Ți-am zis ca nu stiu in Geneza sa fie consemnată ideea asta. Nu Ca nu stiu. Ea este trecută în Biblie. Biblia include si Geneza. Dar nu am raspuns pentru că tu ai solicitat sa vezi asta scris în Geneza. Si pentru ca daca iti arăt contești. adică pierdere de vreme.
La cate vad că cunoști tu despre Biblie, nici n-ai căutat.
Pai vezi care este motivația cu care tu citesti Biblia? Sa găsești ce să contrazici, ce să scoți negativ în evidență, iar cu motivația asta nu ai să înțelegi niciodată cuvântul lui Dumnezeu. Mai degrabă ai cauta sa vezi de ce sau întâmplat lucrurile respective, ce poți învăța de acolo? Care era contextul? In ce perioadă? Atunci da. ai să înțelegi. Pana atunci o sa fi doar un critic. Nici macar unul de calitate.
E usor sa spui despre ceva ce nu exista ca face tot ce este bun si tot ce e rau se datoreaza omului. Intotdeauna vor exista lucruri bune si lucruri mai putin bune si in felul asta Dz cel invizibil si inexistent e cel mai tare din parcare. Asa in loc de Dz se poate pune orice si rezultatul e acelasi: iluzie si amagire.
Cuvantul lui Dz e o carte scrisa de oameni, rupta de realitate si nu are nici o treaba cu un Dz.
Dz nu trebuie sa faca miracole, trebuie sa ajute omul daca se lauda cu putere si iubire infinita. Puterea si iubirea infinita nu inseamna carti cu povesti, cu minuni inchipuite, scamatorii inutile si oamenii lasati fara nici un ajutor.
Biblia ne asigura de niste lucruri false: Avem un Dz atotputernic si iubitor care se lauda ca a facut tot ce exista, dar nu e in stare si nici nu doreste sa se arate, sa ajute oamenii aflati in nevoie de stau spitalele pline cu oamenii iubiti asa de mult de Dz incat cu puterea lui infinita ii lasa fara nici un ajutor si se multumeste cu statutul de spectator.
Un Dz bun, puternic si iubitor e un Dz serios, comunica cu oamenii, ii ajuta nonstop, nu sta ascuns si face minuni sau scamatorii lipsite de valoare, nu are pretentia de la om ca pentru a fi ajutat sa creada in povesti fanteziste scrise de alti oameni sau sa execute diferite ritualuri primitive fara nici o valoare.
Un Dz bun, puternic si iubitor ar fi dat omului cunoastere reala, nu carti cu povesi care nu ajuta la nimic.
Din cartea cu povesti se promite ajutorul lui Dz si viata vesnica dupa ce omul nu mai exista, deci fantezie la maxim.
Daca o luam si logic, daca ar exista un Dz infinit, lucrurile finite ar avea pentru el valoarea zero, ca atat face ceva finit pe langa infinit, deci acel Dz infinit nu ar avea nici un iteres pentru ce face un om in viata lui finita sau sa ajute un om sau sa-i dea o viata infinita ca urmare a credintei acestuia in fantezii si ritualuri primitive fara nici o valoare.
Se vede deci ca Biblia si Dz sunt doar fantezie si nu au nici o legatura cu realitatea.
Asa este, e o inventie buna si merge perfect in orice situatie daca nu iti folosesti inteligenta si te lasi condus de sentimente, de dorinta, de frica, de lacomie si crezi orice ti se spune, oricat de fantezist ar fi.
Si mie imi plac sau mai bine zis imi placeau, dar in ultima perioada cand vad filme cu Dz, cu dracusori si spiridusi sau cu personaje asemanatoare, filme in care se apreciaza prestatia spiridusilor, parca nu mai am nici o placere cand ma gandesc ca sunt multi oameni care le considera reale
Am inteles. Asa imi plac si mie foarte mult filmele care au o logica, un sens si prezinta corect situatiile respective
Da bravo'm. Cum ți-am mai zis, ai o placă cu cu spitalele pline, si cu Dumnezeu ca nu face si nu drege, si o cânți într-una. Da tu iti faci impresia ca Dumnezeu este un chelner, să se arate, să facă miracole sa sau execute ce zici tu, un contestatar al lui? Nici bau bau nu există, lui de ce nu ii ceri un miracol? Da fapt nu inteleg ce cauți la rubrica asta? Pe cine vrei sa convingi?
