Viata nu are nici un rost,scop,sens, tu dai sens vieti tale, acest dumnezeu daca exista va aprecia faptele bune,desi daca faci fapte bune si esti bun cu alti iti poti creea un scop din asta,nu vad nimic rau in asta, poti dona sange, sa fi voluntar, sa ajuti, repet noi dam sens vieti noastre, si in biblie scrie credinta fara fapte egal moarte
Si ce rost are viata *cu* Dumnezeu? Biblia nu spune nicaieri care e sensul vietii, dupa cum nu spune de ce Dumnezeu permite raul.
Da o speranta,o siguranta omului necajit,trist,da speranta vieti de apoi,ajutor, vorbesc confortul oferit de religie nu ca chiar cred ei in dumnezeu dar le place sa se simta asa, daca ar crede nu ar avea acest comportament, sectancti nu cred in dumnezeu dar se cred superiori altora, perfecti, fara de pacat, daca ar crede ar fi diferite, dar nu cred ei pretind ca cred
Unul de pe aici spunea: "Biblia nu spune nicaieri care e sensul vietii,"
Se vedee ca nu a citit Biblia, ce comedie, sa-ti dai cu parerea despre ceva de care HABAR nu ai.
Viața are rostul ei de 3.5 miliarde de ani. Dumnezeu al religiilor monteiste are hai să zicem chiar exagerând un pic, maxim 10000 de ani. Ca să își legitimeze autoritatea Isus susține. - Eu sunt Învierea și Viața! (Ioan 11/25). Serios? Pe bune? Rostul vieții este supraviețuirea, și o face destul de bine și fără Dumnezeul Creștin,
Intrebarea e de fapt:
Ce rost au diversii dumnezei in viata?
Iar raspunsul e evident, niciuna. Orice poate face unul cu spiridusi in cap, exista unul/unii fara meteahna asta care pot face la fel sau mai bine.
Bine, exista totusi un rost, dar pentru a-l intelege trebuie sa ai acces la conturile liderilor religiosi mai mari sau mai mici. Dar discutia cred ca era la modul general, asa ca nu se pune.
"Rostul vieții este supraviețuirea"
Asta n-are sens, e o lupta fara rost. Un "supravietuitor" nu exista. Noi toti suntem ca si morti, doar ca momentul si modul mortii difera.
Viata asa cum a aparut ea acum "3, 5 miliarde de ani" putea foarte bine sa nu apara, ca nu i-am fi dus dorul, absolut nimeni, daca nu se intampla.
Holiday poate exista credinta in dumnezeu fara a apartine unei religi, nu vad nimic negativ in asta, credinta nu necesita o religie
I-a dus dorul o entitate, forță, energie din sânul materiei. Din partea mea, poți să o numești și Duh Sfânt, că eu nu mă supăr.
Noi vedem și înțelegem lumea prin semne, desene ( de-semne), și comunicăm între noi prin semnale. Cu semnele construim modele și structuri. Fizica, care este știința, sistemul de modele prin care văd eu lumea, vede o ierarhie de structuri, pornind de la particulele elementare, atomi, până la structurile cosmice, roiurile de galaxii. Toate aceste structuri și formații complexe de structuri anorganice, lipsite de viață, așa cum le studiem și receptăm noi, constatăm despre ele că sunt structurate și conduse de legi stricte, care nu pot fi încălcate. De exemplu legea gravitației acționează la fel de aici, până la marginea universului cunoscut de noi. La fel și legile electromagnetismului, ale propagării luminii. Astfel putem analiza și înțelege orice eveniment fizic, până la cele mai indepărtate colțuri ale universului. Nu există particulă fizică sau fomațiune sau structură care să se poate sustrage acestor legi aspre. Numim acest ansamblu cosmos, în raport cu un model dezordonat pe care îl numim haos. Dar, cu totul deosebită de absolut de orice structură din universul fizic, există o structură care este capabilă să nu respecte aceste reguli, să se supună la aceste forțe, să respecte aceste legi, și aceasta este celula vie dotată cu membrană. Un atom, o structură de formată din atomi care au masă, are două posibiltăți, sau să cadă spre un centru de atracție gravitațională, spre ceva mai greu ca ea, sau să se învârtă în jurul lui. Această structură celula vie, pe care de data aceasta o numim organică se mișcă în mediu după legi proprii, care sfidează legea gravitației. Este construită din cărămizi, elemente și structuri anorganice, tot ce este în ea, găsești ca elemente și înafară, legile fizicii și a chimiei, care este o ramură specială a fizicii, sunt la fel valabile și în interiorul celulei, și referitor la membrană și referitor la interacțiunea celulei cu mediul. Cu toate acestea celula vie în totalitatea ei, nu respectă legile fizicii, pe care le respectă toate structurile anorganice. Numim această ne respectare libertate. În plus, față de celelalte structuri, utilizează materialele și energiile și mediu pentru a menține structura, și din motivul că această ordine specială interioară nu poate fi menținută la infinit ( moartea individului, pe care o deplângi dta) structura a găsit soluția menținerii și perpetuării prin reproducere. Aceasta întâi prin creștere și divizune celulară iar apoi prin reproducere sexuată.
Așa că degeaba spui dta că la acest mod de existență nu i-a dus dorul nimeni, poetic și metaforic spus, dacă nimeni nu îi ducea dorul, nu se întâmpla. Logic, nu?
DeProfundis99 întreabă: