Deduc ca viata in sine e o minune pe care ei nu o apreciaza la adevarata ei valoare. Deci cum ar putea sa aprecieze si sa creada intr-o minune nedovedita, daca nici pe cea dovedita nu o conștientizează?
Pai, de murit, murim toti, dar se spune ca adevarata viata incepe dupa moarte. Adica astia 50, 60, 70 de ani pe care ii traim, sunt, de fapt, o pregatire pentru adevarata viata, care va fi dupa moarte.
Teoretic, bineinteles.
Pactic, numeni nu afla nimic, decat dupa ce murim
De unde, insati credinta nu se vrea a fi dovedita si doar de a crede
Alte prosti,esti campion la a generaliza si scrie aiureli, te asemeni cu prim-ministru al romaniei, cine nu e cu noi trebuie sa le facem dus rece, diferenta e ca distrusa aia conduce Romania tu nu te conduci nici pe tine, scrii tot ce isi vine in cap, cica eu fiind ateu am facut legamante cu moartea ca nu cred in dumnezeu, fi calm ca cu toti vom muri, de ce ar sa dovedeasca un ateu ca exista dumnezeu daca nu crede =iar lipsa de ratiune
Credința este convingerea unei persoane că lucrurile stau într-un fel anume, cu sau fără prezența evidențelor empirice care să probeze respectiva convingere.
https://www.youtube.com/watch?v=C_NSpMxXbnI
Deduc faptul ca desi Evanghelia este facuta pentru a fi inteleasa de catre toti cei care au trait in ultimii 2.000 de ani, am ajuns in faza in care cu cat oamenii devin mai destepti cu atat sunt mai putini cei ce inteleg Evanghelia. Asa si trebuia sa fie, si iata motivele:
"Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte, Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului."
(Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel – 3/2-7)
"Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi,
În care Dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu."
(Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – 4/2, 3)
Frumos spus. Miracolul vietii intr-o lume muribunda.
Chiar in seara asta veneam pe bicicleta spre casa, pe ploaie, era deja intuneric, si fara stop la spate, ploaia mi l-a terminat si cintam si uneori ma gindeam ca e o seara perfecta, ca sansele sunt mari pentru un accident, mai ales pe o portiune de drum pe care si eram, de 3 km, drum drept, care e foarte periculoasa, drumul e plin de cruci pe marginea lui pe acea portiune. Dar nu ma temeam. Cind doi tineri cu bicicletele intr-o zi frumoasa de vara m-au intrebat acum doi ani cum e drumul, ca auzisera ca e periculos, si le-am zis adevarul, iar ei nu s-au mai incumetat sa il faca, eu am zimbit, insa acum le dau perfecta dreptate. Nu trec prea des pe acolo, in medie doar o data la doua zile, dar adesea am parte de incidente, cel mai adesea din cauza depasirilor periculoase ale masinilor care parca nu ma vad ca vin din fata, si daca nu sunt atent, si uneori trebuie sa sar de pe asfalt, as avea parte de accident. Am vazut cindva o masina in santul de linga drum, am vazut alt biciclist lovit, unul chiar a fost omorit in acea zona, intr-o seara, tot ramas fara stop, o masina m-a lovit la ghidon cu oglinda, care a sarit ca o minge si s-a spart de asfalt, iar eu nu am avut nimic, acasa nici macar urma de zgirietura sau julitura a vopselei pe inelul de metal de la manson din marginea ghidonului nu am observat. Fac in medie 4000-5000 de km pe an cu bicicleta, am parte de incidente, dar nu am mai avut parte de vreo 5 ani de accidente cu exceptia celui cu oglinda, sa fiu lovit sau sa lovesc din neatentie pe cineva. Si asta e ceva. Mai ales in conditiile in care, in mod normal, cam unu sau doua accidente pe an am avut timp de 20 ani, fie ma dobora vreunul care nu ceda trecerea, fie imi deschidea portiera in fata (asta e faza cea mai simpatica care se poate intampla ), fie eu nu eram atent si atingeam vreo masina. Statistic vorbind, nu exista explicatie pentru cei 5 ani fara accidente, si nici pentru toate accidentele in care am scapat cu viata. Asta in mod normal. Dar pot sa deduc. Pot sa deduc ca sunt in viata tocmai pentru ca exista ceva superior care imi poarta de grija. Uneori ii zic sotiei mele cand isi face grija ca plec cu bicicleta ca pot muri oriunde, dar nu pe bicicleta. Si asta datorita miracolului vietii in lumea muribunda din jurul meu.
