Ordonare:
Cronologică
Viata de apoi nu exista pentru nimeni. Viata de apoi e poveste. A vazut cineva un om in viata de apoi? Nu, deci e poveste.
Răspunde
Stiinta nu se bazeaza pe pareri, ci pe baze stiintifice. Iar viata de apoi nu a fost dovedita stiintific.
De exemplu, exista Dumnezeu? Nu.
Sa presupunem ca ar exista.
Un zeu atotputernic care poate face oricand orice, are nevoie de ceva de la om? Nu. Poate atunci acel zeu sa iubeasca omul? Nu. Are de ce sa-l ajute, sa-l rasplateasca sau sa-l pedepseasca? Nu.
Are nevoie un zeu atotputernic de ritualurile primitive ale unui om, de stropiri cu apa, cantece si poezii? Nu.
Are nevoie un zeu atotputernic de credinta omului? Evident ca nu. Atunci cine are nevoie de credinta omului? Zeul atotputernic care poate face oricand orice sau omul mincinos, necinstit si nesimtit care are nevoie de credinta omului ceruta in numele zeului invizibil ca sa ii fie crezute minciunile si sa poata manipula omul credul si nestiutor? Evident ca omul mincinos, necinstit si nesimtit are nevoie de credinta omului ca sa poata profita de om in toate felurile posibile.
Ce face un zeu atotputernic care poate face orice si iubeste omul? Are de ce sa se ascunda de om? Nu. Are de ce sa nu comunice cu omul? Nu. Are de ce sa se ocupe cu minuni si sa lase oamenii in intunericul nestiintei si primitivismului sa moara de boli, de frig, de foame, in accidente si in razboaie? Nu. Face un zeu atotputernic si iubitor purici, paduchi, viermi, plosnite, capuse, tantari, virusi si bacterii? Nu.
Concluzia e ca zeul nu exista, dar e util pentru prostirea naivilor creduli si nestiutori.
Omul ca sa poata fi inselat si mintit, trebuie sa nu stie adevarul, deci sa nu aiba stiinta si sa creada minciuna spusa de mincinos, deci sa aiba credinta. Prin urmare, la adevar se ajunge prin știință si la minciuna se ajunge prin credință.
Credința intr-un zeu invizibil e doar credința in omul mincinos.
Exemplu: Daca un mincinos spune unui om ca eu ii voi da 1000000000lei daca face faptele a si b si acel om fara ca eu sa vorbesc cu el face faptele a si b apoi vine la mine sa ii dau cei 1000000000lei, va primi exact zero lei de la mine, pentru ca eu nu am vorbit cu el, nu i-am cerut nimic si nu i-am promis nimic. Credința omului nu a fost în mine, pentru ca nu a vorbit cu mine. Credința lui a fost doar în omul mincinos.
Asa e si credința in zei invizibili si surdomuți. E doar credința in omul mincinos care ii cere naivului credință, pentru ca nu are dovezi si naivul înlocuiește adevărul cu credința, deci e înșelat, prostit si folosit.
Viata de apoi e o fantezie primitiva, o promisiune mincinoasa. Viata vesnica e ceva enorm ce nu poate fi castigat cu cantece si poezii, stropiri cu apa si ritualuri primitive. Nici nu exista asa ceva. Natura a facut tot ce exista, de asta avem purici, paduchi, viermi, plosnite, capuse, tantari, virusi si bacterii. Zeul e un personaj imaginar de poveste primitiva, fantezista si absurda.
Cum ar putea știința să dovedească viața de apoi sau să-L dovedească pe Dumnezeu, dacă o credință este efectiv ceva indemonstrabil, ceva în care ai tu crezi că e adevărat fără să ai nicio dovadă, dacă știința se ocupă exclusiv cu a demonstra lucuri? Nu poți amesteca știința cu religia, încercând să-L dovedești sau nu pe Dumnezeu, pentru că le strici pe amândouă. Nietzsche îi numea pe ateii care folosesc ca argument contra lui Dumnezeu știința drept "ultimii oameni". Nu se pot oferi dovezi științifice pro/contra Dumnezeu.
"Împotriva creștinătății. Decisive acum sunt gusturile noastre, nu argumentele noastre." ("Știința veselă", 1882)
Corect, "teologie subiectivă" este o greșeală gramaticală (pleonasm).
Depinde la ce te referi prin viata de apoi.
Daca te referi la rai/iad, categoric nu.
Daca te referi la reincarnare, posibil.
Daca te referi la existenta constiintei (sufletul, cum il numesc altii) intr-o alta dimensiune, diferita de realitatea pe care noi o percepem, posibil.
Intelegi la ce ma refer? Depinde de credintele fiecaruia, si de cum interpreteaza fiecare aceasta "viata de apoi" despre care vorbesti.
Sau poate nu e nimic dupa ce murim, poate simpla noastra existenta dispare, la fel cum a fost inainte sa ne nastem.
Raspunsurile la intrebarea ta, pot fi foarte diferite, acum depinde de ceea ce crede cineva.
Nimeni nu poate stii 100% ce se intampla, dar putem sa ne dam cu presupusul fiind constienti ca putem sa gresim.
As spune si parerea mea personala, dar nu consider ca e necesar sa incep sa ma cert cu altii care au o parere diferita de a mea, doar pentru simplul fapt ca e posibil ca ce spun eu sa nu le placa, asa ca in afara de asta nu mai am nimic de adaugat.
Mișto întrebare.
Ca și cum ai întreba o furnică dacă există procesoare pe 64 de biți.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
