Nu suntem, dar povestile astea cu nemurirea prind bine la creduli, iar unii se pricep foarte bine sa-si umple buzunarele pe seama lor.
Ar fi pacat sa traim doar cateva zeci de ani si apoi sa nu mai existam niciodata... pomul de exemplu are durata de viata de 5 ori mai multa ca a omului.Totusi,sper din suflet sa fim nemuritori. Poate, cine stie, sufletele traiesc etern.Cum ai zis si tu, speranta moare ultima.Tu ce crezi, suntem sau nu nemuritori?
Eu cred ca sufletul nu moare niciodata. Adica daca viata asta ar fi tot ce rost ar mai avea sa o traim. Oricum se termina.
Este absolut normal. Viata dupa moarte este promisa doar celor ce au trait intr-u Hristos. Cel putin asa spun dogmele religioase.
Carl Sagan a spus: "Oamenii sunt ca si fluturii care traiesc pentru o zi, si se cred nemuritori". Cred ca are dreptate. Fiecare fiinta se crede speciala, si ii e greu sa creada ca totul e doar temporar, si ca va veni un sfarsit absolut in viitorul apropiat. De aceea nu le place oamenilor sa se gandeasca la moarte prea mult, mai ales la propria mortalitate. Undeva in instinctul nostru stim ca acela e finalul, pentru ca altfel nu ar exista acea frica teribila de moarte, ceea ce in termeni stiintifici se numeste instinct de conservare. Iar acest instinct il are orice fiinta. Moartea e finalul inevitabil pe care cu totii incercam in zadar sa-l evitam, sau macar sa-l amanam pana la un alt "termen". Probabil ai omorat la viata ta ceva furnici, sa spunem. Cred ca ai vazut cu cata disperare incearca sa scape, sa evite moartea pe care nici macar nu o pot constientiza. E doar un instinct care le spune ca moartea e "rea", pentru ca e finalul absolut, si astfel e de evitat cat se poate de mult. Blestemul speciei noastre nu e doar ca avem si noi acelasi instinct de conservare, dar avem si ratiunea care ne spune adevarul care doare, si pe care animalele nu sunt capabile sa-l inteleaga, si anume ca moartea e sfarsitul urat si inevitabil al fiecarui individ.
Noua nu ne este frica de moarte, ne este frica de necunoscut. Pentru ca nu stim exact ce urmeaza.
Si animalelor de ce le este frica de moarte? Ele nu au ratiunea necesara pentru a constientiza propria moarte, sa nu mai spun pentru a se gandi la ce urmeaza dupa. Cred ca e destul de clar ca se tem de moarte pentru a evita cat se poate de mult finalul absolut. Apoi am venit noi oamenii si am inventat conceptul de viata dupa moarte, pentru ca ni se parea prea crunt sa avem doar una, si aia scurta si grea. De asemenea, vedem ca multi oameni sunt convinsi ca dupa viata asta urmeaza sa mearga intr-un fel de "loc mai bun". Atunci de ce se tem totusi de moarte? Ar trebuim sa fim cu totii bucurosi cand murim, sau bucurosi cand ii vedem pe cei dragi ca mor. Insa eu cred ca in subconstient stim cu totii ca nu mergem intr-un loc mai bun atunci cand murim, si nici intr-un loc mai rau. E pur si simplu un final absolut si dureros.
Speranta te faci sa treci mai usor peste anumite chestii.
Numai Dumnezeu are nemurirea: http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/timotei-1/6/16/#16
Nicio parte din om nu este nemuritoare. Sufletul moare: http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ezechiel/18/4/#4
Morții nu știu nimic. http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/9/5/#5
Niciun mort nu este în Rai unde să laude pe Dumnezeu. http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/115/17/#17
Psalmistul David este în mormânt. http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/fapte/13/36/#36
Învierea e soluția pentru moarte. Dacă am fi nemuritori deja:
- învierea nu ar avea sens
- dacă morții sfinți sunt deja în Rai, revenirea lui Isus nu ar mai avea sens
- dacă la moarte omul merge în Rai sau în Iad, judecata finală n-ar avea sens
Totul se leagă în schimb când acceptăm adevărul biblic despre soarta morților.
Mark Twain:
"I do not fear death. I had been dead for billions and billions of years before I was born, and had not suffered the slightest inconvenience from it."
Eu tind sa cred ca da si daca nu am fi nu vad problema...
anonim_4396 întreabă: