--Credeti ca este normal ca o persoana care nu mai are tangente cu credinta si divinitatea sa aiba momente cand isi doreste sa fie si sa simta ca inainte?
--(pentru atei, agnostici) Cum v-ati hotarat ca nu are rost sa mai tineti legatura cu credinta si cu conceptul de divinitate? Cum s-a intamplat sa nu mai simtiti rostul acestor relatii cu divinitatea?

Multumesc.

Bart Ehrman are o carte, God's Problem, in care relateaza, printre altele, cum si de ce a parasit credinta crestina. Dar zicea ca frica de iad o mai avea inca dupa ce a parasit credinta crestina, punandu-si problema ce va pati daca se insala asupra inexistentei Dumnezeului iudeo-crestin. Zicea ca si la multi ani dupa ce a devenit agnostic se mai trezeste noaptea cu sudori reci de frica iadului. Practic, credinta lui evanghelica era bazata pe frica de a arde-n iad, tot ce facea pentru prieteni si familie o facea pentru ca el si ei sa nu arda-n iad. Iar de o asemenea teroare psihologica nu se scapa usor, ea se inradacineaza in subconstient si dureaza mult dupa ce constientul a renuntat la credinta.

Biblia spune ca noi suntem sapati in palmele Lui iar de acolo nimeni nu se smulge. Noi am facut un legamant cu El, dar si El a facut un legamant cu noi si atunci cand parem a fi prea slabi sa ii fim credinciosi El totusi continua sa ne fie, tinandu-si partea lui de legamant de aceea simti lipsa acelei credinte. El e cel care te tine, nu esti tu cea care se tine de el.

Pentru ca e bine sa fii bleg si fericit in acelasi timp.
Realitatea e urata.

Odata ce convingerile interioare se schimba, trecutul este dat uitarii.

''Este normal sa faci greseli insa doar un prost persista in ele''

Al doilea paragraf:
In primul rand am hotarat sa fiu sincer cu mine si sa fiu de acord cu faptul ca (in engleza suna mai bine): "The truth doesn't require your approval"(adevarul nu-ti cere aprobarea).
In acest scop am hotarat sa analizez ambele variante(teism si ateism) si am observat ca religia se bazeaza pe mintea unor inculti de acum mii de ani care nu-si puteau explica o multime de chestii.
Datorita faptului ca lui Dumnezeu i se atribuiesc si fenomene naturale care au fost deja explicate pe o baza stiintifica(fulgerul, cometele, tunetul, inundatiile, furtunile, secetele), am rezumat ca toate teriile religioase sunt gresite+ipocrite si copilaresti.

Odata cu citirea Bibliei mi-am dat seama cu adevarat ce nivel al intelepciunii aveau autorii ei si cu ce teorii de gradinita au explicat lumea.
Povestile stupide din Biblie care m-au facut prima data sa ma indoiesc de ea au fost Amad si Eva(+faptul ca am fost creati prin incest si biserica acum interzice incestul), Arca lui Noe(+toate animalele au intrat in ea desi era mai mica chiar si decat Titanicul) si Moise(faptul ca au zabovit 4-44-nu mai stiu sigur-de ani prin desert, faptul ca a despicat apele in 2 cu un toiag...-ce sa mai, poveste pentru neveste).

In fine, omul care mi-a deschis ochiii se numeste Carl Robert Perko, este pictor marin si profesor de arte frumoase si a locuit 20 de ani in Germania. De atunci mi-am pus intrebarea: De ce religia se bazeaza pe credinta oarba si nu pe siguranta cunoasterii?(adica de ce sa credem in Dumnezeu cand am putea stii sigur ca el exista? De ce nu se arata ca sa ne demonstreze ca el exista, astfel eliminand credinta si inlocuind-o cu cunoasterea lui). Prin faptul ca el nu se arata nu face decat sa demonstreze ca el nu exista.

Copil fiind si curios ca toti copii tot ce intrebam "e de la Dumnezeu" si eram convin ca asa este. La scoala am luat contact cu stiinta si toate au inceput sa fie pe dos fata de ce stiam eu. La serviciile Domnului am renuntat treptat pe masura ce am crescut si am inceput sa inteleg lumea. Am frunzarit si biblia ca multe alte carti si m-a dezamagit naivitatea povestilor descrise in ea. Toata filozofia ei se bazeaza pe a crede neconditionat fara a avea semne de intrebare si e sinonima cu ideologia Marxista.Si una si cealalta isi doreste sa mentina omul in tiparele ei si in mod suptil sustine libertatea si eliberarea omului!? dar in realitate subjuga. Biblia contrar sustinerii ca este cartea cartilor nu poate explica nimic din realitatea vietii asa cum isi urmeaza cursul ci doar cauta sa influenteze realitatea prin infuzie de neorealism, suprarealismul atribuit lui Isus care finalizeaza in abstract, Trinitatea, si e imposibila mintii umane de inteles. Cei care sustin pe aici ( si sunt destui) ca intelege sunt niste tonomate.
Faptul ca suntem indoctrinati de mici cu religia o data cu invatarea limbajului, declansarea stimulilor emotionali, dezvoltarea capacitatii neuronale etc. asimilarea se face firesc si lasa o amprenta puternica asupra noastra de care cu greu scapam.

Bineinteles ca este normal sa te intorci la Dumnezeu insa nu la Dumnezeu prezentat total de biserica si biblie ci la Dumnezeu adevarat pentru ca starea naturala a omului este de apropiere de cel care l-a creat si ii poarta de grija.

A selecta ce este corect in biserica si mai ales in biblie nu este un pacat din contra un pacat este sa crezi toate acele nedreptati aduse lui Dumnezeu prin acele legi asa-zise "dumnezeiesti" de crime, discriminare, supunere. Orice om care citesta biblia cu sufletul deschis poate sa spuna unde este cuvantul lui Dumnezeu si unde este cuvantul diavolului. Eu personal nu citesc aproape niciodata vechiul testament ci doar Noul Testament si cand dau de fraze cu "uraste pe tata, mama, frati, sotie, copii ca sa-mi urmezi Mie" pur si simplu sar frazele si trec mai deaprte, sunt doar 15 pagini de astfel de frazi mincinoase in Noul Testament din 315 pagini.

Noul Testamnet imi aduce mereu aminte de adevaratul Dumnezeu, de iertare, de ajutorarea concreta, de moralitatea adevarata si imi aduce pace si liniste in suflet si chiar daca acest Noul Testament nu ar exista vor exista intotdeauna marturii cum este si a mea, marturii ale unor oameni departati de Dumnezeu si vindecati prin intoarcerea la El vindecare care nu a insemnat numai vindecare a trupului ci in primul rand vindecarea sufletului si indreptarea vietii. Toti am fost ispititi de diavol, pana si Iisus a fost ispitit, toti l-am vandut intr-un fel pe Dumnezeu, toti l-am crucificat pe Dumnezeu prin pacatele noastre, dar important a fost ca multi dintre noi ne-am recunoscut greselile, am fost sinceri cu noi si ne-am cerut iertare si Dumnezeu ne-a iertat. Deci sa nu-ti para rau cat vei trai ca vrei sa te intorci inapoi la Dumnezeu pentru ca Dumnezeu te asteapta!

"Biblia spune ca noi suntem sapati in palmele Lui'
Dar tu nu poti judeca in afara custii in care te tine Dumnezeu?

"Orice om care citesta biblia cu sufletul deschis poate sa spuna unde este cuvantul lui Dumnezeu si unde este cuvantul diavolului'
Pai la intrebarea, "de unde stiu cei care a scris biblia ca asa s-a intamplat?" raspunsul e prompt, "S-a scris sub har de la Dumnezeu".
Acum tu vii cu o noutate;
"Orice om care citesta biblia cu sufletul deschis poate sa spuna unde este cuvantul lui Dumnezeu si unde este cuvantul diavolului"
Deci e scrisa si sub harul diavolului?

Daca este normal? este normal sa dai hoituli tau,toale,hrana, bautura, eleganta, si tot ce e bun.din pacate, asa fac si animalele.noi ne deosebim de ele prin faptul ca santem deosebiti.si golul, golul care se simte, si nevoia de a-l umple ramane, si nu stim ce e acel gol, si-l simtim pana murim.si e pacat ca nu incercam macar sa vedem ce e cu acel gol? care nu se umple cu, bani, glorie, toale, averi si altele lumesti?

Eror found,sa ma ierti dar,ca crestin ortodox si nu prea credincios, ci pacatos rau, trebuie sa-ti spun ca, esti nebun. daca mai sant si altii de aceeasi parere, poate va fi bine.ai citit biblia? ai facut rau frate.ai citit-o cu picioarele si nu ai inteles nimic.incearca cu partea dintre urechi. poate va fi bine.

Daca imi zici varsta si sexul iti pot da un raspuns mai particularizat.
Dar asa in linii mari, numai dobitocii renunta la Dumnezeu dupa primele ciocniri serioase cu viata. Aia destepti renunta la Habotismul religios, nu si la Dumnezeu.
Amin!

Nu, vrea sa spuna ca este scrisa de oameni care au vrut sa denigreze credinta in Dumnezeul adevarat si au deraiat religia adevarata pe cai gresite.
harul diavolului este o metafora.

Numai dobitocii renunta la Dumnezeu
Bai dobitocule, dumnezeu nu exista.E un personaj dintr-un basm.
Zici ca noi ateii suntem prosti ca nu credem in dumnezeu.Dar voi sunteti si mai prosti ca credeti in el si va rugati la el.De parca v-ar ajuta cu ceva poeziile alea pe care voi le numiti "rugaciuni".Sa te intreb ceva.Voi spuneti ca dumnezeu va ajuta in momente grele, ok? Intrebare:V-a ajutat cu ceva acest tip dumnezeu? De ce credeti in el cand nu v-a ajutat cu nimic in viata?

Am citit de mic prin lupa, ca nu-i nimic dupa.

Refuz sa te jignesc!
fiecare cu convingerile lui.
am zis Dzeu nu Biserica!

Refuzi sa-mi raspunzi la intrebare.De ce?

Nu au nici o legatura varsta si sexul cu renuntarea.
Fiintele umane pur si simplu aleg si simt, indiferent de varsta si sex.
Ceea ce pot sa spun este ca nu a fost asa cum crezi. Nu am renuntat "dupa primele ciocniri serioase cu viata ", cum ai zis.

Dimpotriva, a fost o perioada calma din viata mea, fara nici o turbulenta de nici un fel in care am aprofundat chestia cu dzeu mult mai bine.
Pur si simplu s-a intamplat pe nesimtite.
Am renuntat la "prezenta" divina in viata mea si la orice legatura cu ea. Nu am renuntat inca total la ideea ca undeva, cumva, orice altceva s-ar afla acolo in univers.

Nu mai jigni. Nimeni nu e dobitoc.

"de ce sa credem in Dumnezeu cand am putea stii sigur ca el exista? "
-- sunt total de acord cu asta. Ar fi totul mai simplu si mai clar pentru om.Asa cred. De ce atat mister si haos cand, daca ceva ar exista, cu o simpla prezenta ar putea pune la punct tot haosul...

Am cautat despre Karl Robert Perko dar nu se gaseste mare lucru despre el. Ai vazut vreun interviu cu el in care se referea la religie si dzeu si te-a pus pe ganduri? ce legatura a avut cu tema asta?

Raspunsul tau nu e relevant pe de-a-ntregul intrebarii mele...

Din pacate, nu-mi raspunzi la subiect...

Da, inteleg despre ce e vorba in carte si care e tema.
Dar starea descrisa acolo e mai mult decat bolnavicioasa si paranoica, din pacate.
Mi-e greu sa-mi imaginez ca cineva ar simti asa ceva pe parcursul vietii si sa nu fie vorba de vreo dereglare psihica.

Ma interesa parerea ta personala.

"Faptul ca suntem indoctrinati de mici cu religia o data cu invatarea limbajului, declansarea stimulilor emotionali, dezvoltarea capacitatii neuronale etc. asimilarea se face firesc si lasa o amprenta puternica asupra noastra de care cu greu scapam. "
--Da, asta asa e dar nu e imposibil.

In primul raspuns am vrut sa insinuez ca iti pare rau de mierea pe care ti-o promitea Dumnezeu inainte sa iti dai seama cat de crunta este viata.
Cred ca daca I-as construi biserici lu alba ca zapada tot vor veni unii care o sa zica ca au gasit-o pe alba ca zapada dar ea nu le-a raspuns niciodata la rugaciuni.
Cei care au inventat religia stiau cum sa se joace cu mintea omului.
Si eu stau sa ma gandesc ce frumos ar fi fost sa existe Dumnezeu si acesta sa fie langa noi, sa ne invete despre lumea creata de el, sa ne fie alaturi dar tot ce primesc este prostie, moarte, rautate si toate cele in jurul meu. Nici un semn de Dumnezeu asa cum toti ne dorim. nu exista paradis.
Ai patit ca dupa terminarea unui serial sa ai sentimentul ca nu stii ce sa faci cu viata ta? Trage concluzia.

Da,mi-ai mai scris raspunsul acesta la o alta intrebare ca si comentariu.
Daca ai valul pe ochi, ca si crestin, nu-ti poti da seama si diferentia, pasajele care "vin" de la dzeu si care "vin" de la diavol, intelegi?
Un crestin adevarat crede tot ce scrie acolo de la primul pasaj din geneza si pana la ultimul din apocalipsa.

Acum : ori toata cartea aceea este de la dzeu ori NU? e mai mare haosul decat la inceput.

Da, am patit, in trecut.
Dar mereu o luam de la zero in alt fel. Cred ca asta e raspunsul...

Iti pare rau ca s-a terminat dar esti alt om dupa experienta aia. Vezi altfel viata datorita sentimentelor transmise prin serial.
Depinde ce intelegi tu prin viata, aia esti.

"Iti pare rau ca s-a terminat dar esti alt om dupa experienta aia"
--asta da. Dar nu in sensul rau. Cum ai spus si tu, vad altfel.

Poate si in sensul rau caci nebunii nu sunt constienti de nebunie si nu li se pare nimic in neregula. Ideea este ca te influenteaza aproape asemanator ca religia.

Pai.odata ce intri in extrema cealalta, opusa religiei, eu cred ca este daunator intr-un fel. Depinde si de persoana, de constructia ei psihica.

Dar, pana la urma, fiecare are "nebunia" lui pe care o face realitatea lui. Nu putem spune ce e cu adevarat gresit si ce nu.