Deci tu ai dedus cumva existent lui Dzeu?
Banuesc ca te-ai chinuit mult sa ajungi la concluzia asta, pe argumente stiintifice bine puse la punct si dublate cu exemple stiintifice nu? Ca sa fie valabil orice in stiinta trebuie sa fie posibil sa fie ca experimentul sa fie duplicat sau cel putin
masurat cu aparatura necesara si sa fie conform standard ISO 9002. Deci ce ziceai?
Viata nu e o dovada ca dumnezeu exista asa cum maseaua nu e o dovada ca zana maseluta exista,din nou un argument aberant,lipsit de logica,ratiune, Necredincioșii nu inseamna ateii iar aberezi,fiecare cult poate afirma ca ceilalti sunt Necredincioșii, omule un ateu vrea o dovada nu argumente aberante, daca un creator a creat universul sunt convins ca nu ne vrea prosti, limitati nu scrie in biblie sa fim prosti, limitati si dogmatici
Credința nu e o realitate, deci pot exista mai multe. Daca cineva crede ceva nu înseamnă că e și adevarat. Adevărul e cel care e unic. Credinta poate fi unica doar la nivel personal dar la nivel general se știe că credințele diferă de la persoana la persoana, chiar și în cadrul aceleiași biserici.
Din păcate s-ar putea ca toate credințele existente sa fie eronate iar adevărul să fie dincolo de posibilitatea noastră de cunoaștere și imaginație.
Evrei 11:1:"Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute." Plecand de la efectele observate putem deduce cauza. Esecul cel mare al stiintei este ca nu deduce existenta lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1:20, 21:"Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii." Romani 1:20:"Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare"
Hai sa nu mai folosim cuvantul "deductie" pentru ca se foloseste in rationamente logice, iar credinta nu e bazata pe logica. Daca ar fi bazata pe logica nu s-ar numi credinta ci certitudine.
Ce inteleg eu din Evrei 11:1 : Credinta tine locul dovezilor. Tu ce intelegi? Daca intelegi altceva inseamna ca ai o perceptie diferita de a mea, deci si o credinta diferita. De aici rezulta ca sunt mai multe credinte.
De citatul din Corinteni nu stiu ce sa zic. E un joc de cuvinte. Dar eu n-am vorbit de intelepciunea lumii, si nici nu stiu ce a inteles prin asta Pavel. Nu poti generaliza si sa spui ca tot ceea ce spun inteleptii, carturarii si cercetatorii e o nebunie. Poate ca stiinta nu contine 100% adevaruri dar oare religia in ce procent e adevarata?
Ori e credință ori e certitudine. Nu pot fi ambele. Poate că tu ai certitudinea că ce spune Biblia e adevărat. In acest caz nu crezi că e adevarat ci știi că e adevărat.
Teoriile prin care se neagă existența lui Dumnezeu nu pot fi știință. Sunt tot credințe. Știința nu contrazice existența lui Dumnezeu.
Dintr-o alta traducere: "Credinţa este aşteptarea sigură a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd" - Evrei 11:1. Da, așa este, teoriile prin care se neaga existența lui Dumnezeu nu fac parte din știință ci din iluzionism. Da, stiinta indica spre existenta lui Dumnezeu.
anonim_4396 întreabă: