Chiar credeti ca nu mai exista nimic dupa moarte si ca moartea e un somn adanc si etern si nimic altceva? De ce?

Ca sa poata functiona, constiinta noastra e inglobata, impreuna cu subconstientul (care sustine) intr-un sistem biologic extrem de complex. E suficient nu sa mori, ci doar o parte din organism sa sufere o deteriorare, si deja sa iti pierzi deplinatatea perceptiei ca esti viu si traiesti (de exemplu coma). Cu cit se deterioreaza mai mult in procente din acest sistem enorm de complex (in care probabil este minim sa functioneze 30%) se ajunge la o stare de "moarte vie" in care nu mai esti constient ca traiesti, deci vei simti ca "nu mai este nimic".
Acum extinde rationamentul acesta la aceea ca intregul tau organism se transforma in materie nevie dupa moarte. Care va mai fi senzatia ta "ca exista ceva"?
Daca pentru constiinta nu era necesar acest sistem biologic extrem de complicat si ca aceasta constiinta ar fi putut exista in "eter" (spatiu gol, printre unde si vibratii) atunci ce rost a mai fost sa fie plasata constiinta in interiorul unui organism?

Sa te increzi in faptul ca exista o viata dupa moarte de care tu vei fi cel putin la fel de constient ca de cea pe care traiesti acum e ca si cum ai da vrabia din mina pe cioara de pe gard.

Dar ce e asa sf in chestia asta? Pur si simplu incetezi sa mai existi.

In lipsa constientei nu poti exista

Da, chiar cred că nu e nimic după moarte. Nici un "somn adânc" nimic. Simplul concept de a-ți imagina un "somn etern" implică ceva de după acel somn și ceva, orice, o entitate sau indiferent ce, care să "doarmă acel somn". Ceea ce nu e cazul. Ai murit, pa și pussy. Nu mai nimic din acel punct de vedere, fiindcă nu mai ești tu observatorul ca să observi ceva care există sau nu există. Pentru ca ceva să se considere că există, un observator de asemenea trebuie sa existe... un martor, o conștiință. Din moment ce conștiința aia nu mai există, nimic nu mai există. Simplu. Tot ceea ce vrem noi să credem că ar exista după moarte e simplu reflex la obișnuința de o viață de a exista, de a fi conștienți de sine. Și conștiința aia de sine până la urmă se "învață" și evoluează. Și la un moment dat, bine înțeles, dispare, odată cu moartea fizică a ceea ce o susține. Suntem doar prea complecși pentru a ne considera doar o adunătură de reflexe și învățătură mecanică, dar în principiu și până la urmă doar asta suntem, o adunătură evoluată și complexă de sisteme care lucrează în armonie. Doar evoluție și șansă...

Depinde ce vrei sa crezi.

Am studiat mult despre asta.Chiar si somnul este o stare scurtă a mortii.Astfel visele este ce vom vedea după moarte, doar că vor fi cât se poate de reale. Spiritul părăsește corpul si prin religie, spiritualitate sau alte căi, este condus ori in rai ori in iad.Carte Spiritelor de Allan Kardec oferă o informație vastă despre acest capitol.El sustinea că insusi Isus ii arăta iadul si raiul. Tehnic vorbind e o enigmă imensă. Energia corpului nostru e infinită de putere, doar noi nu știm cum să o folosim.

Pur si simplu nu mai existi, viata este probabil cel mai mare dar al universului, o viata avem deci trebuie sa o traim.

Sa ne imaginam un scenariu SF, repet doar un scenariu SF, daca s-ar da timpul inapoi cu 5 ani gen, as fi tot eu acel ''eu'' cu 5 ani mai tanarțț adica s-ar pierde informatiile, memoria s-ar sterge, celulele ar fi altele?

După moarte, o parte din noi ajung într-o lume mai bună unde nu se plătesc impozite, nu avem nevoie de telefon, toți oamenii se iubesc între ei, etc. Pe glob suntem foarte mulți care avem această credință.

Da, ai putea spune ca "informația" ar fi în stadiul din momentul respectiv... nu că s-ar "pierde", că și "informația" asta este într-o continua schimbare, deci pur și simplu ar avea alt status la respectivul moment în timp și spațiu.

Eu as spune conștiința mai mult ca orice, nu simplu, viața, ci statutul ăla unde viața ajunge la o așa complexitate în cât se "trezeste" ceea ce noi numim conștiința de sine, faptul că știi că exiști ca ceva distinct, unic.

Cand am spus viata eu am vrut sa ma refer si la constiinta, doar ca nu am mai scris, multumesc oricum pentru observatie, ai dreptate.

Pai s-o luam logic, deci eu acum avand 20 de ani, daca as reveni la varsta de 15, toate amintirile alea dispar din ultimii 5 ani, s-ar produce schimbari majore...si corpul ar fi diferit, totul.

Uite gen sa presupunem ca tocmai nu mai existi, daca s-ar da timpul inapoi( e doar un scenariu SF), nu ai fi tot ''tu''.

Dacă s-ar da timpul înapoi, da, ai fi tot "tu", fiindcă la momentul respectiv asta era starea "informației" Și la momentul respectiv nu priveai din perspectiva altui timp, trecut sau prezent. Suntem blocați în momentul de față, pentru "totdeauna", de când devenim conștienți și până conștiința dispare dintr-un motiv sau altul.

Oricum e doar un scenariu SF, adica asa gen ce ar fi daca nu stiu ce, un exercitiu de imagintie, nu crede ca sunt nebun si am luat-o in serios.

Ai aparut din inexistenta, te intorci in inexistenta.

Moartea este doar fizica, temporara, pana la invierea de obste, cand sufletele, care nu pot fi ucise, se vor uni cu trupurile care au fost semanate ca firesti, dar vor invia ca niste trupuri duhovnicesti.
Stim asta din Revelatia Scripturii. Dumnezeul lui Avraam si Isaac si Iacov, spune Scriptura, nu este al celor morti, ci al celor vii, "caci toti traiesc in El." (Luca 20, 37-38)
Apoi, exista aparitiile sfintilor dupa moarte. Moise a vorbit dupa moartea sa cu Mantuitorul Hristos pe Tabor.
Daca citesti cartea despre viata sfantului Paisie Aghioritul, un sfant al sec XX, vei afla ca i s-au aratat multi sfinti dupa moartea lor trupeasca. Sfanta Eufimia a venit la el, care statea la chilia Sfintei Cruci, de pe langa Manastirea Stravochinita, ca sa-l indrume intr-o problema duhovniceasca importanta. Sfantul Paisie Aghioritul a vorbit cu insasi Maica Domnului, care i s-a aratat.
Chiar si unii pacatosi au auzit-o pe Maica Domnului, care nu este moarta, asa cum mint sectantii adventisti, injurandu-l pe Fiul ei, ci e vie, fiindca este Maica Vietii.
Cunosc un pacatos, care a fost foarte multi ani ateu si care i-a auzit vocea Maicii Domnului din icoana, si ea l-a strigat pe nume si l-a mustrat pentru pacatosenia lui.
Deci, nu te teme, moartea nu e sfarsitul! De pacate si de despartirea de Dumnezeu sa ne temem, aceea este cu adevarat moartea!

Dumnezeu parca nu era fiinta? Dar cum de ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui?

Da, foarte inteligent!
Din asta rezulta ca: 1) stim cum arăta Dumnezeu (deși asta naște noi întrebări: arata ca un umanoid de ce vârstă? Imbatrinea? Avea metabolism?) și 2) are în comun cu noi anumite vulnerabilități legate de construcția lui fizică și 3) de ce nu ne-a construit perfecți ca și el? Pare că se oftică permanent că facem greșeli.

Era o gluma, evident

:-)