Placa o fi ea placa, dar e reala, nu e fantezie. Daca puterea si iubirea infinita inseamna statutul de observator al lui Dz care nu face nimic, atunci e clar ca Dz e doar fantezie. Lui baubau nu-i cer miracol, ca nu se lauda ca e bun, atotputernic si iubitor si nici ca da viata vesnica. Nici de la Dz nu am pretentie sa faca miracole, ca miracol inseamna ceva care se intampla rar, nu e ceva care sa caracterizeze puterea si bunatatea infinita. De la Dz am pretenia sa arate ca e bun si puternic, sa se vada bunatatea si iubirea lui nemarginite practic, nu in povesti si legende. De convis trebuie sa se convinga fiecare si sa-si foloseasca inteligenta. Nu e treaba mea sa conving pe cineva de ceva. Eu spun ce vad eu si ce vede toata lumea, nu vin cu fantezii, cu povesti si legende.
Nu cred că cercetătorii pot găsi o singură planetă care să îndeplinească roate condițiile pentru a putea susține viața. Sunt planete care au unele atribuții de care este dependentă viața dar niciuna care să le aibă pe toate. De fapt șansele ca planeta noastră să aibă condiții favorabile vieții sunt atât de mici încât este un miracol că existăm.
Planeta noastră este un miracol. A fost la nimereală formarea ei, înclinația și rotația ei în jurul soarelui?
Sau cum de nu s-au nimerit să se mai formeze și alte planete ca a noastră, sau măcar să vedem sau să auzim de formarea unui nou pământ în jurul soarelui?
Existența noastră este un miracol. Am fi putut pur și simplu ca eu și cu tine să nu existăm. Crezi oare că a fost o nimereală existența noastră? Este adevărat că un spermatozoid nu poate fi numit om, și că doar unul singur va "cuceri" ovulul; dar dacă mă uit la slabiciunile mele, n-aș fi fost în stare vreodată să reușesc să mă formez astăzi ca om.
Noi nu suntem educați în cunoașterea personală a lui Dumnezeu; și din naștere toți oamenii urăsc pe Dumnezeu, fără nicio excepție.
Fără educație nu am fi putut să scriem sau să citim. Fără educație am ajunge ca sălbaticii aceia din pădurile tropicale. Tehnologia nu are legătură cu educația, ci doar cu confortul.
Noi învățăm de mici să scriem și să citim; la urmă când creștem mari putem să ne folosim aceste învățături. La fel stau lucrurile și în educația cunoașterii de Dumnezeu; când suntem mari vom ajunge să experimentăm în mod personal cunoștințele și relația cu Dumnezeu. Dar dacă atunci când suntem mici nu ne-am familiarizat cu Biblia și cu Dumnezeu, ce să experimentăm, sau cum să-L punem pe Dumnezeu la probă atunci când suntem mari?
Este adevărat că unii savanți atei au fost creștini în copilărie, dar au refuzat cunoașterea lui Dumnezeu din pricina că părinții lor au reprezentat greșit caracterul lui Dumnezeu și au fost autoritari cu copii lor. Acești părinți vor fi judecați de Dumnezeu și vor pierde viața veșnică.
Dar acum când suntem mari, suntem datori să ne autoeducăm; este de datoria noastră să cercetăm adevărul despre aceste două lucruri care sunt legate una de alta: existența lui Dumnezeu și existența noastră.
Eu cred că toți cercetătorii au întâmpinat dificultăți; dar nu au abandonat cercetările din pricina unor întrebări la care nu au găsit răspuns.
La fel și noi: sigur ne vom lovi de întrebări fără răspuns. Dar nu putem să negăm lucrurile de care suntem convinși.
Viata vesnica e ceva enorm si utopic. Nici un om nu va putea sa obtina asa ceva orice ar face. E vorba de diferenta dintre finit si infinit. Nu poti face infinit din finit. Dz e un personaj de poveste. Povestile cu Dz sunt primitive, fanteziste si nu au in ele nici un adevar. Eu cred in evolutie, nu in creatie divina. Evolutia are sens, are logica. Creatia e poveste. Chiar si dorinta omului de a trai vesnic e rezultatul evolutiei. Asta e parerea mea.
Nu există niciun lucru pe pământ care să fie la nimereală. Există întotdeauna o cauză și un efect. Există o creație și un Creator. Există o construcție pentru că există un constructor.
Există înmulțirea oamenilor (procreere) pentru că a existat un bărbat și o femeie.
Până si evoluția trebuie să existe din ceva.
Dacă ne-am fi tras din maimuțe, atunci am fi văzut și astăzi niște ființe bipede care să fie între maimuțe și oameni.
Cred că mai degrabă este o utopie miliardele de ani de evoluție susținute de știință.
Sau am fi văzut măcar o bucată de asteriod învârtindu-se în jurul soarelui; am spera că în următoarele miliarde de ani s-ar fi înmulțit cumva și ar fi ajuns foarte mare; s-ar fi format și apă pe el. Dar nimic.
Ba încă pământul are o istorie; o istorie a potopului explicată de Moise. Israel are profețiile despre Mesia, care atunci când a venit a fost respins pentru că nu Se potrivea așteptărilor poporului.
Ba încă există profeții despre ridicarea și dărâmarea unor împărății (puteri politice și religioase importante) care vor ține până la sfârșitul pământului.
Eu vad ca totul e la nimereala. Un individ care se naste intr-o familie saraca va avea in general o viata mai proasta. Credinta in ceva nu schimba nimic. Daca un obiect e galben, eu pot sa cred orice despre orice si in orice, ca acel obiect tot galben va ramane.
Inmultirea omului e aleatorie. Un barbat intalneste o femeie din zona in care se afla si se reproduce ca orice animal, manat de un instinct explicabil de teoria evolutiei. Spermatozoidul intalneste ovulul aleator, in functie si de noroc si de puterea lui de deplasare. Daca era un Dz, nu avea de ce sa se joace cu intalnirea aleatorie a spermatozoidului cu ovulul. Procedeul asta asigura diversitate si selectie, nu are legatura cu vointa unei divinitati exprimata in acel caz particular. E la intamplare. Poate ca saltul de la maimuta la om a fost mai mare si nu exista intermediari sau au disparut in timp, nu am studiat problema ca nu ma intereseaza in mod deosebit. Asteroizi sunt destui si lucrurile se petrec in timp indelungat, asa incat omul nu are posibilitatea sa vada toate fenomenele cum se desfasoara in timp real, dar poate sa intuiasca modul cum s-au desfasurat lucrurile. Probabilitatea existentei conditiilor de viata pe o planeta e mica, dar nu e zero si atunci e posibil sa existe conditii de viata si pe alte planete. Viteza luminii e cunoscuta si stelele pe care le vedem acum inseamna lumina produsa de ele cu milioane de ani in urma si nu stim care e situatia acum cu acele corpuri. Potopul lui Moise e o extrapolare a unor fenomene locale, nu au avut loc pe tot Pamantul. Sunt legende si povesti care nu au legatura foarte mare cu cunoasterea reala. Omul e o forma temporara de existenta a materiei. Materia nu dispare niciodata, doar capata anumite forme si moartea omului echivaleaza cu disparitia acelei forme de existenta a materiei, iar materia respectiva se va regasi in alta forma. Tot ce a fost omul respectiv se pierde. Ramane doar amintirea lui in mintea semenilor lui care ii supravietuiesc si cand dispar si acestia, se pierde si amintirea existentei acelui om. Aceeasi materie se va regasi sub alta forma cu viata (viermi, bacterii, animale) sau fara viata. Asa se intampla si cand mancam o planta sau un animal. Acea forma de existenta a materiei, planta sau animalul dispare, insa nu dispare si materia care se va regasi in noi, impreuna cu energia chimica necesara ca sa ne continuam viata noastra finita. Ideea existentei unui suflet nemuritor e primitiva, e o amagire. Ceea ce este omul cat traieste dispare si nu se va mai repeta niciodata.
Tocmai de aceea spun ca omul trebuie sa se convinga singur de aceste lucruri; eu nu pot convinge pe om despre existenta lui Dumnezeu cu toate argumentele posibile. Nici Dumnezeu nu mi-a dat puterea sa fac minuni.
Nici iudeii nu au crezut ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, decat o mica parte din ei. La fel ar fi si astazi daca Dumnezeu ar umbla in chip fizic pe strada.
De aceea este imperios necesar ca omul sa caute sa cunoasca pe Dumnezeu; doar atunci se va convinge de adevar.
Dumnezeu nu Se poate arata fizic pe cer, si nici sa faca minuni demonstrative, pentru ca cei mai multi oameni care nu si-L doresc in viata lor ar trai doar cu spaima si groaza. Iar Dumnezeu nu doreste lucrul acesta. Dumnezeu mai bine alege sa fie judecat de oameni, decat acestia sa traiasca cu frica.
Acesta este si scopul vrajmasului oamenilor si al lui Dumnezeu: sa denatureze caracterul divin. Vrajmasul se bucura cand oamenii se tem la propriu de Dumnezeu, de incalcarea legilor Lui; si de asemenea se bucura si daca oamenii nu cred in existenta lui Dumnezeu, si cu atat mai mult in dragostea Lui pentru noi oamenii.
Trecerea omului de la necredinta la credinta nu are legatura cu starea materiala a omului. Dumnezeu nu tine seama de aceste lucruri. Dreptul la mantuire este dat oricarui om nascut pe pamant.
Sa vorbim un pic si de lucrurile materiale.
Pamantul in sine are viata, si de aceea poate sustine viata. Dar nu o poate face de unul singur: planta are nevoie si de caldura, lumina, apa.
Dar nu pamantul da viata oamenilor. Nici oamenii nu pot da viata. In ce priveste viata, oamenii doar procreeaza, nu si creeaza. Deci nici stiinta nu poate da viata din nimic. Stiinta nu poate sa faca nici pamant, nici soare si nici apa.
Stiinta a fost lasata de Dumnezeu pentru ca oamenii sa cerceteze lucrurile care le-a lasat Dumnezeu, si ca astfel oamenii sa se increada in El. Dar oamenii au folosit stiinta -acest dar de la Dumnezeu- tocmai impotriva Lui! De aceea spune apostolul Pavel ca atunci cand vorbim de stiinta nu trebuie sa vorbim ca despre o unealta(arma) folosita impotriva Datatorului ei. (1Timotei.6:20)
Dumnezeu deci ne-a lasat dovezi ale existentei Lui: natura, Biblia si venirea Fiului sau in lume; dar in acelasi timp ne-a lasat si posibilitatea de a nu crede. Ce ar fi putut Dumnezeu sa contruiasca pe pamant sau pe cer alte lucruri si in care sa dovedeasca existenta Sa?
Problema nu este la dovezi sau la numarul acestora, dupa cum nici minunile facute de Domnul Isus inaintea norodului si a conducatorului poporului nu L-au scutit de condamnarea lor; ci problema este la noi, deoarece starea noastra de pacat in care ne aflam ne impiedica sa vedem caracterul lui Dumnezeu in lucrurile dovedite/create de El.
Viata noastra nu este formata doar din trup, cu toate ca materialismul este in continua dezvoltare. Noi suntem si fiinte spirituale; suntem cu putin mai prejos de ingeri, dar mai presus de animale. Suntem chipul si asemanarea lui Dumnezeu, chiar daca pacatul ne-a afectat si fizic si spiritual.
Ne-a fost lasat o arma destul de solida: ratiunea. Da, Dumnezeu ne cere sa fim rationali in toate lucrurile; si cu cat mai mult in cele spirituale. Generatii de oameni nu si-au folosit capacitatile spirituale; de aceea nici noi nu am fost educati in sensul acesta. Daca nu ne tine de foame, de sete sau de alte nevoi fizice, ce nevoie mai avem de spiritualitate, de Dumnezeu? Aceasta este un raspuns general. Dar fericirea si echilibrul omului nu sta in baza materiala/financiara, si nici atunci cand ne simtim cu burtile pline. Daca in ultima parte, "fericirea" se duce dupa cateva ore, in prima parte "fericirea" dureaza cel mult cat viata omului. Dar nu trece de pragul mormantului. Si noi oamenii avem nevoie ca viata noastra sa treaca de mormant. Fara acest lucru nu putem spune ca suntem fericiti, sau ca suntem in echilibru. Mormantul ne dezechilibreaza toate nazuintele noastre. Dar Dumnezeu tocmai din pricina aceasta L-a adus pe Fiul Sau in lume; pentru ca noi sa avem speranta si nadejde dincolo de mormant; sa ne putem bucura de viata vesnica!
Timpul din viata aceasta este prea scurt, si nu se poate masura cu viata vesnica.
Daca Dumnezeu, sau daca vesnicia este o iluzie sau nu, acest lucru trebuie cercetat cu de-amanuntul. Este ca si cum cineva ne-ar pune o suma atat de imensa in banca incat sa nu credem ca este adevarat, iar noi sa nu cercetam lucrul acesta, si sa traim in continuare in saracie.
De la 14 ani, fara sa cunosc nimic despre Dumnezeu mi-am zis ca trebuie sa existe o viata mai buna ca aceasta. Pentru ca daca eu eram bun, atunci trebuie s mai fie si altii ca mine. Asa gandeam atunci. Ca un adolescent, nu stiam nimic de Dumnezeu sau de Biblie, nimic legat de aceste lucruri. Doar visam cu ochii deschisi, pana cand la 20 de ani am gasit aceasta lume, aceasta viata. N-am cum sa-ti explic fericirea si bucuria, pentru ca ele nu sunt de pe acest pamant. Sunt de natura cereasca si vocabularul pamantenilor este nu le-a inclus in vreun dictionar. Si cine le-a cunoscut nu le poate explica.
Mai tarziu am descoperit ca experienta prin care am trecut este descrisa in Biblie ca fiind nasterea din nou, convertirea. Dovada schimbarii mele este chiar unitatea militara unde faceam stagiul militar obligatoriu. Si aceasta schimbare a avut loc fara interventia unui om, si fara sa cunosc Biblia.
Poate ca stiinta -pe nedrept numita astfel- ar gasi explicatii si in privinta aceasta. Dar care sa fie motivul unui om care se considera bun si cuminte -si asa si era- ca sa devina si mai bun de atat?
