavel (nu doar de dragul lui ci si de dragul multora care aveau sa auda vestea buna a mantuirii)? Pai uita-te in istorie si ai sa intelegi ca Dumnezeu a avut dreptate.
-
anonim_4396 întreabă:
45 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
