Ce parere aveti ca Ioan Gura de Aur i-a incurajat pe cei din comunitatea sa se spioneze reciproc? ''Atacurile nu s-au mărginit la cultură. Totul, de la mâncarea din farfurie (care se cuvenea să fie simplă, nicidecum asezonată cu mirodenii) până la cele ce se petreceau în pat (care, evident, trebuiau să fie simple şi necondimentate), a început, pentru prima oară, să fie controlat de religie. Homosexualitatea a fost scoasă în afara legii; epilatul era considerat demn de dispreţ. Acelaşi lucru s-a petrecut şi cu folosirea cosmeticelor, cu
muzica, dansul, mâncărurile scumpe, aşternuturile de purpură, veşmintele de mătase… Şi lista poate continua.
Aducerea la îndeplinire a acestor lucruri nu a fost deloc simplă. În vreme ce atotştiutorul Dumnezeu nu avea nici o reţinere în a privi nu doar în inimile oamenilor, ci şi în casele lor, preoţilor creştini le era mai greu să facă acelaşi lucru. A fost găsită rapid o soluţie. Sfântul Ioan Crisostom i-a încurajat pe cei din comunitatea sa să se spioneze reciproc. Intraţi în casele fiecăruia, spunea el. Iscodiţi îndeletnicirile celuilalt. Feriţi-vă de cei care nu se supun. Apoi daţi-i lui raportul despre toţi păcătoşii, iar el îi va pedepsi după cum merită. Iar dacă nu dai raportul vei fi şi tu pedepsit. „Aşa cum vânătorii hăituiesc animalele sălbatice, nu dintr-o singură parte, ci de peste tot, şi le aruncă în laţuri, la fel şi noi să-i vânăm pe cei care s-au preschimbat în animale sălbatice şi să-i aruncăm de îndată în laţul mântuirii, noi din partea aceasta, voi din cealaltă."13 Creştinii fervenţi colindau din casă în casă căutând cărţi, statui şi picturi pe care le considerau demonice.
Ei nu socoteau aceste fapte un gest de cruzime. Dimpotrivă: a închide, a ataca, a constrânge, chiar a bate un păcătos – dacă îl aduceai înapoi pe calea cea bună – însemna a-i mântui sufletul. Aşa cum a precizat şi maestrul paradoxului pios, Augustin: „O, milostivă sălbăticie!"14
Rezultatele acestor acţiuni au fost cutremurătoare, iar pentru necreştini terifiante. Oamenii de la ţară dădeau năvală spre a vedea cum templele faimoase în întreaga lume erau nimicite. Intelectualii priveau cu disperare cum presupusele cărţi necreştine – adeseori simple texte privind artele liberale – erau azvârlite în flăcări. Iubitorii de artă se uitau cu oroare cum cele mai măreţe sculpturi ale lumii antice erau sfărâmate de oameni prea neghiobi pentru a le preţui şi, cu siguranţă, prea neghiobi pentru a le putea reface. Dar creştinii nu au reuşit să le distrugă mereu în mod eficient. Destule statui din multe temple au fost salvate graţie faptului că erau prea înalte pentru ei şi pentru scările şi ciocanele lor primitive.''. Catherine Nixey - Epoca intunecarii pagina 17. Ioan Gura de Aur era ortodox.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook