Cred ca fiecare dintre noi, macar odata in viata a trecut printr-o situatie in care am fost pusi sa iertam. Cred ca de multe ori am zis fiecare dintre noi am zis ca da am iertat, dar de fapt a ramas ceva acolo care aduce regrete si nu vrei sa ierti ce ti-a facut persoana respective. Poti sa ierti, dar poti sa si uiti?
Rugăciunea Tatăl nostru spune '' şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Matei 6:12 '', deci, cum ne-a iertat Dumnezeu, aşa trebuie să iertăm şi noi, dar atenţie! Nicăieri în Biblie Dumnezeu nu ne cere să uităm, pentru că acest lucru ţine de capacitatea mintală, de intelect. Aşadar, cine nu ştie să ierte după cum şi el a fost iertat de Tatăl ceresc, îl priveşte direct şi personal, iar pentru asta va da socoteală. Deci, noi trebuie să iertăm în cunoştinţă de cauză, a uita nu înseamnă a ierta, sunt lucruri total diferite. În plus, Biblia spune lămurit când amintirile neplăcute vor fi şterse din memoria noastră, doar pe noul pământ:
`` Aşa că, cine se va binecuvânta în ţară se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului, şi cine va jura în ţară va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei. `` Isaia 65:16.
`` Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. `` Isaia 65:17.
`` El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.`` Apoc. 21:4.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
"Nu ajunge sa ierti, mai e neaparat nevoie sa si uiti. Iertarea neinsotita de uitare nu inseamna nimic, e vorba goala, vorbarie, flecareala, amagire si masca a tinerii de minte a raului. Am cunoscut un preot, om de mare isprava (mi-a fost candva duhovnic), parintele George Teodorescu din Bucuresti. Obisnuia sa spuna enoriasilor sai: "Vin la mine barbati ori femei si graiesc: de iertat il iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le raspund: zici ca ierti dar ca nu poti uita. Prea bine. Ti-ar placea insa, dupa ce te voi fi spovedit si-ti voi fi pus patrafirul pe cap si voi fi rostit: te iert si te dezleg, sa vezi ca sare Hristos de colo si-mi striga: l-oi fi iertand sfintia ta dar sa stii ca Eu unul nu-l uit. Aud?". (Parintele Nicolae Steinhardt)
Răspunde
Intr-adevar toti iertam cu gura insa intotdeauna ramane ceva in sufletul nostru care ne aduce aminte de pacatul celuilalt. Asta este incercarea noastra, lupta noastra de a ierta cu adevarat si de a-l iubi pe cel ce ne-a gresit si nu numai.
Nu este nicio legatura intre iertare si Dumnezeu!
Ba chiar din contra, biserica lui Dumnezeu nu a iertat niciodata ereticii ci i-a ars pe rug!
Quod erat Demonstrandum!
Ura e ceva mai puternica otrava ce raneste sufletul si te distruge da iertarea e o eliberare, amintirile nu le pot uita dar de iertat am iertat
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
