E frumoasa ideea unei vieți veșnice. Asa își dorește orice viețuitoare sa trăiască cat mai mult, sa strângă resurse cat mai multe și sa se înmulțească. Asa e programul din codul genetic. Asta înseamnă sa fii viețuitoare. Din nefericire asa ceva e imposibil.
Moartea e moarte și atât. Nu are cine sa dea viata veșnică și nici pentru ce.
Viata veșnică ar trebui sa o dea zeul atotputernic și iubitor care de atâta putere și iubire e invizibil, surdomut, se ocupa cu minuni închipuite, a făcut purici, păduchi, ploșnițe, căpușe, țânțari, viruși și bacterii (pe lângă Pământul plat în centrul Universului și Soarele care se învârte în jurul Pământului) și lasă omul iubit în întunericul neștiinței sa moara de boli, de frig, de foame, în accidente și în războaie. Prin urmare șansele la viață veșnică sunt egale cu zero.
Asocierile fanteziste dintre lucruri reale și minciuna sau poveștile inventate nu țin loc de realitate.
Se pot citi sute de povesti. Daca toate sunt false, efortul e inutil.
Cine afirma ceva, dacă nu vrea sa fie luat de mincinos trebuie să aducă dovezi reale.
Da, există viața după moarte. Un articol succint aici: https://www.chilieathonita.ro/2021/06/23/viata-vesnica-etape/. O analiză mai pe larg a veșniciei ai aici: https://www.chilieathonita.ro/......-teologos/ Problema nu este existența sau nu a acesteia. Problema este CUM va fi aceasta. Ca să fie fericită - drumul, văzut strategic, este descris aici: https://www.chilieathonita.ro/2021/06/08/cati-oameni-a-creat-dumnezeu/
Depinde ce înțelegi prin viață. Dacă te referi la existență, perspectiva creștină, pe baza Bibliei, afirmă că toți oamenii vor fi conștienți după moarte pentru veșnicie.
Totuși în Biblie "viață veșnică" este un tip de metaforă, referindu-se la Rai (locul în care Dumnezeu este prezent), asta pentru că Dumnezeu este sursa vieții și de aici, statul în prezența Sa pentru veșnicie se numește "viață veșnică", iar lipsa prezenței Sale este "moarte veșnică" (Iadul).
Nu poți să câștigi viața veșnică. Plata păcatului este moartea (separarea de Dumnezeu). Dumnezeu este sfânt și nu poate sta în prezența păcatului. Toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce faci bun nu poate să acopere ceea ce ai făcut rău.
Însă Dumnezeu, în măreția harului său, L-a dat pe Iisus Hristos, unicul Său fiu, Dumnezeu din Dumnezeu, cel fără de păcat, ca să servească ca jertfă pentru ispășirea păcatelor umanității. Pentru că doar moartea poate plăti pentru viață, Iisus a murit pentru ca noi să putem trăii, astfel împăcând umanitatea cu El însuși. Apoi a înviat, proclamând astfel biruința Sa peste moarte. Prin rănile lui suntem noi tămăduiți și sângele lui este singurul ce ne poate spăla de păcat (metaforic vorbind).
Dacă ne pare rău de păcatele noastre și ne cerem iertare pentru ele, El este bun și milostiv să ne ierte pe baza jertfei lui Hristos (le transferă lui Hristos, pe cruce, astfel ele sunt deja platite prin moartea, nu a noastră, ci a lui Hristos).
Pe scurt, cum "câștigi" (mai corect frazat ar fi cum "primești") viață veșnică este încrezându-te în dragostea lui Dumnezeu, că El te iubește indiferent de păcatele tale și că jertfa lui Iisus Hristos este îndeajuns să te curețe de ele și nu trebuie să te încrezi în proprile tale fapte bune pentru că "toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită" (Isaia 64:6). De asemenea trebuie să îl iubești pe Dumnezeu și să îți dorești să fi cu El în veșnicie. Și știm că îl iubim dacă ascultăm (încercăm să păstrăm) poruncile sale.
Nu. Din experiență. Se vede că tu nu ai deloc experiența vieții veșnice. Te deplâng.
Da, am astfel de experiențe. Omul nu este un animal... ...decât pentru cei ce cred și se comportă astfel. Diferența esențială dintre om și animal este modul de a gândi - pentru cei ce gândesc spiritual, desigur.
AvalohAlyn întreabă: