Consider că este o carte ce exprimă învățături de o înțelepciune uimitoare și caracterizată de o frumusețe poetică deosebită, deși oarecum nonconformistă și bătătoare la ochi prin unele afirmații, mai ales când privim dintr-o perspectivă creștină. Din câte am înțeles, a fost scrisă de Solomon, precum cartea Proverbelor...iar lucrul acesta se observă chiar și în stilul în care a fost redată. O înțelepciune copleșitoare și un umor blând.
Tu ce părere ai?
Deprimanta pe ici pe colo.Noul Testament cu oportunitatea nasterii din nou aduce speranta tonica.
O carte scrisa de un intelept. Din perspectiva vietii traite fara Dumnezeu - "totul e desertaciune si goana dupa vint" - ei, nu e chiar asa daca Il gasesti pe Dumnezeu.
E o carte filosofica, fara indoiala, avand toate "ingredientele": observare-cercetare, mirare si meditatie despre Dumnezeu, lume si incompletitudinea existentei omului, indiferent de starea lui sociala sau intelectuala. Doar Dumnezeu ii da sens omului: sa se teama de El si sa pazeasca poruncile Lui. - Ecc. 12, 13
Omul are arvuna vesniciei in inima lui (Ecc. 3, 11); desi ca pulberea se intoarce in pamant, ca suflet se intoarce la Dumnezeu, care l-a dat. - Ecc. 12, 7
Cuvantul Ecclesiastului nu are caracter apodictic, asa cum au cuvintele dainuitoare ale lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, care este mai mare decat el, mai mare si decat Iona, mai mare chiar si decat Templul legii vechi. Cuvantul lui Hristos este dumnezeiesc, ramane in veac si nu-ti ajunge o viata sa-l intelegi deplin in profunzimea lui teologica.
Darius_Serban_1995 întreabă:
KateMiddleton întreabă:
FluturicaMicaMica întreabă:
bebediana întreabă: