Depinde despre ce e vorba. Foarte mulți oameni au impresia că sunt victime și opresate pe nedrept, dar când ajungi să-i cunoști mai bine realizezi că își cam meritau acea ură. E foarte important să ne ferim de mentalitatea de victimă. Să nu ne credem niciodată niște martiri inocenți.
Dar e adevarat ca sunt și oameni care trăiesc în deplină ascultare față de Hristos și sunt urâți de oameni și lume. Dar acesti oameni sunt extrem de puțini și nu se victimizează niciodată.
Adică ce zice lumea despre Hristos? Că El nu a făcut rău nimănui, ba chiar a ajutat pe mulți, "dar din invidie mulți nu Îl suporta și L-au denigrat și bârfit din toate colțurile, când și dușmanii și neamurile au fost împotriva Lui și nimeni nu-L înțelegea."
"Deci pe lângă că nu mai are părinți și absolut nimic mai e și urât de oameni!"
Lăsând aluzia la o parte, cine are o astfel de cădere psihică are nevoie de ajutor psihologic, prieteni și mai ales de Hristos. La o biserică bună neo/protestantă găsești toate acestea. Recomand asta pentru că persoana menționată de tine are nevoie de iubire.
Ferice va fi de acești oameni, căci Împărăția cerurilor este a unora ca ei!
Persoanele marginalizate vor fi mântuite. Numele lor sunt scrise în Cartea vieții. Vrăjmașul caută să le strice caracterul, să le facă să-și piardă cumpătul, răbdarea și să le facă să cadă în păcat la fel ca opresorii lor. Dar ei nu trebuie să cedeze, ci să se prindă de Dumnezeu; să alerge la ajutorul Lui. Să Îl caute pe Dumnezeu în Casa Lui. Să caute să Îl cunoască și să se încreadă în El.