Din pacate, dupa cum descrii lucrurile e deja in "zona rosie" adica in situatia in care argumentele logice nu prea au sanse sa mai fie intelese de ea. Tatal tau ar trebui sa stea serios de vorba cu ea si sa-i explice ca lucrurile pe care le pretinde de la voi si de la el fac rau familiei o vor indeparta de voi. Mi-e greu sa cred ca daca tatal tau se opune mersului la biserica, rugaciunilor, etc ea poate impune asta. fiti alaturi de ea, atat voi, cat si tatal tau, dar nu acceptati impunerile astea, si cum am spus, el e cel care trebuie sa ia atitudine.
La ce biserica mergeti, adica ce cult e?
Sa ii arati ca in Biblie Isus le cere oamenilor sa NU mearga la biserica, ca doar fariseii se duc acolo!
Si sa-i arati linkul asta :
https://www.youtube.com/watch?v=0IgdzyMNfjw
In care se poate convinge singura ca Isus Christos, Dumnezeul bisericii crestine este de fapt Lucifer, adica Dracu! Si aüoi sa-i explici ca tu nu ai ce cauta intr-o biserica diabolica care i se inchina Diavolului!
Trebuie să abordezi problema distinct de religie, că aici nu religia e factorul principal ci cum alege mama ta să se comporte cu voi în baza religiei. De fapt, nici nu cred că e posibil, făra ajutor specializat şi fără dorinţa ei de a-i schimba convingerile, astfel drumul ăsta de "a-i schimba convingerea" nu cred că e cel mai indicat.
Ceea ce poţi s-o faci să înteleagă, şi asta e indiferent de religie, e că acţiunile ei se răsfrâng asupra voastră într-un mod dăunător.
Că orice religie nu e împotriva familiei(de fapt e, dar probabil nu ştie), că credinţa te impinge la bine, la frumos, la fapte bune (evident ca nu e aşa, dar intră în mintea nebunului pentru a-l putea "controla"), că în familie nu e armonie, nu e linişte, nu e bunătate, nu e dragoste, nu e prietenie, nu e întelegere, şi dacă pretinde că ascultă de un dumnezeu bun, atunci toate cele ce se răsfrâng asupra voastra ca urmare a religiei, nu sunt bune.
Totuşi, cred că ar fi nevoie de o persoana din exterior, să-i spună, poate cineva chiar din interiorul cultului unde merge, că sunt şi acolo oameni cât de cât raţionali. Dacă totuşi nu se găsesc, încearcă aşa. Mai întâi trebuie să-l calmezi pe om, să-l faci să se comporte normal, apoi poate în timp îi poţi schimba şi convingerile.
Dar pentru început, nu te lega de convingeri ci doar de efectele lor, în mod concret. Dacă mai are empatie, şi îi mai pasă de voi, o să înţeleagă. Dacă nu, nu ştiu cu ce te poate ajuta cineva.
Îţi doresc succes.
Oricum ar fi e MAMA TA, nu merita astfel de tratament din partea ta, nici eu nu agreez tot comportamentul mamei mele sau al tatalui meu, ca daca iesim in familie pe undeva imi mie sa nu ma faca de ras; dar na...
DUMNEZEU exista, daca tu nu vrei sa crezi e problema ta dar las'o pe mama ta daca este o persoaana credincioasa sa credea... Incerca sa o pretuiesti cat timp mai este langa tine, intr-o zi o sa o pierzi si o sa te dai cu capu' de toti peretii ca nu ai stiut sa o apreciezi...Stiu asta din experienta, mi-am pierdut o bunica pe care nu am apreciat-o iar acum incerc sa imi fac fericita familia chiar daca nu imi face placere, incerc sa ii multumesc pe toti.
DECI iubesteti mama asa cum este ea, cu toate ca tu ii crezi "credintele stupide", si las'o sa creada in ce vrea ea
Sper ca ai inteles mesajul raspunsului meu si sper ca te-am facut sa vezi lucrurile si din alta perspectiva
Daca tu continui sa-L negi mama ta nu poate face decat sa se roage pentru tine si sa te lese in pace.
Oricum ai grija ca Dumnezeu prefera sa rupa o mana sau un picior(si sa se intoarca la El) decat sa trimita pe cineva in Iad.
Fa o reclamatie la protectia copilului ca-ti da paine mucegaita si ai scapat de ea. Ideea ar trebui sa porneasca de la tatal tau care ar trebui sa ceara internarea pentru control la o clinica de specialitate.
Nu ajuti. Dumnezeu nu exista, nu mai incerca sa convingi pe nimeni de prostiile tale.
Ma, da fraera e mai, v-a crescut, v-a sters la cur, va hranit, v-a mangaiat, v-a iubit; ce femeie netrebnica, lipsita de toate cele. Sa nu se ia dupa mintile voastre "luminate", pline de "intelepciune", dati-o afara din casa ca sa se invete minte sa nu mai "indrazneasca" sa va "contrazica". Merita torturata ca a facut asa "podoabe henteligente". Tot inainte.
Cred ca ar trebui sa dezvolti putin. Explica cum ai facut legatura cu painea mucegaita.
Cred ca pentru mama ta e prea tarziu sa mai intelega... trebuie sa o acceptati asa cum este ea, sa fiti mai indulgenti cu ea. Trebuie sa aveti in vedere doar sa nu vi se impuna, sa nu va oblige, iar pentru a va apara de asta trebuie sa-i amintiti de "liberul albitru".
Unele persoane nu pot renunta la credinta orice le-ai face. E adevarat si faptul ca femeile sunt mai predispuse sa aiba asemenea credinte decat barbatii, deci asta iti face misiunea si mai grea. Eu am cunoscut odata o persoana care desi intelegea ca exista motive serioase de a avea dubii in legatura cu religia, nu putea sa renunte la credinta. A spus ca asa ii place, sa creada ca acolo sus exista cineva care are grija de noi. Ce poti sa-i mai spui? Iti da de inteles ca orice dovada i-ai aduce, nu ar renunta la credinta. Si din pacate multi crestini sunt asa. Nevoia de a crede e prea mare.
...in schimb, ma bucur ca are parte de intelegere si multa caldura din partea voastra.Ea trebuie inteleasa si nu calcata in picioare.Are dreptul sa creada in ce vrea, atata timp cat va aduce o paine pe masa(chiar si mucegaita).
Am intrat la tine in profil si vad ca ai o "viata". Adica mama ta nu te pune sa te rogi pe pioneze, in felul asta n-ai mai avea cand sa iesi pe la intalneli si dulcegarii.Vad ca ai tablete, telefoane...Trecand peste ele si viata "jalnica" pe care o duci, problema ta e aici: "Nu sunt răsfățată, o ajut când are nevoie dar mă enervează câteodată. Țipă la mine ca la nebuni, îmi vine s'o înjur dar în același timp mă doare sufletul că o văd cum e, îmbătrânește, are deja 47 de ani."
Avand deja conflictul, tie iti mai trebuia un motiv, ca sa-ti demonstrezi superioritatea fata de randunica mama...
Mda...
Eu nu pot convinge pe nimeni, oamenii au dreptul alegerii astfel ca eu doar spun ceea ce cred.
Astrid47 întreabă: