Ce te poti face cand ai o mama sociopata/psihopata care crede doar ce vrea ea sa creada indiferent de realitate ca si cum ea crede ca credinta ei defineste realitatea inconjuratoare chiar daca realitatea e complet diferita de ce crede ea? Indiferent de ce o intreb nu da nici o data un raspuns sincer de genul da sau nu ci ocoleste raspunsul dar in schimb pe mine ma interogheaza punandu-mi zeci de intrebari zilnic si-i place sa rascoleasca intimitatea unei persoane ca si cum ar vrea sa afle secrete nebanuite. Il pomeneste pe dracu mai mult decat pe Dumnezeu, ii place sa blesteme orice nu-i convine. Are exact comportamentul persoanelor sociopate pentru care am inteles ca nu exista tratament ii place nespus de mult sa minta, nu-ti respecta dorintele, ii place sa manipuleze persoanele, desconsidera pe oricine, nu tine cont de drepturile celorlalti si le incalca, nu tine cont de reguli in general, vrea sa conduca pe oricine si sa manipuleze orice persoana, inventeaza minciuni si le sustine cu tarie pana la paroxism, nu are mila fata de cei suferinzi, nu are remuscari rusine si nu-si asuma nici o vina.

O duci la balamuc sau cauti alta.
Ori te impaci cu ideea si cauti altundeva anumite "nevoi".

Du-te cu ea la doctor sau la o vrajitoare (sant multe!)
Vrajitoarele fac miracole!
Sper ca te am ajutat
Paaaa

Du-te cu ea la un psiholog.Dar toate mamele au un defect, dar totusi, fie bune, fie rele tot ele te-au nascut:*

Continui sa o respecti si o iubesti, pentru ca e mama ta. Nu cred ca situatia e asa grava, cred ca tu o infloresti, nu o mai desconsidera ca nu e bine.

Exista si parinti care nu sunt socotiti vrednici sa fie pusi printre cainii turmelor... (Iov.30:1)
"Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri..." (Efeseni.6:4)

Dar ca sa nu-ti strici tu caracterul -adica sa nu fii afectat- cauta sa nu mai intrii in ciocnirile de vorbe cu ea. Sunt unii oameni incapatanati.
Daca stii sa ii raspunzi in asa fel incat sa ii poti inchide gura (adica sa isi de-a seama ca e gresita), fa-o; dar daca tinzi sa ridici vocea, este mai bine sa taci.
Biblia ne invata cum sa facem fata acestor situatii.
1. "Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu semeni si tu cu el." (Proverbe.26:4)
2. "Raspunde insa nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept." (Proverbe.26:5)
Aceasta nu este o contradictie a Scripturii, ci este o metoda inteleapta. Te sfatiesc ca mai inainte de a te intalni cu mama ta sa te rogi la Dumnezeu ca sa te invete cum sa faci fata situatiei. Alunga spiritul de ura; cauta sa nu o urasti, ci doar sa ii arati greselile dar numai cu scopul de a o indrepta.

Mai spune-i mamei tale ca "cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste." (1Ioan.4:8)

Nu e bine sa-ti urasti parintii. Ar fi bine sa o lasi in pace, ca oricum n-o poti schimba.

te pot ajuta anumite articole pe situl www.jw.org sectiunea adolescenti.Imi pare rau de situatia prin care treci.

Este un caz atât de dificil încât parcă nici n-ar fi desprins din realitate...

Toate patimile la un loc, pe o platformă solidă de egoism, mândrie, orgoliu nebun...

E o luptă de o viaţă, o luptă în care rugăciunea mai mult decât dialogul poate face ceva, iubirea şi iertarea ta pentru ea mai mult decât contradicţiile şi argumentele solide...

Bucură-te că e în viaţa. Pe lângă toate nedreptăţile prin care cel rău o face victimă, una din puţinele binecuvântări rămase de la ea ca mamă este prezenţa ei (chiar dacă o umbră victimă a multe patimi sufleteşti).

Mama ta e acum pentru tine o sciala a răbdării de la care tu ai foarte multe de invatat. E o garantie ca tu vei fi lşa distanta fata de toate greselile pe care ea le face. E un sacrificiu, nu poti avea mari asteptări dar trebuie sa te bucuri de fiecare progres si consens, chiar milimetric!

E nevoie de o MEGA-RĂBDARE!
Bucură-te de cel mai mare dar la urma urmei, care nu ţi-a fost luat de lucrarea răului: viaţa, prezenţa ei, speranţa unui progres în bine!

Judecăţile lui Dumnezeu nu le ştim. Nu-ţi pierde speranţa. Pe ea
Dumnezeu o poate mântui cântărind progresul şi efortul ei de îndreptare, lupta ei internă, nu neapărat prin comparare cu un fix etalon...
Doamne ajută! (Foarte importante sunt sfaturile uni duhovnic care să aibă timp să asculte totul- in marile posturi cand vin foarte multi oameni nerabdatori, nu prea exista acel timp. Poti merge oricand...)