Chiar nu se iartă sinuciderea?
Nici dacă ar avea probleme psihice persoana?

Dumnezeu nu poate vedea cât se chinuie unii pe acest Pământ? Nu fizic cât spiritual, dacă tot el a pus sentimente în noi, cu unii de ce își bate joc, lăsându-i să simtă atâtea?

Dar dacă o faci din invidie?

Dar dacă o faci din lașitate, chiar nu ne va ierta?

Și de ce ne-a mai dat și ne obligă să stăm pe aici, dacă ne-a făcut plini de frici, lași și proști?

Dar dacă comitem o crimă? Ne va ierta cândva? E mai iertătoare crima decât sinuciderea? Și dacă comitem crima pentru a ucide pe cineva depravat?

Dar de ce ne dă Dumnezeu să simțim atâtea rahaturi, faza e că unele nici nu au relevanță cu realitatea. De ce? Care-i baiul că nu mai pot face față atâtora sentimente, țineri în mine și decizii?

Cum putem accesa dacă nu măcar coma? Cum se poate accesa o comă?

Sub nici o forma! Adica lasi godporatia fara un mielusel cotizant? Cum vine asta? Dumniedzau te iubeste, e atotputernic, dar iti vrea banii! TOTI, daca se poate!

Te-ai gândit vreodată că poate planeta asta e o închisoare?
Și noi am apărut aici pentru că aveam ceva de ispășit fiecare? Vreun gen de sentință pentru greșeli anterioare?
Atunci cum crezi că poate fi iertată orice încercare de eschivare/trișare?
Poate existența noastră (spirituală) e vastă, imensă, iar existența pe Terra e doar o condamnare pe care trebuie să o executăm prizonieri în material.
Zic și eu.

Păi bani vreau și eu. Și mai puțim haos. M-am săturat de viața asta, de mintea mea, de tot.
Oricum și dacă mă iubește El, eu mă urăsc. Pe cine mint, am ajuns la 27 de ani, doar cu vise retardate în minte, dar eu nu am realizat nimic. Și sincer, nici nu cred că am să pot. Mă simt un haos, o epavă. Dar pe cine mint eu, nici măcar să mă sinucid nu pot. Poate aflu măcar cum să accesez coma, aș vrea să mă duc dracu de pe Pământul ăsta, în tandem cu toți dușmanii mei și eu mă urăsc și îmi urăsc viața.

Mergi la munca în străinătate. Eu ce sa mai zic? Nu ai crede câte probleme pot sa am

Lol! Dacă plâng și tu printre lacrimi reușești să mă faci să râd, chiar ai niște aptitudini speciale de comediant, mister Hamurabi.
Păcat că viața mea nu poate fi la fel de fructificatoare și plină de aptitudini. Hai că am ajuns să invidiez până și oamenii de pe TPU, cred că și câinele de care fug oricum pe drum, am ajuns să-l invidiez.

Nu e bine nici sa te sinucizi, nici sa omori.Trebuie ca om sa iti păstrezi mintea lucida și sa ai speranța că totul se va rezolva.

Treba cu sinucisul și crima în religie e explicata astfel.
Nu tu ti-ai dat viata, deci nu ai dreptul sa ti-o iei.De aceia e păcat, că Dumnezeu a luptat ca tu sa fi pe lume și sa trăiești și nu e ok ca din niște greșeli făcute probabil tot de tine sa curmi lucrarea lui Dumnezeu.
Dar îți spun chestie.Nu încurajez nici sinucisul și nici crima, dar nici nu avem noi e unde sa știm exact ce va ierta sau nu Dumnezeu când și daca vom ajunge la el.

Nici eu nu iert pe nimeni
ai zambit team executat

Doar tu poti sa iti faci ordine in cap la un nivel basic. Si modul in care te simti e in strinsa corelatie cu alimentatia si sedentarismul. Been there, done that.

Mai așteaptă puțin vine sfârșitul. Vine sfârșitul, iar voi bateți pasul pe loc[...]. Dezvoltarea eveni­mentelor însă nu-i întâmplătoare, ca în ateismul NEO-BARBAR (s.n.). Ci ca o orânduire armonioasă, ase­menea Sfintei Liturghii Ortodoxe, cu repetarea reală a evenimentelor de pe Calvar, că voi, ateilor, a doua oară Îl răstigniți pe Hristos și luați parte la iconomia soteriologică, în calitate de călăi, tâlhari de stânga, Caiafe, Pilați, trădători, hulitori, fiare etc." (p. 177).

„Hristos conduce totul în concordanță cu desfășurarea rațională a planului providenței divine, pe când voi, ateilor, sunteți colosul cu picioarele de lut materi­alist [...]".

„Vine pieirea în jurul anului 2030 a civilizației moderne și chiar fără nicio îndoială a civilizației în gene­ral, în socialism, în democrație, ateism etc. [...] Dar noi, creștinii ortodocși, sun­tem în libertate sănătoasă. Universul concentrat, lagărul de concentrare ateu etc., nu mai punem problema, dar ce va fi în ziua de apoi? Că voi sustrageți ome­nirea, ca nu cumva să se pocăiască" (p. 177).

Aia ii o negaré si lipsa de credinta cu sens de fidelitate si incredere. Respingi orice lucru pozitiv din tine si orice intelepciune práctica. Realizarile materiale nu exista ca sunt fum si dispar. O sa ajungi sa ai multi copii si o sa vezi cum cresc, fac accidente, te parasesc, etc. Deci nu exista realizaré materiala. Ajungi unde vrei tu si o sa iti dai seama ca nu era asa frumos dupa cum te asteptai. Singura realizaré un viata si care conteaza este sa ii multumesti ca existi. Cu cat ii multumesti mai mult si faci lucruri placute in viata ii animezi si colorezi viata Lui. De cate ori faci ceva in numele Lui considera ca El te vede si isi gaseste placerea in tine. Daca il invoci pe El si faci multe lucruri in numele Lui, El nu se va rabda sa nu isi faca aparitia. Va veni sa se casatoreasca cu tine si sa te puna deoparte. Cand vine El o sa ii intreci pe toti cei care alearga in fiecare zi neintrerupt dupa lucruri materiale. Tu ii vei astepta la linia de sosire si vei castiga premiul fara sa alergi. Unu alearga toata viata, insa nu pentru el ci pentru altii. Ei bine din acei altii poti fii si tu. Nu toti avem o viata pozitiva, si eu personal am problemele melé, insa nu ma las si imi gasesc locul meu in viata. Cand lucrurile se strica atunci tu incepi sa iti ordonezi viata cum stii tu mai bine. Eu nu suport ca lucrurile sa fie tot timpul normale, imi plac mai mult problemele si atunci cand se strica, atunci vei da dovada cu adevarat ca esti o luptatoate si stii cum sa castigi. Daca iti arunc tot timpul mingea intr-o parte usoara te vei plictisii. Insa daca ti-o arunc un pic mai greu iti va fi mai greu insa vei ajunge mai complexa.

Nu vezi ca doar tie iti dau mesaje cu alte teme sau substanta decat cea pe care ma axez eu? Este din cauza ca esti mai speciala si ai anumite calitati.

Ahhh, mister Seba, nu știu ce calități vezi tu la mine, dar eu nu le văd, ok. Știu oricum ce zici că am întâlnit și în viața asta invidioșii care bănuiesc că dacă o făceau, vedeau ei că am ceva ce cine știe ce ei nu aveau sau pur și simplu nu mă suportau, nu zic că ăsta ar fi cazul tău, e încă un mister că orice aș posta sau m-aș prezenta pe aici, tu tot vezi ceva fain la mine, dar eu nu pot vedea. Sincer în această seară, aș dori decât să fiu animal, dar nici asta nu pot, că m-ar auzi vecinii și la ce rost? Dar doar asta am dorința să fac, să țip, să mă dau cu capul de pereți și să-mi jumulesc părul din cap. Nu, nu glumesc, starea asta mă cuprinde. Apoi vreau să plâng, să râd și să mi smulg părul din cap, am o furie neexplicabilă în mine. Noroc că acum m-am sedat cât de cât cu dulce, aseară cu mâncare și aia e, doar că nici organismul nu mai suportă atâta mâncare și sincer nici eu. Și faza e că simt că trăiesc într-un cerc, într-un cerc vicios Mister Seba, dacă nu mănânc parcă simt anxietatea, parcă nu pot lucra, dar parcă văd și totul mai accentuat, parcă și colega cea mai simpatică, atunci când am furia și anxietatea asta pe mine, pare cea mai a dracu, dacă mănânc am stări nașpa, dar măcar mă sedez, dar mi-e rău și iar nu-mi pot exercita munca, parcă nici nu pot trăi. Ideea este că orice aș face nu mai simt plăcere, fericire, iar ceea ce-mi face plăcere, nici nu mai am stare, chef și nu le mai pot face. Iar ce-mi doresc eu să fac, alte hobbyuri sau alte pasiuni, oricum nu mi le pot îndeplini, că de loc, că de bani, că de diverse motive. Atunci eu iar mă întreb, de ce mai trăiesc? Am vise mari mister Seba, enorme, dar simt că îmbătrânesc și ele nu se îndeplinesc. Dar poate că întrebarea asta trebuia să fie, cum să facem față în fața ratării viselor noastre. Ideea este că eu mereu m-am simțit singură și că trebuie să fac totul doar eu pe barba mea și cu doar resursele mele. Iar această singurătate mereu m-a împins de la spate să-mi urmez visele și să mă axez pe mine, de altfel, cred că înebunisem oamenii de pe aici, când se plângeau, le spuneam să se axeze pe ei. Că și eu știu că asta ar fi cea mai mare realizare într-o lume ș-așa perversă și parșivă, dar eu am eșuat la unicul meu scop. Păi mister Seba, dacă eșuez aici, e grav. E schingiuitor, înfiorător. Că am eșuat efectiv ca persoană. Ca să spun acum că o duc cel mai rău, nu, aș minți. Am un acoperiș, am o casă, masă, ba chiar după 7 ani de chin, am cât de cât și un job și un venit, dar nu pot accepta doar atât. Pentru mine este prea puțin, iar asta mă face să fiu o ratată. Ba chiar mi-e și frică să nu-mi ia God și astea câte le am acum. Dar de aici și ideea de invidie, păi când văd că alții au 7 case, 10 mașini, afaceri și nu e ideea de afacere că vai au și au bani, ci e chiar și faptul că ei au reușit să-și urmeze visele, eu simt că nu pot deoarece simt că nu pot și astfel simt că pierd multe. Eu astfel nu-mi îndeplinesc gândurile, visele alea din mintea mea, oricum unele nici nu sunt rele, sunt despre salvarea noastră, sunt chiar ok, zic eu, dar de ce altora le-o da să-și îndeplinească visele din mintea lor și altora nu? Nu pot să pricep. Că dacă e să o luăm așa, am acum job și salariu, dar e un job la care nu am dorit eu să mă duc. Din pură întâmplare, am intrat la pedagogic și tot din pură întâmplare și în final nevoie am ajuns profesoară, când hai să o spune pe cea dreaptă, eu nu am nicio aptitudine de profesoară și se și vede pe elevii mei, dar oricum nici nu am cum să le insuflu lor ceva când sincer pe mine nu mă atrage domeniul. Din acest job singurul lucru ce mă atrage este faptul că am un program destul de ok.
Dar revenind, eu plâng de invidie și de faptul că mă simt ce nu trebuie, că mă simt o ratată. Și din nou deși acum iei se părea că am găsit și job și iei ce frumos, eu tot nu-mi simt menirea și rânduirea în lume. Se spune că toți avem scopul și rolul nostru, eu nu-l simt, nu-l văd și asta este frustrant. Apoi invidia și sentimentul ei, dar la fel ca cel de ură, mă apasă. Acum nici nu mai aș mai spune cu subiect, pe cine urăsc, dar știu sigur, că-mi cunosc sentimentele cât de cât așa, că am aceste zile în care pur și simplu urăsc viața și umanitatea. Da, în aceste zile urăsc omul și furia mea ar vrea doar să iasă, animalul, demonul de care vă tot vorbeam pe aici, ar dori să se manifeste, să iasă.
Sper să nu fac totuși vreo nebunie. Dar simt niște forțe inexplicabile pe sufletul și creierul meu.

Vezi că am modificat răspunsul. O să-ți apară actualizat în câteva minute.

Cred că toți le avem, de asta sunt convinsă. Dar oare să ne adunăm noi oamenii cu probleme și să ne punem toți capăt? Poate am scăpa pământul ăsta de oameni care oricum hai să fim serioși, nu ne suportăm unii pe alții. În zile obișnuite ne certăm, urâm, luptăm și pentru ce? Că oricum niciodată nu simțim că avem tot ce ne trebuie sau niciodată nu ne simțim fericiți.

Și crezi că nu am făcut planuri și pentru afară? Am în minte toate soluțiile la orice problemă, am în minte toate ideile, problema mea este cu practica. Nu pot pune în aplicare tot ce e în mintea mea, ori pentru că nu-mi permite spațiul, finanțele sau zona de trai, ori pentru că nu-mi permit oamenii. De aici toată frustrarea mea.

Nu exista calitate mai mare decat iubirea si o conduita frumoasa. De restul are grija Dumnezeu. Iti arunci problemele asupra Lui iar el se va ingriji de tine. Nici eu nu sunt puternic de unu singur ci am anumiti prieteni cu superputeri care ma ajuta. Am un avocat care are putere si rezolva probleme pe care eu singur nu pot. Am un politist care stie toate legile si toate optiunile. Insa eu de unul singur nu sunt puternic. Si tot felul de oameni cu puteri care te pot face sa crezi ceea ce cu mainile noastre nu putem sa facem. Iar faptul ca ai chef sa mananci nu este o problema. O reduci progresiv. Mintea trebuie sa bata stomacul. Daca stomacul este lasat o vreme sa suferea de foame nu inseamna ca ai murit. Mananci la ora fixa: iti pui 3 feluiri iar dupa accea iti impui sa nu mai mananci chiar daca neuronii motori iti cer. Va trebui sa lupti cu motricitatea ta si usor iti vei impune un alt obicei. Acei neuroni cu timpul se vor alinea la noul regim impus de vointa ta. Daca ai virtutea tariei poti muta si muntii din loc. Asa ca este posibil, nu ma fa sa cred ca pacatul capital al gulei este de neinvins. Ai doar o lupta de dus. Anxietatea este o faza a dependentei. Insa cat de mare este acest impuls animal si cat de stancojiu este, cu forta Lui il vei transforma in alb ca zapada.

Iti impui sa mananci ca sa nu mori.
Iar mancatul de placere incepi sa il elimini putin cat de putin.
Pui si ora cand trebuie sa mananci si o resoecti cu strictete chiar daca carnea si dorinta ei doresc alte lucruri. In societatea asta consumista toti trecem prin aceste suferinte si anxietati nu esti prima. Insa daca au invins ceilalti inseamna ca este posibila victoria. Insa victoria vine dupa o lupta cu tendintele carnii sau anxietatea ei. Mai trebuie sa ne recunoastem pacatul si ca suntem imperfecti. Nu putem avea un corp sanatos pana nu implinim toate acele Taine si mortificari. Este normal sa simtim efectul adamic in carnea noastra. Cine nu simte pacatul lui Adam in carnea lui este mincinos si atunci Iisus a venit degeaba. Deci este normal sa simtim anxietate si dorintele trupului care merg contra vointei. Faptul ca te doare si vezi lucrurile astea in tine inseamna ca ai luat constiinta de ele. Cand incepi sa constientizezi te poti nedumeri insa Cel care te ghideaza este mai mare decat ceea ce simtim sau gandim noi. Cand incepe El sa te disciplineze se imblanzesc si soparlele si crocodilii si ce vrei tu. Cand pune El nuiaua pe tine iti desparte si maduva.

Ar trebui sa vezi filmul "Skeleton Key"
e acolo o fraza pe care nu o sa uit toata viata:
"it doesn't work if you don't believe"
(nu functioneaza daca nu crezi)

pe scurt, TU CREZI intr-o religie care nu iarta sinuciderea
aceeasi religie folosita ca, sclavii sa nu... evadeze in moarte, pe vremea cand nu erau destui sclavi (adica in perioada pre-industriala) si cand era foamete, viata sclavilor era nenorocit de nenorocita, samd

nu stiu daca ai inteles ideea, dar mai asteapta cativa ani, pana cand planeta asta va fi supra-populata, sa vezi cum religia o sa urle sus si tare ca sinuciderea e un lucru bun, si daca te sinucizi D-zeu, Geezaz, Allah... WHATEVER, te asteapta cu, covorul rosu, sare, pupaturi si hugs si esti binevenit(a) in rai

O persoana care se sinucide nu se mai poate pocai, fiindca dupa moarte pocainta nu mai exista. Un talhar sau un criminal, daca se pocaiesc, pot fi iertati. Avem exemplul talharului de pe cruce, care s-a pocait in ultima clipa si l-a recunoscut pe Hristos ca Domn si l-a rugat sa-l pomeneasca intru imparatia Sa cand va veni. Alt exemplu este Moise talharul, care s-a pocait si calugarit si este in cartea Patericului, la parintii pustiei egiptene. Sfantul Apostol Pavel s-a pocait pe drumul catre Damasc. Istoria mantuirii este plina de exemple de pacatosi pocaiti. Dar sinucigasul nu-si mai da singur timp de pocainta. Si nu te gandi ca suferinta ta sau a noastra e mai mare decat a lui Hristos, sau ca am fost smeriti mai mult decat El, prin care s-au facut toate, dar a patimit si a fost biciuit, batjocorit si rastignit pe nedrept. El, prin care toate s-au facut! Toate miliardele alea de galaxii, si lumea nevazuta, prin Hristos s-au facut. Si totusi a acceptat de buna voie cununa de spini, pentru mantuirea noastra a acceptat o suferinta, o patima si o moarte ingrozitoare. Dar, dupa rastignire, urmeaza Invierea. Toata calea stramta a necazurilor duce la limanul cel bun, daca avem nadejde in Dumnezeu si daca facem un efort sa-L cunoastem. Ca aceasta este viata vesnica: sa-L cunoastem pe Dumnezeu si pe Fiul Sau, Iisus Hristos.

Pentru prima dată, mă enervezi mister Seba. Dar știu că ai dreptate. Dar tot mă enervezi, după ce mă enervează întreg Mapamondul.

Toate diamantele lumii sunt un gunoi, faţă de o clipă petrecută în lumina dumnezeiască". Arsenie Boca

Daca exista un Dumnezeu atotputernic si drept, atunci va lua in considerare toate circumstantele pentru fiecare caz in parte.
Probabil ca gestul lui Decebal care era urmarit de o intreaga armata romana va fi mai usor ingaduit decat al unui adolescent suparat ca l-a parasit iubita.
In orice caz, este un gest la care decurg oamenii disperati si din ce inteleg eu, nu se iarta niciodata pentru ca este pacat impotriva duhului sfant.
Omul primeste acest dar, viata si nu are niciun drept sa distruga acest dar pretios. Nu este ceva ce poti crea tu. O masina se mai strica, o repari sau iti cumperi alta, dar la viata nu mai ai a doua sansa.
Ca o paralela, gandeste-te ca iubesti o persoana foarte mult si din iubirea ta pentru ea alegi sa faci un copil cu aceasta persoana. Intr-o zi aceasta persoana iti omoara copilul. Mai poti ierta vreodata acel om?

Nu privi asa viata. Eu înainte trăiam ca toți, aveam zile în care ma simțeam foarte nașpa, zile în care n aveam chef de nimic ptc am suferit. Era total diferita viata mea. După ce m-am întors la Dumnezeu s-a schimbat viata mea. Acum sunt fericita și trăiesc frumos, fără probleme, fără griji mi am aflat scopul în viata, e numai bine. Eu zic sa nu încerci sa te sinucizi, încearcă sa te întorci la Dumnezeu, ca n ai ce pierde. Crede ma, nu merita sa faci o asemenea grozăvie. Dacă pe pământ viata ta e un haos, o epava, cum crezi ca va fi în iad dacă te sinucizi? MULT, MULT MAI RĂU

Cea mai mare calitate este sa ramai inocenta ca un copil. Doar asta te salveaza. Sa fii buna, nevinovata si sa ai inima curata. Restul bogatiilor si toate realizarile vor trece, vor disparea, sunt destinate esecului. Insa a fii un copil inocent si cu inima buna nu, pentru ca este de mare valoare in ochii Lui. Iar pamantul si toate lucrurile trec si maine nu mai sunt insa pe cine iubeste El ramane pe vesnicie.

Avem inainte un sef care imi spunea ca pe el in viata asta l-a atins sa fie bogat si sa traiasca in lux. Mai spunea ca religia este pentru saraci. Mai spunea ca este constient ca moare insa pana moare bogatia lui il ajuta sa traiasca mai fericit decat un crestin sarac. Nu sunt de acord cu acest model. Apostolii erau umili, deci ei faceau omagiu umilintei. Ca sa ne montam viata frumoasa nu ne trebuie asa multa bogatie. Iubirea de bani este o piedica care aduce multe suferinte. Lucrurile astea sunt secundare in viata, vin si fara sa alergi dupa ele. Unul are fara sa caute. Prima data concentreaza-te sa fii bogata fata de Dumnezeu iar El iti va da la momentul potrivit glorie si bogatie.

Iar la faptul ca te enervez ma doare in cot. Faptul ca reusesc sa te enervez inseamna ca mi-ai dat atentie, iti pasa. Iar lucrul asta pentru mine este un bine pentru ca actiunea mea a avut un impact asupra ta. Mai rau era daca ramaneai indifernta si nu bagai in seama acele afirmatii. Pe tine trebuie sa te intereseze oamenii din ordinea religioasa pe ei trebuie sa ii iei ca model, nu pe bogatasii lumii. Te uiti la Sfinti cum erau si urmaresti acel model. Pentru ca acei Sfinti au reusit sa controleze lumea si sa ii faca fata lui Satán. Stiu cum sa contesteze imperiul dracului si sa il reductioneze. Nu ai vazut cum bogatii fac pe umilii? Vor sa aparenteze aceasta calitate, insa ei doar o exteriorizeaza, ca pe dinauntru sunt plini de lacomie si sange.

Măi Seba, dar tu chiar crezi tot ce-mi spui mie aici? Și vezi că acum o să-ți pui bogații în cap că te-ai luat de ei.
Dar oricum, mersi, ce să zic. Sunt cam frustrată acum, dar tot ai dreptate. Oricum la God nu am spus că renunț, deși da, sunt în stadiul de sunt ceva supărată și pe El. Și funny e că tot eu stau cu frică și de ceea ce mi-ar putea face El pentru feelingurile care mă încearcă acum.
Dar din tot doar observ și simt demonii, să ajungi deja să-L urăști pe Marele Tată, e clar că ai demoni strong pe tine, dar cred că și ceva probleme la mansardă. Că altfel nu-mi pot explica. Toată partea bună din toată tărășenia asta, e că două zile, cu chiu cu vai am stăpânit ceva, oleacă mai bine elevii, când am stările astea, nu-mi intră nimeni în voie. Mă lupt doar să nu-mi vadă colegii la muncă, stările. Oricum mai stau doar 3, 4 luni cu ei, la ce folos să-mi vadă și demonii?! Dar uneori, unele stări și chiar treburi mă aduc într-o stare, pe care cu greu încerc să o stăpânesc.

Să nu începi ca mama și ca baba din Moara cu noroc. ) "Omul să fie mulțumit cu sărăcia lui, că..." am uitat continuarea. Cam așa m-a cam crescut și mama și acum uite că am ajuns la 27 de ani o ratată. Eu chiar am avut conflicte cringe cu mama pe tema asta, că din cauza ei și a temperamentului ei și a gândirii ei limitative, m-a dat să mă mulțumesc cu puțin, când sincer, eu una nu mă mulțumesc chiar așa cu puțin, eu voiam să fiu Alfa, să tai și să spânzur, să le fie frică la toți de mine, nu mie de ei, dar din cauza ei, nu am putere de muncă huge, o dată că și ea e mai lazy person, a doua că nu a fost un mentor al meu în copilărie, a muncit, ce-i drept că m-a cam crescut alone, dar la fiecare insucces, parcă o mai acuz și pe mama, că nu m-a învățat de mică să urmăresc obiective, cu prețul vieții, că nu m-a făcut una din aia să calc pe cadavre pentru mine și țelurile mele, că hai să o spunem pe aia dreaptă, asta e de fapt frustrarea mea cea mai mare, la dracu, nu-l mai acuz doar pe God că nu-mi dă mai mult, nici pe mine că-s incapabilă, acum o mai acuz și pe săraca mama. Cred că o să mă iau în final și de tine, mister Seba. Mai bine stai liniștit și vezi-ți de ale tale, cu fiara din mine nu te înțelegi când iese la suprafață.

Citește cartea Îmblânzirea tigrului de Tony Anthony. Citește Nick Vujicic pe Wikipedia.ro, născut cu Tetra - Amelia o afecțiune rară caracterizata prin absenta celor patru membre. Este căsătorit are 4 copii. Mai este o carte Iunia în care este descrisă viața unei sportive care a avut un accident și în urma lui a rămas paralizată de la gat în jos ( de mâini și picioare). Nu ii rețin numele. Dar niciunul nu au ajuns la sinucidere.

Haha dusmanul vrea sa iti ia si casa unde stai si tu te gandesti la gloria lumii. Vor sa te faca chiriasa.
https://www.elconfidencial.com/......s_1669538/

Insa eu iti dau niste versete ca sa ai speranta si sa nu te omori.

29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.
33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.
36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.
37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.
38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.
39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a lasat la voia omului toate sentimentele astea. Nu Dumnezeu alege pentru tine. Tu te departezi de Dumnezeu si simti toate astea si nu mai poti iesi din amalgamul de sentimente nocive pe care le-ai invatat si le-ai adunat in decursul anilor, tu te lasi la voia lor, a sentimentelor, in loc sa lupti sa fii aproape de Dumnezeu si sa te departezi de toate problemele lumii. Daca ai fi sincera cu tine insati si cu Dumnezeu, si ai incerca sa ii spui problemele Lui, si ai avea o comuniune buna cu EL de prietenie, te-ai deconecta de la probleme si te-ai ruga Lui, atunci sa vezi cum lucreaza Dumnezeu in tine, si cum vine harul si cum te invata ce sa faci. Si cum te scoate si din depresii, suparari, sentimente, dar trebuie sa lupti si tu sa iesi din ele. Dumnezeu iti arata calea si tu trebuie sa te duci spre "luminita" aceea, si apoi ai sa vezi ca o sa iti schimbi perspectiva despre Dumnezeu, o sa Il cunosti mai bine si o sa stii ce vrea de la tine si cam cum este El. La unele intrebari noi oamenii nu avem habar cum le judeca Dumnezeu. Inca ceva, creierul nu ar trebui sa il folosim si sa gandim si sa ne imaginam atunci cand nu este ceva de facut, adica sa il suprasolicitam, pentru ca ajungem sa ne gandim la fel de fel de lucruri si el se va obisnui cu ganditul si mereu va macina ceva, si in mare parte el "rontaie" ganduri care iti lasa un gust amar si de aceea si acele multitudini de sentimente si emotii si trairi, pentru ca gandim prea mult. E complicat cu tot amalgamult asta, de sentimente, de ganduri, sa stii ca imi e frica de libertatea asta enorma pe care ne-a dat-o Dumnezeu noua, cred ca daca m-as gandi profund la cate conexiuni ale sentimentelor si trairilor, si emotiilor, si fragilitatea lor, si conexiunile astea a gandirii de a te duce cu mintea si a-ti imagina orice, as face implozie minteala . Deci mai putin cu ganditul, mai mult sport, mai multa liniste si pace, rugaciune cat mai multa... Dumnezeu ne vrea simpli, bucurosi si linistiti, fara sa ne gandim la probleme si sa le bagam la inima.

N-am înțeles nimic. Iar vorbeștii în dodiile tale academice, mister Seba?
Oricum nu mă sinucid, dar am iar draci, ahhh, îmi vine să-mi jumulesc părul din cap. Mai m-am făcut de râs și pe la școală, deja o să-mi iasă la suprafață latura, demonul. Ahhh, îmi este frică să nu fac până la urmă ceva. Simt că cedez psihic. Nu mai suport pe nimeni nici aici, nu mai suport pe nimeni în galaxie. Ok, poate nu e invidie, poate e pură ură. Habar nu am cu ce dracu mă confrunt, dar sincer mă confrunt. Și la dracu, dar chiar nu vreau să recunosc, adică nu știu dacă înțelegi ce vreau să zic, dar susțin că am probleme doar din amuzament, că mi se pare ceva altfel, dar în realitate mi-e greu să admit că eu chiar sunt defectă la mansardă. Dar trebuie să accept și chiar să sun un psihiatru.

Eu zic sa o lasi mai moale cu comorile de pe pamant si sa stai aici cu noi pe TPU, cu prietenii. Bogatii nu au prieteni adevarati. Invata sa fii multumita. Cei care alearga dupa lucruri materiale si-au stricat motorul pentru ca sunt de hartie. Si-au pierdut sanatatea si fericirea. In Luca spune "înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere".

Un baiat poate cauta la tine nu doar cariere ci si altfel de calitati. De exemplu blandetea.
Bogatii nu au timp nici pentru familie. Sunt asa prinsi in cursa materiala de nici nu te mai vad. Faptul ca tu ai timp sa intri aici pe TPU si sa corespondezi cu oameni, este o calitate de viata. Altii nici nu stiu sa intre in vorba. De abia stiu sa scoata un cuvant si ala cand il scot ii sa se laude cu lucrurile materiale. Eu vad si esecurile astea. Acum treaba ta, daca te crezi de fier fiind de lemn te supraapreciezi si vei fii vesnica nemultumita. Iar ca sa fii nemultumita este obiectivul comerciantilor(vrajmasilor) si agentilor lor care formeaza neghina intre grau. Vor sa formeze si recruteze oameni care sunt nemultumiti si cu dorinta de a avea pentru a-i scoate din familie si a le da ceva ce ei considera pretios. Insa de fapt sunt lucruri corupatoare. Nu poti sa iubesti si pe Dumnezeu si bogatiile.