Mie una mi se par prea aiuritii nu pentru ca ei cred mult in puterea lui dumnezeu ci pentru ca dumnezeu oricum vede in inima ta de ce il admiri/prea slavesti (mai bine zis lingusesti)
pentru ca nu vrei sa ajungi pe la dracu pe bune oricum el daca vrea sa-i trimita pe aia la el ii trimite ca de aia ii el atot puternicu nu? deci face ce vrea indiferent de cat de mult mergi la biserica te rogi de parca mori in 5 min sau faze de genu
ca dupa ce ai plecat de la biserica poate iti faci alte pacate in ziua de azi nici preotii nu mai is chiar demni de incredere ai vazut la tv intamplari cred ca
deci in concluzie indiferent cat incerci sa pari un,, inger pur " el are habar de ce ai tu in cap deci faptul ca joci teatru nu ajuta
oricum la ora de religie ne zicea profa ca,, cei din urma vor fi cei dintai"deci pacatele se iarta dar daca faci greseala aia de a merge la biserica de dragu de a juca teatru forget it tot ajungi la judecata
deci aia care au boala asta de a fi obsedati nu rezolva mare lucru ideea ii de a te ruga ca un om normal nu obsedat disperat ca pana la urma tot mori nai habar unde ajungi
era o parerea de-a mea sper ca te-am ajutatsucces
Cred ca asa au fost invatati de mici si speriati de catre parinti cu iadul si toate prostiile alea. Nu zic sa nu fi credincios dar parca este exagerat si nu cred ca Dumnezeu vrea sa ne pierdem toata viata dedicando lui. Parerea mea.
In primul rand nu sunt pocaita, in al doilea rand asa cum pe alti ii pasioneaza arta sau matematica, pe mine ma pasioneaza religia si filozofia. Eram curioasa sa aflu parerile celoralti, nu am descurajat crestinismul si nici nu am criticat crestini. Nu inteleg care este scopul interventiei tale in aceasta discutie, nu mi-a suspendat nimeni contul, este primul si singurul meu cont.
De ce ai parerea ca isi chinuie viata? Ei traiesc frumos in armonie,in curatie,fara curvii,betii,se respecta reciproc,se bucura de viata,viziteaza tari, locuri noi, se bucura impreuna cu familia.Au liniste si pace, iar caminul lor se transforma intr-un coltisor de rai.
Ma amuza ca zic de multe lucruri ca sunt pacate, ca atunci cand nu le convine ceva, se zbat ca pestii pe uscat sau cand considera cu tarie ca orice gen de muzica are lagatura cu Satan (ah, angus35, pe unde-oi fi?):
http://www.youtube.com/watch?v=DsdjP1VNWgo
Pai daca spui ca te pasioneza religia crezi ca Stefan din faptele apostolilor a fost un fanatic? Sau crestinii din timpul lui Nero care atunci cand erau dusi in arena ca sa fie omorati si care trebuiau doar sa arda o bobita de tamaie in cinstea imparatului ca sa scape? Sau crezi cumva ca de atunci credinta adevaratilor crestini s-a schimbat?
Cred ca, daca nu iti agata ciorapul, se poate accepta ca ar fi problema lor, nu? De ex, eu daca port o cruce de lemn in buzunar, sunt fanatic? Sau daca merg Duminica la biserica? Unde ar incepe fanatismul pentru tine?
Atita vreme cit nu iti maltratezi copiii psihic/fizic pentru a ii face sa iti urmeze credinta ta si nu ii freci pe cei din jur la cap cu cit de dreapta e calea ta si cit de gresit traiesc ei, totul e ok. Problema e cind se ajunge la faze gen catedrala bintuirii neamului si biserici printre blocuri care sint INTOTDEAUNA mai inalte decit blocurile respective.
Nu ma refer la cei despre care vorbesti tu. Ma refer la cei care sunt convinsi ca sunt niste pacatosi infecti si care chair daca nu au facut nimic grav fac tot felul de nebunii si sacrificii pentru a primi mantuirea lui Dumnezeu. Ma refer la cei care sunt obsedati de acest gand si care exagereaza in aceasta privinta asta devin hipersupertitiosi, de asta zic "fanatic"
anonim_4396 întreabă: