Cine a fost Iisus? Multi spun ca a fost "marele invatator", sau "cel mai important om care a trait vreodata" etc. Asa sa fie oare? Hai sa analizam putin lucrurile, calmi si fara patima. In primul rand, un mare semn de intrebare se ridica prin faptul ca el nu a scris nimic. De ce? Nu a stiut sa scrie? Sau nu a avut talentul de a-si asterne in scris invataturile? I-a lasat pe altii sa le scrie. Dar cum putem sti noi ca acesti altii au redat in mod fidel spusele lui? Dar, sa zicem ca le-au redat. Ce lucruri mari gasim in aceste scrieri? Sa incepem cu "Predica de pe munte". Ce scrie aici? Citim: "Ferice de cei impaciuitori..." - Nimic nou. Toata lumea stie ca e bine sa fii impaciuitor. Si copiii stiu. Nu ati vazut, cand se cearta parintii, mai-mai sa se desparta, cum copilul se duce la ei si incearca sa ii impace? Sau, daca pe strada se cearta doi oameni, un altul incearca sa ii impace? Deci, ce mare lucru a spus aici? "Ferice de cei cu inima curata" - Pai, normal; doar n-o fi bine sa avem inima murdara. "Ferice de cei blanzi" - Din nou, un lucru stiut de toti. Nu am auzit pe nimeni zicand ca e bine sa fii violent. "Ferice de cei ce plang" - Asta nici nu prea face sens. Voi ati recomanda cuiva sa planga? Iisus a mai spus pilde. Vede cineva ceva grozav in pildele astea? "Imparatia lui Dumnezeu se aseamana cu zece fecioare, cinci intelepte si cinci neintelepte." - Pai cum poti sa compari o imparatie cu niste fecioare? Cum ar fi sa compar eu un pom cu un tanc? "Imparatia cerurilor se aseamana cu un aluat pe care l-a luat o femeie si l-a pus in trei masuri de faina..." - Cine ce poate sa inteleaga de aici? In primul rand, Iisus nu a explicat niciodata ce este aceasta Imparatie, ca sa stim si noi la ce se refera. Apoi, citim (la Matei 23) ca Iisus i-a certat pe farisei. E un capitol intreg cu asta. Ce este deosebit si aici? Doar si noi ii certam si ii criticam pe altii cand fac ceva nepotrivit. Ii criticam pe preotii de azi ca sunt lacomi si ipocriti. Iisus i-a criticat pe aia de atunci. Nimic neobisnuit. Se mai spune ca a vindecat bolnavi, a inviat chiar morti, a mers pe apa. Dar, interesant, in afara de cei din anturajul lui, nimeni nu a mai vazut. Niciun istoric, niciun scriitor (evreu sau roman) nu a vazut si nu a aflat despre toate astea. Si apoi, mortii aia erau toti morti de curand, ceea ce lasa loc la speculatii (nu cumva o fi fost moarte clinica?).De ce nu a inviat pe unul mort dr vreo sase luni sau un an? In felul asta se inlatura orice dubiu. Dar, sa n-o mai lungesc, ca si asa am scris cam mult. Sper sa nu fiu inteles gresit. Nu vreau sa jignesc pe nimeni. Asa se vad lucrurile la o citire directa si ne tendentioasa. Sau poate n-am citit eu destul de atent? Voi ce parere aveti?

E corect din punctul tau de vedere, si gresit din punctul de vedere al unui crestin, nu poti contrazice pe nimeni daca e fixat cu o idee, orcate argumente vei aduce nu poti schimba nimic.

Orcum referitor la plans, e frumos sa plangi si placut, de descarci emotional si nu ramai nervos pe termen lung.

Cap ai, minte ce-ti mai trebuie?

V-ati lamurit? bun.noapte buna.

Ceva care nu a existat da descrierea perfecta pentru isus


profil -blog

Vreun comentariu ceva nu ai?

