Credeti ca o persoana isi poate spala pacatele dedicandu-si viata spre bunastarea altei persoane? Pentru atei, credeti ca o persoana poate avea constiinta impacata? Pot faptelele bune sa incline balanta, sau o fapta rea ramane intiparita undeva?

Fapta rea ramane intiparita pentru totdeuna, insa aceasta va fi iertata de Dumnezeu cel indelung rabdator, prin Spovedanie. Ce religie esti?

Daca iti dedici viata pentru bunastarea altuia doar pentru a-ti sterge "pacatele" nu cred ca vei reusi pentru ca urmaresti un motiv, un interes personal. Daca vrei sa iti dedici viata astfel o faci din dragoste, o faci pentru ca e necesar, pentru ca nici un rationament nu te opreste, nu pentru o rasplata divina, sau o recomensa de natura divina.
O persoana nu are o constinta impacata per total, zic eu, ci mai degraba este impacata cu unele decizii pe care le-a luat si/sau care le-a pus in practica si cu altele nu.
In fiecare om exista un rau si un bine si nu ma refer la sensul biblic ci in sens psihologic, depinde cat de multa empatie are o persoana pentru a regreta o fapta rea savarsita acum nu stiu cat timp. De obicei omul tinde sa creada ca daca face fapte bune in prostie, cele rele vor fi sterse, ceea ce este gresit, nu compensam cu nimic, acele fapte negative vor ramane in istoria noastra si nu numai ai noastra. Daca facem fapte bune hai sa le facem pentru ca nu avem nici un motiv pentru care sa nu le facem, hai sa le facem pentru este necesar, nu pentru a inclina nu stiu ce balanata ca sa ne simtim noi bine in relatia cu propria persoana si cu o zeitate anume, sau pentru a ne asigura un bilet in nu stiu ce viata de dupa.

Orice fapta rea poate fi iertata daca te caiesti sincer si nu mai faci acel lucru.In timp constiinta poate sa nu te mai mustre, daca te straduiesti sa indrepti lucrurile. Oricum Dumnezeu ne cunoaste cel mai bine si el stie daca ne caim din tot sufletul sau doar superficial. Iacov4:8

Ca sa stii din ce postura raspund: Sunt agnostic. Da, de ce nu? O persoana poate avea constiinta impacata cand stie ca lucrurile pe care le-a infaptuit apartin normelor morale pe care le are. Daca un om isi propune sa nu omoare, sa nu fure, sa nu, sa nu (etc) si sa incerce sa ajute pe cei care au mare nevoie, si reuseste sa faca toate astea, consider ca are constiinta impacata.

Pacatele se spovedesc si se spala cu lacrimi

Nu inteleg, cum poate dedicarea fata de o persoana sa iti,, spele pacatele''? Si de ce dedicarea fata de o persoana e o fapta buna? Mai bine m'as duce sa dau de mancare la porumbei si la caini vagabonzi.Si de asemenea cum poate o fapta ( ceva deja facut nu cred ca mai poate fi reparat nu ma refer la o oala sparta si lipita) si cum poti sa iti,, speli''constiinta complet prin spovedire? Adica omori o persoana te spovedesti si totul e iertat?

Da A spala pactele inseamna orice fapta buna.Ca ce inseamna pocainta (care tradus corect ar fi faptul; de a fi om)
Deci orice fapta buna de ajutorare, de inreptare a unor nereguli etc etc sint fapte bune si le acopera pe cele rele care le ai facut fara intentie bineinteles.

Dar daca sunt cu intentie? Lumea in general face un lucru rau pentru ca vrea, pentru ca e o idee buna intr-un anumit moment sa faci rau.

Trebuie sa ti indrepti atitudinea de om.Nu ai nimic de cistigat din rautate gratuita.
Te gindesti la tine ce ai simti in asemenea momente si e destul.

Nu spovedania nu iarta nimic. Daca ai gresit cuiva, te duci si te impaci cu el, daca ii esti dator ii platesti si abia apoi poti spune ca esti iertat. Dumnezeu insusi nu poate ierta un pacat pe care tu nu vrei sa l ierti cuiva ca nu si cere iertare in mod corespunzator.

Eu nu mai inteleg nimic. In Biblie spune asa : Cain l-a omorat pe frate-su Abel, i-a parut rau si Dumnezeu l-a iertat. Oricum nimeni nu a raspuns la obiect, toti isi dau cu presupusul. Asa ca primesti fundita, cred ca ti-ar sta bine cu ea