Numai atunci cand vom cunoaste pe Dumnezeu in mod personal vom intelege cuvantul care spune:
"Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari." (1Corinteni.1:27)
De aceea oricand sa ne asteptam ca Dumnezeu sa ne surprinda, deoarece El lucreaza nu invers decat ne asteptam noi, ci nespus mai mult decat ne-am putea imagina noi.
Daca El a sadit in fiecare dintre noi la nastere gandul vesniciei, noi sa nu omoram acest gand in noi, ci sa-i dam curs, sa-i dam frau liber si sa ne lasam purtati de el, pentru ca va fi spre binele si fericirea noastra.
Fericirea e ce se întâmplă în mintea cuiva și are putina legătură cu starea materiala.
Când cineva se gândește la Dumnezeu e bine sa se gândească și la moarte pentru că Dumnezeu poate da viața dar o poate și lua. Viața nu e doar o formula chimică ci o forță a vieții pe care cercetătorii in ignoranta lor nu au inclus-o printre cele 4 forte fundamentale ( tare, slabă, electromagnetica, gravitațională ).
Multumesc pentru raspuns. E lung, asa ca voi da si eu un raspuns cu parerea mea pe care o am despre toate.
"Tocmai de aceea spun ca omul trebuie sa se convinga singur de aceste lucruri;"
- Poate sa fie convis si de altcineva cand ceea ce spune acel cineva se adevereste.
" eu nu pot convinge pe om despre existenta lui Dumnezeu cu toate argumentele posibile."
Poti daca ai argumente viabile, de exemplu daca cineva imi spune 1+1=2, ma convinge imediat pentru ca vad si eu lucrul asta.
"Nici Dumnezeu nu mi-a dat puterea sa fac minuni."
Pentru a convinge nu e nevoie de minuni, e nevoie de cava verificabil. Un adevar care nu e verificabil, nu mai spun ca e adevar, e doar o afirmatie si poate avea un anumit grad de plauzibilitate.
"Nici iudeii nu au crezut ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, decat o mica parte din ei. La fel ar fi si astazi daca Dumnezeu ar umbla in chip fizic pe strada."
Daca umbla in chip fizic pe strada, e normal sa nu stiu cine e, ca doar nu cunosc toata lumea. Daca spune ca e Dz si dovedeste lucrul asta il cred.
"De aceea este imperios necesar ca omul sa caute sa cunoasca pe Dumnezeu; doar atunci se va convinge de adevar."
Daca Dz nu e bun la nimic si e cunoscut doar prin minuni banuiesc ca sunt inchipuite atunci nu vad de ce as cauta un nimic care lasa oamenii in suferinta si i se spune atotputernic si iubitor. Cu o floare nu se face primavara si nici acea floare nu o vad.
"Dumnezeu nu Se poate arata fizic pe cer, si nici sa faca minuni demonstrative, pentru ca cei mai multi oameni care nu si-L doresc in viata lor ar trai doar cu spaima si groaza. Iar Dumnezeu nu doreste lucrul acesta. Dumnezeu mai bine alege sa fie judecat de oameni, decat acestia sa traiasca cu frica."
Un Dz ascuns care nu ajuta oamenii de sunt spitalele pline e inutil. Eu nu am nevoie sa faca minuni. Sa faca bine si atat si si sa nu mi-l faca mie ca nu ii cer lucrul asta.
"Acesta este si scopul vrajmasului oamenilor si al lui Dumnezeu: sa denatureze caracterul divin. Vrajmasul se bucura cand oamenii se tem la propriu de Dumnezeu, de incalcarea legilor Lui; si de asemenea se bucura si daca oamenii nu cred in existenta lui Dumnezeu, si cu atat mai mult in dragostea Lui pentru noi oamenii."
Daca Dz e asa de puternic încât a facut tot ce exista, despre ce vrajmas vorbim? E altcineva mai puternic decat el sau la egalitate cu el? A facut el vrajmasul? Daca e si atotstiutor, de ce a facut vrajmasul? Inseamna ca ii place de vrajmas de l-a facut si noi daca il iubim pe Dz, iubim si creatia lui, care include si vrajmasul. Daca vrajmasul e asa de nociv, Dz asa de puternic, n-are decat sa elimine vrajmasul sau atunci sa-l lase in seama noastra pe vrajmas si ne descurcam noi cu el.
"Trecerea omului de la necredinta la credinta nu are legatura cu starea materiala a omului. Dumnezeu nu tine seama de aceste lucruri. Dreptul la mantuire este dat oricarui om nascut pe pamant."
Din moment ce am convingerea ca Dz nu exista, nu ma intereseaza "mantuirea", ca e la fel ca si Dz, un nimic, iar trecerea de la necredinta la credinta o vad ca o aberatie, ca o imbratisare a nestiintei si a fanteziei.
"Sa vorbim un pic si de lucrurile materiale.
Pamantul in sine are viata, si de aceea poate sustine viata. Dar nu o poate face de unul singur: planta are nevoie si de caldura, lumina, apa.
Dar nu pamantul da viata oamenilor. Nici oamenii nu pot da viata. In ce priveste viata, oamenii doar procreeaza, nu si creeaza. Deci nici stiinta nu poate da viata din nimic. Stiinta nu poate sa faca nici pamant, nici soare si nici apa."
Pamantul are viata in sensul ca exista viata pe el, nu ca are viata. Sustine viata pentru ca exista conditii de viata, nu pentru ca are viata.
N-am urmarit evolutia cercetarii in domeniu pentru ca nu ma intereseaza, dar stiam ca s-au obtinut in laborator molecule precursoare vietii. Omul nu are in laborator timp de milioane de ani ca sa creeze viata asa cum a aparut ea prin evolutie si de aceea nu am pretentia ca omul in cateva secunde sau zeci de ani sa produca forme evoluate de viata.
"Stiinta a fost lasata de Dumnezeu pentru ca oamenii sa cerceteze lucrurile care le-a lasat Dumnezeu, si ca astfel oamenii sa se increada in El."
Dz nu a lasat nici o stiinta. Legat de Dz si nu de la el ci de la niste oameni primitivi avem niste povesti din care nu gasim stiinta, ca eu daca as citi biblia, nu as construi un televizor, un calculator, nu as face operatii, nici macar nu as da cu sapa sau as mulge vaca dupa stiinta din biblie.
"Dar oamenii au folosit stiinta -acest dar de la Dumnezeu- tocmai impotriva Lui!"
Stiinta nu e impotriva unui Dz atotputernic, ca daca e asa de puternic nu vad ce i s-ar putea impotrivi.
"De aceea spune apostolul Pavel ca atunci cand vorbim de stiinta nu trebuie sa vorbim ca despre o unealta(arma) folosita impotriva Datatorului ei. (1Timotei.6:20)"
O data ca de la Dz nu avem nimic, ca biblia e carte cu povesti si apoi daca Dz e atotputernic nu exista arma impotriva lui asa ca apostolul Pavel isi face griji degeaba si mai mult inseamna ca nu crede in puterea lui Dz.
"Dumnezeu deci ne-a lasat dovezi ale existentei Lui: natura, Biblia si venirea Fiului sau in lume; dar in acelasi timp ne-a lasat si posibilitatea de a nu crede."
Dovezile astea nu sunt dovezi. Natura e natura, Biblia e poveste, Fiul lui e personaj de poveste, posibilitatea de a nu crede o avem oricum, ca doar nu suntem obligati sa credem orice.
"Ce ar fi putut Dumnezeu sa contruiasca pe pamant sau pe cer alte lucruri si in care sa dovedeasca existenta Sa?"
De exemplu, putea reteza frumos un munte, sa faca o suprafata plana si acolo sa scrie cate ceva despre el, sa ne dea stiinta, ca din biblie n-avem nimic si am fi ramas la sapa de lemn cu stiinta din biblie. Fiind atotputernic ma gandesc ca gasea un mod eficient si viabil de comunicare cu toti oamenii de pe Pamant.
"Problema nu este la dovezi sau la numarul acestora, dupa cum nici minunile facute de Domnul Isus inaintea norodului si a conducatorului poporului nu L-au scutit de condamnarea lor; ci problema este la noi, deoarece starea noastra de pacat in care ne aflam ne impiedica sa vedem caracterul lui Dumnezeu in lucrurile dovedite/create de El."
E o problema la dovezi. Intotdeauna faptele vorbesc. Sa lasi oamenii in suferinta in spital, nu e dovada de putere si iubire.
Minunile: nu cu minuni se face o treaba ci cu efort sustinut. Eu nu am nevoie de la Dz de minuni, ca o minune inseamna o amagire, asa ca la jocurile de noroc cand dai impresia omului ca va castiga si ii iei toti banii.
Eu de la Dz am nevoie de ajutor permanent, nu de minuni, ca de aia i se zice atotputernic si iubitor. Minunile nu sunt dovada de iubire si putere, sunt dovada de amagire, ispitire.
"Viata noastra nu este formata doar din trup, cu toate ca materialismul este in continua dezvoltare. Noi suntem si fiinte spirituale; suntem cu putin mai prejos de ingeri, dar mai presus de animale. Suntem chipul si asemanarea lui Dumnezeu, chiar daca pacatul ne-a afectat si fizic si spiritual."
Dovezile ca avem o multime de trupuri nu sunt concludente. Asa pot sa zic si eu ca am mai multe trupuri, corpuri fizice chimice, spirituale, dar e fantezie cu duhuri reancarnari.
"Ne-a fost lasat o arma destul de solida: ratiunea. Da, Dumnezeu ne cere sa fim rationali in toate lucrurile; si cu cat mai mult in cele spirituale."
Asa pot spune si eu ce vrea Dz daca tot e invizibil si inexistent, pot sa spun ca vrea sa stau in 3 picioare.
"Generatii de oameni nu si-au folosit capacitatile spirituale; de aceea nici noi nu am fost educati in sensul acesta."
Nu stiu despre ce capacitati spirituale e vorba, poate acelea de a citi povesti si de a executa ritualuri primitive, ca n-am vazut asa mare stiinta in tot ce e legat de Dz
"Daca nu ne tine de foame, de sete sau de alte nevoi fizice, ce nevoie mai avem de spiritualitate, de Dumnezeu? Aceasta este un raspuns general."
E foarte corect sa sa nu-ti pierzi timpul cu ceva ce nu iti aduce nimic in afara de amagire si speranta falsa.
"Dar fericirea si echilibrul omului nu sta in baza materiala/financiara, si nici atunci cand ne simtim cu burtile pline."
Daca esti subnutrit, nu mai ai cum sa zici ca ai fericire, deci hrana fizica e mai importanta decat fantezia spirituala care iti poate aduce o fericire imaginara cand esti cu burta plina. Deci daca ai burta plina, merge si putina fantezie spirituala si ai un anumit fel de fericire.
"Daca in ultima parte, "fericirea" se duce dupa cateva ore, in prima parte "fericirea" dureaza cel mult cat viata omului. Dar nu trece de pragul mormantului. "
E normal sa mancam nonstop ca doar asa traim, iar dupa moarte dupa ce nu mai existam nu are sens sa mai vorbim de fericirea unui individ care nu mai exista. Daca ne luam dupa povesti si zicem ca nu murim niciodata si ca traim vesnic atunci sigur vrem fericire si acolo in viata infinita care de fapt nu exista.
"Si noi oamenii avem nevoie ca viata noastra sa treaca de mormant. "
Eu nu am nevoie, ca am inteles ca e fantezie. Că e posibil sa ne dorim viata vesnica, e ok, dar daca nu se poate, nu avem ce sa facem. Asa pot sa zic ca vreau sa ma plimb pe Luna, dar daca nu se poate e ok. Nu e in regula sa imi doresc ce nu se poate ca imi doresc degeaba. Daca imi spune cineva ca exista viata vesnica si nu imi poate demonstra ca exista, atuncu raman la convingerea mea ca nu exista si imi vad de treaba.
"Fara acest lucru nu putem spune ca suntem fericiti, sau ca suntem in echilibru."
Eu sunt fericit si fara viata vesnica pentru ca stiu ca nu exista si atunci e normal sa nu fiu interesat de asa ceva.
"Mormantul ne dezechilibreaza toate nazuintele noastre."
Nu dezechilibreaza nimic. Atat traieste omul si gata. Nu am ce sa fac. Sa cred in povesti? A vazut cineva morti traind vesnic si plimbandu-se printre oameni?
"Dar Dumnezeu tocmai din pricina aceasta L-a adus pe Fiul Sau in lume; pentru ca noi sa avem speranta si nadejde dincolo de mormant;"
In primul rand Dz nu exista, apoi acela nu era si nu avea cum sa fie fiul lui, iar nadejde in ceva ce nu se vede e cam imposibil de avut pentru cineva rational.
"sa ne putem bucura de viata vesnica!"
Pana in prezent eu am vazut doar viata finita si ma bucur de ea, ca de viata infinita am sa ma bucur cand am sa o am si daca o sa o am, ca am convingerea ca doar asta finita am sa o am si nu ma deranjeaza deloc.
"Timpul din viata aceasta este prea scurt, si nu se poate masura cu viata vesnica."
Adevarat.
"Daca Dumnezeu, sau daca vesnicia este o iluzie sau nu, acest lucru trebuie cercetat cu de-amanuntul. Este ca si cum cineva ne-ar pune o suma atat de imensa in banca incat sa nu credem ca este adevarat, iar noi sa nu cercetam lucrul acesta, si sa traim in continuare in saracie."
Se face si asta. Vedem cine a scris povestile, in ce scop, cu ce ii ajuta pe cei care le scriu, cu ce ma ajuta pe mine, cum se verifica minunatiile din poveste. Si concluzia mea e ca sunt utile pentru cei care le-au scris, ca imi sunt inutile si ca sunt false.
"De la 14 ani, fara sa cunosc nimic despre Dumnezeu mi-am zis ca trebuie sa existe o viata mai buna ca aceasta. Pentru ca daca eu eram bun, atunci trebuie s mai fie si altii ca mine. Asa gandeam atunci. Ca un adolescent, nu stiam nimic de Dumnezeu sau de Biblie, nimic legat de aceste lucruri. Doar visam cu ochii deschisi, pana cand la 20 de ani am gasit aceasta lume, aceasta viata. N-am cum sa-ti explic fericirea si bucuria, pentru ca ele nu sunt de pe acest pamant. Sunt de natura cereasca si vocabularul pamantenilor este nu le-a inclus in vreun dictionar. Si cine le-a cunoscut nu le poate explica."
E posibil ca lectura unor carti, fie ele si fanteziste sa creeze fericire virtuala, care pentru mine inseamna autoamagire. Si daca un om se simte bine asa, e foarte bine, dar eu nu pot da crezare minunilor din cartile cu Dz.
"Mai tarziu am descoperit ca experienta prin care am trecut este descrisa in Biblie ca fiind nasterea din nou, convertirea. Dovada schimbarii mele este chiar unitatea militara unde faceam stagiul militar obligatoriu. Si aceasta schimbare a avut loc fara interventia unui om, si fara sa cunosc Biblia.
Poate ca stiinta -pe nedrept numita astfel- ar gasi explicatii si in privinta aceasta. Dar care sa fie motivul unui om care se considera bun si cuminte -si asa si era- ca sa devina si mai bun de atat?"
Fiecare isi traieste viata dupa cum e firea lui, dupa cum i se pare ca e mai bine si atunci cand gaseste o cale care ii asigura linistea merge pe acea cale si e foarte bine.
"Numai atunci cand vom cunoaste pe Dumnezeu in mod personal vom intelege cuvantul care spune:
"Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari." (1Corinteni.1:27)
De aceea oricand sa ne asteptam ca Dumnezeu sa ne surprinda, deoarece El lucreaza nu invers decat ne asteptam noi, ci nespus mai mult decat ne-am putea imagina noi.
Daca El a sadit in fiecare dintre noi la nastere gandul vesniciei, noi sa nu omoram acest gand in noi, ci sa-i dam curs, sa-i dam frau liber si sa ne lasam purtati de el, pentru ca va fi spre binele si fericirea noastra."
Asta intra dupa parerea mea la autoamagire, la modul de a accepta totul asa cum e cu ideea ca asa e voia lui Dz. Eu nu accept ideea existentei unui Dz atotputernic, atotstiutor, din cale afara de iubitor care poate lasa o secunda oameni in suferinta si sa fie multumit cu statutul de observator. Asa ceva imi demonstreaza inexistenta lui Dz si caracterul fantezist al cartilor legate de Dz.
E buna religia? Ajuta la ceva? Poate ca e buna, ca genereaza un fel de fericire fie ea si virtuala a unor oameni, apoi prin promisiunile si amenintarile continute poate ca modereaza comportamentul agresiv al unor indivizi care nu sunt capabili sa se comporte civilizat, mai aduce si castiguri celor care se ocupa cu credinta - vezi nivelul de trai al unora din domeniu, e si prilej de socializare si consolidare a comunitatilor de oameni, deci ar fi dupa parerea mea la limita acceptabilului din cauza ca eu am o toleranta redusa la minciuna, inselatorie, neadevar.
Dz cel invizibil si atotputernic nu poate avea pretentia ca eu sa cred in povestile spuse de alti oameni, deci atata timp cat e invizibil, iubitor si atotputernic nu ma intereseaza asa de mult personajul, ca puterea si iubirea lui nu se vad nicaieri. Cat despre viata, viata e finita si eu accept lucrul asta si nu ma deranjeaza deloc.
Depinde si de starea materiala, nu asa de mult, dar are legatura: daca esti infometat, subnutrit,... nu mai ai fericire spirituala decat daca nu esti normal.
Stiinta e mult mai vasta si mai corecta decat credinta. Credinta dupa cum ii spune si numele e doar credinta, nu e ceva verificat. Cand vine vorba de credinta generata de niste scrieri primitive care nu se verifica, e vorba despre o credinta in ceva ce nu e real.
Stiinta inseamna lucruri verificate, verificabile. Stiinta nu e poveste si se face prin munca multa. Pe stiinta te poti baza, ca se verifica. Cu credinta ajungi "pe lumea cealalta" (= moarte) si inainte de a ajunge acolo crezi ca vei avea "viata vesnica". Dupa aceea nu mai are cine sa zica ca a gresit crezand in viata vesnica, ca deja a murit si "s-a rezolvat tot".