Ce părere aveți de Pariul lui Blaise Pascal?
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Pariul_lui_Pascal
Are mare dreptate nu-i așa?

Da, are dreptate.

Fantezie. Nu ai nimic de castigat crezand in ceva ce nu exista. Si daca ar exista, nu ne-ar purta de grija si nici nu ar avea reguli pentru noi.

Mi se pare un argument foarte slab sincer.

De unde stii 100% ca nu exista?

Cartile care scriu despre el sunt la nivelul unor carti de povesti pentru copii mici, iar prezenta lui se resimte in viata noastra la nivelul 0%.

De ce generalizezi? Creștinii ii simt prezenta in viață lor. Cel ce nu o simte nu se poate numi creștin. Iar daca o face este un mincinos.

Trebuie sa fim obiectivi si rationali. Putem asocia cu Dumnezeu orice si daca asociem lucrurile bune cu el (cu dovezi neconcludente) obtinem personajul perfect. Cu credinta si fara munca nu iese nimic. Cu munca iese orice, cu sau fara credinta. Nu au nici o legatura. Daca un lenes sau incapabil ia un examen (si asta se intampla rar), din noroc, degeaba afirma ca l-a ajutat Dumnezeu. Fara munca si inteligenta nu se face nimic, oricat ne-am declara de credinciosi, oricat am citi cartile, oricate rugaciuni, matanii, lumanari, incantatii am face. Intotdeauna castiga cel puternic si harnic. Daca cei care au facut calculatoarele ar fi citit doar cartile despre credinta si nu ar fi muncit serios sa inteleaga lucrurile reale asa cum sunt ele, acum am fi vorbit cel mult fata in fata la lumina lumanarii. Stiinta, munca, harnicia, omenia au valoare. Credinta in ceva ce nu se vede si nu se simte, ceva care se asociaza cu ce e bun fara a avea o influenta reala, nu aduce nimic.

Te contrazic. Familiile creștine stau mai bine la capitolul despre care vorbești decât cele păgâne. Chiar si acolo unde sunt 13- 15 copii. Toți învăța foarte bine,majoritatea au făcut si studii superioare, multi dintre ei s-au privatizat, unii sunt primari, viceprimari sau consilieri locali. Sunt oameni ca toți oamenii in privința asta, doar sunt si creștini pe deasupra. In timp ce in familiile păgâne, se consuma alcool, se fumează, nu frecventează școală copiii, fetele nasc la 13-14 ani, nu lucrează, doar fura, fac scandal nu numai acasă ci si prin baruri, nu beneficiază nici de ajutor social din cauza ca au amenzi pe care nu le pot achita in viata asta. Ma opresc!

Asta nu are legatura cu credinta. E vorba de educatie si stare materiala proasta.

Induce spre o credință superficială, fără rod Duhovnicesc.

Ok, nu am mai făcut asta de foarte mult timp, dar here we go.
Pariul lui Pascal este unul dintre cele mai proaste argumente pro dumnezeu care exista.
Prima problema e ca pariul lui Pascal nu dovedește ca Dumnezeu exista, doar ca e mai bine sa crezi în el decât sa nu crezi, indiferent de existenta acestei ființe.
Apoi, nu poți alege ceea ce crezi. Nu te poți forța sa crezi în ceva ce știi ca nu este adevarat. Imaginează-ți ca te-ai născut într-o tara majoritar budista și ți s-a spus de mic de povestea celor 108 melci martiri care au murit când i-au acoperit capul lui Buddha pentru a îl proteja de insolație într-o zi când gândea profund. Daca știi ca aceasta poveste nu s-a întâmplat, nu o vei putea crede. Ai putea cel mult sa spui de ochii lumii ca tu crezi aceasta poveste, dar ai stii ca minți.
Apoi, Blaise Pascal a luat in considerare numai propria lui religie. Sunt sute de mii de religii, culte, poziții și orientări religioase, spirituale și multe alte mitologii și filozofii religioase care nu mai sunt practicate in ziua de azi. Sa nu mai vorbesc de sectele/bisericiile/scolile diferite ale aceleiași religii, care sunt și ele mii. Plus dacă religia corecta este una din Game of Thrones sau Lord of the Rings? Daca exista extratereștrii și au și ei propriile religii și una din ele e cea corecta? Am putea sa ne imaginam o infinitate de religii. Sansa sa o nimerești pe cea corecta este 1 din infinit deci mai bine te dai bătut.
In al treilea rând, ideea de „nu am pierdut nimic„ e falsa. Ai pierdut extrem de multe resurse, energie și timp, ți-ai limitat viziunea asupra lumii, relațiile cu oamenii, încrederea în știință etc. și ai trăit cu frica într-o forma de sclavie mentala. Absolut toate religiile iți cer ceva de la tine, deci nu poți spune ca nu ai pierdut nimic.
Pe de alta parte, dacă un zeu omniscient si omnibenevolent exista, nu ii va pasa dacă oamenii au crezut sau nu în el, atâta vreme cat au fost oameni buni. Imi este greu sa cred ca Dumnezeu atotiubitorul, creatorul Universului ar avea apucături pe care nici cei mai cruzi tirani nu le-ar avea.
De asemenea, observ din nou cerința a doctrinelor religioase, de a crede ceva nu pentru ca este în mod obiectiv și evident adevarat ci doar din cauza unei consecințe imaginare a necredinței. Asta este psihologia credinței, dar nu a oamenilor raționali.
In final, din punct de vedere teologic, asta ar fi o credința din frica, nu iubire fata de Dumnezeu de care voi creștinii vorbiți mereu.

Asta e doar parerea ta si nu am de ce sa o iau in serios daca nu aduci argumente valide. Si doar fiindca tu nu simti prezenta Lui nu inseamna ca altii n-o simt. Nu mai generaliza, nu esti tu in pozitia sa vorbesti in numele altor oameni. Nu mai zi "noastra" cand este evident ca te referi doar la tine