Ba.da am.ai o logica imbatabila. problema e ca; nu va in intrebarea ta ca ai avea nevoie de ajutor decat spiritual.si asta numa bunul Dumnezeu ti-l poate da.tpu nu poate.

1) Nu putem sti daca a scris ceva sau nu. Au trecut 2000 de ani. Nici Confucius nu a scris nimic. Nici Socrate, cred. Alti maestri au scris foarte putin. Nu pentru ca nu stiu sa scrie, ci pentru ca nu poti transmite o invatatura completa prin scris. O poti da sa o citeasca toata lumea si apoi sa nu aiba niciun efect. E mult de explicat de e asa si nu altfel.

2) La faza cu copilul, el este impaciuitor din frica sa nu se desparta ai lui, nu pentru ca a inteles ca e bine sa fie impaciuitor. Daca unul dintre parinti ii tine partea si parintii se cearta, nu cred ca mai vrea sa fie asa impaciuitor.

3) Scrierile sacre sunt simbolice si exprima niste legi cosmice si universale. Si nu ai cum sa le intelegi daca nu-ti explica altcineva cum si nu ajungi la un anumit nivel de intelegere a lucrurilor. (Asta o s-o repet cat voi trai pe TPU)

4) Nu stiu sa explic pildele cele 2, dar ti-o explic pe cea cu talantii.

"Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat.
16. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
17. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
19. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. "

Aici este o lege spirituala, care in "Munca" e foarte importanta. Ceea ce ai, daca nu fructifici, il pierzi. De ce il pierzi? Unele lucruri sunt in antiteza. Incerc sa gasesc un exemplu din viata obisnuita, desi in munca spirituala asta e evident, dar nu pot intra in detalii ca ar trebui sa explic in 10 pagini ce inteleg eu prin munca spirituala.
Am gasit un exemplu mai tras de par:
Sa zicem ca ai o anumita masa musculara. Ai 2 optiuni: ori te duci la sala, ori stai acasa la tv. Daca te duci la sala si faci exercitii constant, masa musculara creste. Daca stai la TV, masa musculara scada. Chiar se mira cineva care-mi povestea ca nu s-a mai dus la sala o perioada si ca foarte repede iti pierzi forta, pentru ca nu mai putea sa ridice nici jumatate din ce ridica pe vremea cand se ducea in fiecare zi, aproape. Asta inseamna, ca nu exista un loc de "mijloc" in care poti sa iei pauza. Ori lucrezi si muschii se dezvolta, ori stai degeaba si pierzi. Asta e o lege a naturii. Acum, unul cu masa musculara mai mare, daca se duce la sala, va face mai multi muschi decat faci tu, care ai o masa musculara mai mica. Pentru ca el vine cu o anumita forta, pe care tu nu o ai. Deci creste proportional. De aceea cel cu 2 talanti face inca 2 si nu face 1 sau 7. Cel cu 5 mai face inca 5, nu face 10 sau 2.
Daca faci un efort acum si mai faci un efort la paste, atunci eforturile pe care le-ai facut atat de rar, sunt practic inexistente. Deci, de aici mai inveti ca trebuie sa ai o anumita continuitate in scopul pe care-l faci si sa depui efort continuu. Nu poti sa faci acum ceva si sa zici ca iei pauza si mai faci peste o saptamana. Caci in pauza aia, intrii intr-o "stare de functionare" care te face sa pierzi ceea ce ai dobandit. Prin urmare ori inmultesti talantii, ori ii pierzi si pe cei care-i ai. Nu poti sa-l ingropi in pamant ca sa-l iei data viitoare. Sper ca am fost cat de cat explicit. Pildele astea sunt facute pentru lucruri si legi spirituale, care nu se aplica in viata de zi cu zi. Poti trai bine mersi si fara ele.

Sunt si pe TPU destui (ray, dorugar...) care pot oferi ajutor spiritual. De ce-i subestimezi?

Isus a fost mult mai mult decat un,, invatator bun" si un om important.

El a fost fiul lui Dumnezeu, si... el chiar a facut multe lucruri iesite din comun, pe care nimeni in toata istoria omenirii nu le-a mai facut. De exemplu, cati conducatori religiosi au fost sau sunt dispusi sa isi sacrifice viata in chinuri ingrozitoare pentru poporul sau, ca sa nu mai vorbim... pentru dusmani.

P.S. Si referitor la cele 2 parabole, mi-ar face placere sa iti prezint si tie explicatiile logice la acele parabole, dar si la altele, explicatii pe care le-am primit si eu;-).

Ideea din pilda cu talantii este, in sine, buna. Si sunt convins ca se poate aplica atat in viata materiala, cat si in cea spirituala. Dar ce are cu o imparatie? Pentru ca asa incepe: "Imparatia cerurilor se aseamana cu..." si urmeaza istorisirea asta cu talantii. Cand faci o comparatie, trebuie sa aduci fata in fata termeni care de potrivesc. Intr-o poezie, Toparceanu compara o cioara cu tot felul de chestii, dar toate se potrivesc. "Cu alura interlopa/ Ca un muzicant in frac,/ Cuvioasa ca un popa/ Si smolita ca un drac;/

"sa isi sacrifice viata... pentru poporul sau" - Pentru poporul sau si-a sacrificat el viata? Eu nu stiu sa fi beneficiat cu nimic poporul acela dupa moartea sa. Dimpotriva, au urmat necazuri mai mari, culminand cu distrugerea completa a Ierusalimului in anul 70.

1. Tu ai nevoie mare de explicatii in ale teologiei caci nu intelegi nimic.
2. Nici Socrate nu a scris nimic, a lasat pe altii sa scrie pentru el. De unde stim ca a existat?

"Tu ai mare nevoie de explicatii..." - Sunt convins ca si tu ai. Si oricare, chiar si cei care au studiat ani de zile. Crezi ca Mircea Eliade a inteles mare lucru?
"Nici Socrate...De unde stim ca a existat?" - Am pus eu la indoiala existenta lui Iisus? Citeste mai atent. Eu admit ca a existat.

Din punctul meu de vedere "imparatia" se obtine prin munca spirituala. "Imparatia" este eliberarea de niste legi sub care suntem supusi. Cu cat te eliberezi de mai multe legi, cu atat esti mai liber si mai fericit. Cand esti sub influenta mai multor legi, atunci libertatea de actiune scade. Legile pot fi fizice, sau psihice. De unele putem scapa, de altele nu. Spre exemplu nu putem scapa de legea gravitatiei. Dar aceste "legi" pot fi interpretate pe mai multe nivele. Spre exemplu, asa cum esti, esti influentat de anumite legi. Daca te imbolnavesti, trebuie sa te duci la doctor si la spital. O sa fii influentat de legile doctorului si de cele ale spitalului. Trebuie sa urmezi un anumit tratament, sa te duci la doctor la un anumit interval de timp, prin urmare libertatea ta scade. Esti conditionat de mai multe chestii. O alta lege este "legea identificarii"; sub alta lege suntem supusi cand avem emotii negative, etc. Prin identificare inteleg atunci cand te "cufunzi", "esti absorbit" de lucruri. Cand esti absorbit de lucruri, devii foarte subiectiv. Nu mai vezi nimic decat prin prisma acelui lucru. Daca reusesti sa nu mai fii "acaparat (fascinat)" de lucruri, stari, etc, atunci te eliberezi de o lege. Cand se intampla ceva in jurul tau, reusesti sa ramai obiectiv. E cu totul altceva. La fel cu emotiile negative. Cand te eliberezi de ele, orice s-ar intampla in jurul tau, tu nu mai ai nicio emotie negativa. Esti la alt nivel. Un om care se enerveaza din orice e mult mai constrans in alegeri decat cineva care nu se enerveaza deloc. Primul isi alege un scop, tu il enervezi, el intra sub influenta emotiei negative si uita de tot ce vroia sa faca. Va sari sa te ia la bataie, sau sa te faca cu ou si cu otet, pentru ca nu se va putea controla. Tu l-ai influentat, sau manipulat... i-ai schimbat directia. Un om care nu se enerveaza, nu i se va schimba directia daca tu faci acelasi lucru. prin urmare e mai liber. Sper ca m-am facut oarecum inteles. Asta e singurul mod in care putem sa ne raportam la "imparatie" si la scripturi, pentru ca asa cum suntem nu avem cum sa stim daca va fi viata dupa moarte, sau ce se va intampla. Iar daca incepem sa credem ca va fi intr-un fel sau altfel, asta nu ne va ajuta la nimic.

Despre credinta, iar am ceva de explicat. Oamenii sunt pe anumite nivele spirituale. Oamenii "normali", asa cum ii cunoastem, pot face unele lucruri. Oamenii pe o treapta superioara de dezvoltare, sunt capabili de mai multe lucruri. Scripturile sunt si pentru unii si pentru altii. "Iubirea" si "credinta" despre care se vorbeste in Biblie, noi nu o avem. Trebuie sa le dobandim. In Biblie se spune sa ne iubim toti oamenii si sa avem credinta. "Iubirea" noastra este un sentiment de atasament care "se intampla", la fel cum e ura, sau alte emotii. Noi nu putem iubi la comanda. Daca suntem bined dispusi iubim, daca ne doare burta, nu mai iubim. Suntem iritati si parca ne enerveaza oricine. Emotiile noastre, inclusiv "iubirea" se intampla la noi. Iar de multe ori, iubirea apare cand suntem absorbiti de un lucru, sau cand ceva ne place foarte mult. Deci e ceva subiectiv. Eu iubesc ce-mi place, tu iubesti ce-ti place tie. Nu e nicio diferenta din punctul asta de vedere si toate emotiile, inclusiv "iubirea" noastra este la fel. Un maestru, care spunea ca pentru a te numi crestin, trebuie sa fii capabil sa respecti invataturile crestine. Apoi zice: "Sa se intrebe fiecare, sincer, daca poate iubi toti oamenii. Daca a baut o ceasca de cafea, iubeste. Daca nu, nu iubeste. Cum se poate numi asta crestinism?" In concluzie, iubirea propavaduita de religii, noi ne-o atribuim dar nu o avem. La fel se intampla si cu credinta. Credinta trebuie sa fie o emotie superioara, un fel de emotie amestecata cu CUNOASTERE. Noi, in loc sa incercam sa cunoastem, credem. Cand oamenii folosesc ceea ce noi numim "credinta" in cazurile in care ar trebui sa cunoasca, aceasta este doar lene. In orice vrea sa faca, doar ceea ce omul descopera singur ca este adevarat ii poate servi ca o fundatie potrivita. Asa se intampla si in spiritualitate. Daca nu "descoperi", nu intelegi. Ca sa intelegi, trebuie sa cauti, sa verifici, sa muncesti, sa depui un efort. Dar e mai simplu sa scapi de toate astea si sa zici eu "cred", nu e nevoie sa verific. Asta e o bazaconie. O credinta de acest fel nu ajuta la nimic. Se spune ca daca ai credinta cat un bob de mustar, poti muta muntii. Asta dovedeste ca, nimeni nu are.

Interesant punct de vedere. Imi place sa discut cu oameni inteligenti. Acest baubaulica, cu neuronul lui singuratic, nu a stiut sa guste o gluma. Nu si-a dat seama ca exemplele alea pe care le-am dat eu au fost la misto.

As vrea sa mi le explici mie daca nu te superi. ID reihiuke

Scz-ma, dar israelitii nu mai erau poporul lui Dumnezeu. Eu nu m-am referit la poporul israel. De-a lungul vietii isus a aratat de multe ori k isreaelitii nu mai erau un popor special (el a criticat aspru pe farisei - conducatorii religiosi; el a vb cu samaritenii desi restul nu faceau asta- demonstrand k oamenii din orice natiune pot face parte din,, poporul sau")

E discutabil punctul asta de vedere.
(Nu stiu ce inseamna "Scz-ma")