Credinta este doar ceea ce ne place sa credem.
De exemplu pot crede ca doar eu sunt un om adevarat si ca sunt in matrix deci voi sunteti doar niste programe.
Dovada cea mai clara e ca si ceea ce pare real pot nega prin "necredinta" ca e virtual.
Sau poate ca in aceasta lume totul se invarte doar in jurul meu, deci pot crede ca tot ceea ce faceti voi provine din mintea mea doar ca eu nu reusesc sa controlez asta.
Deci acum am vazut ca e absurd si sa cred ca voi sunteti oameni la fel ca mine, dar din asta suntem creati: IGNORANTA.
Deci e ceva normal sa credem ceva ce nu ne este clar ca exista, doar ca unii vor sa creada mai mult: teisti vs ceilalti: ateii, vor sa creada mai putin.
Cred ca ce am slus ne v-a ajuta sa ne intelegem mai bine 
Ce parere aveti?
Ordonare:
Cronologică
Ai o intuitie foarte buna.Ea te va ajuta sa gasesti toate raspunsurile.
De asta ce zici:
https://www.youtube.com/watch?v=D1VN5zICGeU
Răspunde
Tu crezi că ești singurul om real și că eu sunt un program de calculator, dar de unde ști că nu e invers? Poate tu ești doar un bot ( nu e ceva rău, adică un program de pe site care pune singur întrebări sau scrie răspunsuri, și Facebook are de exemplu ) care postează întrebări pe TPU?
Legat de faza cu credința în anumite lucruri, de la Dumnezeu și până la unicorni și zâne.
Și acum ce să-ți mai răspund, părerea mea?
Tu ai venit mai degrabă cu o afirmație despre credință, nu o întrebare. Aia cu „ Ce părere aveți? " e pusă la mișto ca să existe totuși o întrebare.
Realitatea poate fi, și este de multe ori prea tristă și oamenii se refugiază în propria lor imaginație. De aceea mulți se uită la filme de ficțiune sau la desene animate.
Oamenii cred ceea ce vor să creadă, ceea ce le convine și tu dacă încerci să le explici că acel lucru nu există or să te considere dușmanul lor deoarece le strici visele și speranțele.
Mai e și partea de colectiv ( instinct de turmă ), de exemplu un copil poate crede în Moș Crăciun, zâne etc. și când se face mai mare renunță la acestă credință deoarece toată lumea îi spune că nu există așa ceva.
În schimb oamenii mai cred și lucruri pe care au fost învățați de mici să le creadă, de exemplu religia. Spune-i tu unuia că după ce moare gata, s-a terminat, nu mai e nimic, nu o să mai „existe ", o să fie acoperit cu pământ și gata. Normal că pentru el vei fi un satanist nesimțit care nu vrea decât să-i strice visele și speranțele. Normal că povestea cu raiul unde totul e bine și frumos e acceptată de mulți oameni. Asta le dă o speranță la o viață mai bună și în același timp îi face mai umili aici, pe Pământ, unde or să tacă și o să îndure multe lucruri doar cu speranța că după moarte vor „ trăii " veșnic într-un paradis.
Nu mai am chef să scriu, oricum orice om care gândește știe prea bine ce vreau să zic și cei care nu gândesc nu o să înțeleagă nimic oricum.
Este normal sa crezi, pentru ca ceea ce numesti credinta este de fapt esenta dorintei.
Omule, ma voi ruga pentru tine chiar daca nu te ajuta cu nimic. Nu esti obligat sa crezi in ceva si asta nu-ti poate fi o amenintare dar daca ai citi biblia ai vedea ca proorocirile din ea s-au implinit si se vor implini. In Biblie a fost prezis a venirea imperiului roman dinainte de a se fi auzit de el. In curand vom fi iar vanati pentru credinta noastra - o sa vezi.
Era logic sa crezi ca nu vor avea efect pentru tine dar eu n-us tu si D-zeu poate face minuni - te rog nu mai comenta.
Nu chiar, nu cred ca o sa poti gasi vreodata adevarul absolut si chiar daca il gasesti nu poti fi sigur de el.
Poate ca cineva de sus doar te testeaza.
Poate chiar era, poate avea si drac daca tot scotea... stii cum e, daca lucri in fiecare zi cu noroi, mmmm pai te cam murdaresti si tu nu? Daca lucrezi ani de zile la un spital de nebuni la un moment dat poti sa ajungi tu pacient zi de zi le vezi obiceiurile...
"Credinta este doar ceea ce ne place sa credem". Complet fals. Adevarata credinta te duce la descoperirea ca esti pe o cale gresita si ca trebuie sa te intorci, si ca nu poti sa o faci decat schimbindu-te pe tine insuti, ba chiar mai mult, renuntind la tine insuti, murind fata de tine. Si asta nu e deloc ceva placut de crezut. Si nici de facut.
Iar in viata de zi cu zi, tine de realitate, de un fapt in sine. Degeaba cred eu, si poate mi-ar place sa cred ca exista un tren ce pleaca din Bucuresti spre Timisoara la ora 9, daca trenul e la 7. Placerea mea de a crede (sa zicem din motivul ca vreau sa dorm mai mult dimineata), ma va costa pierderea trenului. Sau placerea ta de a crede ca o fata frumoasa e si corecta doar pentru ca iti place tie de ea, te poate costa golirea buzunarelor tale, credinta ta e gresita daca nu e bazata pe faptul real ca ea e o hoata. Oricit ar fi ea de placuta.
Eu il accept pe socru-meu pentru ca e socru-meu, dar pentru ca e alcoolic, nu trebuie sa imi si placa de el. Acceptarea nu inseamna a si place. Accept schimbare de nevoie, nu de placere. Nu e nici o placere cand vreau sa ma delectez cu ceva si ma cheama sotia mea sa o ajut la ceva si eu trebuie sa renunt de dragul ei la acel ceva, nu crezi? Si viata iti ofera mii de asemenea ocazii la care trebuie sa lasi de la tine, daca vrei sa te dovedesti a fi cu adevarat credincios.
Da exact, in viata reala credem ce e logic ca sa nu o dam in bara.
Dar in viata imaginara credem ce ne place, sau chiar daca la un moment dat nu ne place ceea ce credem asta se intampla doar pentru o perioada, de exemplu nici mie nu imi placea sa cred in dzeu si acum nu mai cred. Cel putin in dzeul iudeo crestin.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
