Ce sfânt credeți că ar ajuta mai mult? Sau la care să ne rugăm mai mult?

Dacă creatura se închină creaturii rezultatul este o degradare a sufletului. Numai lui Dumnezeu (pentru că este Creator) ne este permisă închinarea. Acest lucru ne înnobilează.

În afară de Dumnezeu nu există un alt Dumnezeu. El Însuși a scris cu degetul Său pe table de piatră: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine." (Exodul 20:3)

De asemenea, nu există niciun alt mijlocitor între Dumnezeu și oameni decât Domnul Hristos: „Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos" (1 Timotei 2:5).

Sfinții apostoli au respins închinarea atunci când au fost oameni care au vrut să le-o aducă. Vezi reacția categorică a lui Pavel și a lui Barnaba când niște oameni au început să-i considere zei și au vrut să li se închine: „Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele." (Fapte 14:15) Ei au îndreptat toată atenția de la omul muritor la Dumnezeu nemuritor, la Dumnezeu viu - Creatorul - singurul care merită slava și onoarea și închinarea.

Nici măcar îngerii sfinți care au trăit tot timpul în neprihănire nu acceptă închinarea și se dau înapoi în mod hotărât indicând că închinarea noastră trebuie adusă lui Dumnezeu și numai Lui:

„Și m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: "Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!"" (Apocalipsa 19:10)

„Dar el mi-a zis: "Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi, prorocii, și cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu."" (Apocalipsa 22:9)

Una dintre ispitele cu care diavolul L-a asaltat pe Isus în pustia ispitirii a fost chiar aici. Observă răspunsul dat de Isus, la fel de categoric: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie." "Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus. "Căci este scris: "Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești."" (Matei 4:9-10)

Ultima solie de har către o lume care se termină îi cheamă pe oameni la închinarea adevărată adusă lui Dumnezeu:
„El zicea cu glas tare: "Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!"" (Apocalipsa 14:7)

Citește și o să vezi că lupta dintre bine și rău se dă pe tărâmul închinării. Mereu și mereu Satan pretinde închinarea în multe feluri și din nou și din nou Biblia ne avertizează să fim treji și veghetori pentru că va fi multă amăgire în privința închinării.

„Ceilalți oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble." (Apocalipsa 9:20)

Oamenii decedați sunt inconștienți și așteaptă în mormânt până la înviere. Satana îi poate personifica, le poate imita înfățișarea, glasul, comportamentul. Aducând închinarea oamenilor morți aducem închinare direct lui Satan. Religiile păgâne au asociate cu ele cultul morților, din păcate și o mare parte din pretinșii creștini au căzut în această amăgire satanică. Închinarea adusă moaștelor e una de tip păgân, rezultatul fiind îndobitocirea omului. Demnitatea umană este lăsată la pământ. Dumnezeu nu vrea așa ceva. Satan, da!

Religia așa-zis creștină a gustat din taina religiei Babilonului și a ajuns un adevărat Babilon din care Dumnezeu își cheamă oamenii aleși să iasă: „Iesiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei!" (Apocalipsa 18:4)

Biblia ni-L prezintă pe Dumnezeu așa cum este, o ființă care e aproape de fiecare dintre noi (Fapte 17:27). El vrea să ne apropiem cu deplină încredere de tronul harului. (Evrei 4:16) Numai o relație aproape cu El ne va fi de folos pentru mântuire. Credinciosul Enoh a umblat cu Dumnezeu, la fel Noe și ceilalți. În activitățile noastre zilnice putem să avem gândul mereu la El. Și putem fi siguri că suntem în inima Lui.

Satan vreau să ne despartă de Dumnezeu. Vrea să ni-L închipuim rău (așa cum își imaginează păgânii zeii), ca și cum ar trebui mereu să-L facem noi mai bun prin faptele noastre și apelând la cine știe câți sfinți poate că în sfârșit o să privească la noi cu mai puțină ură. Ce imagine josnică despre un Dumnezeu pe care Biblia ni-L descoperă ca fiind dragoste. (1 Ioan 4:8)

Nimic și nimeni nu ne desparte în realitate de dragostea Lui. (nici înălțimea, nici adâncimea, nicio ALTĂ FĂPTURĂ, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru." Romani 8:39)

Din păcate omul fărădelegii, fiul pierzării s-a ridicat pe sine mai presus de Dumnezeu, s-a dat drept Dumnezeu, rostește vorbe de hulă (pot să iert, pot să mijlocesc pentru voi)... și încearcă să facă cât mai lungă și cât mai costisitoare călătoria omului spre Dumnezeu.

Cu tristețe, așa ca și când faci haz de necaz cineva a remarcat și a rămas o vorbă în popor: „Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții."

Nu trebuie să fie așa. Dumnezeu a făcut deja drumul până la noi. Trebuie să ne deschidem ușa inimii, El deja stă și bate. (Apocalipsa 3:20)