Cu totii vedem in vremurile de azi ca lumea se duce din ce in ce mai repede, accelerat, inspre o pieire a sufletulu, nervozitatea, stresul, ura e din ce in ce mai mare, homosexualitatea a ajuns la cota in care sa se scrie in constitutie si sa se legalizeze, oamenii sunt din ce in ce mai falsi, vedem ca si natura se dezlantuie, avem calamitati naturale, uragane, inundatii, cutremure si semne ale cerului, luna rosie. Nu oare astea sunt semnele de pe urma, acele semne care se regasesc in biblie, pentru sfarsitul lumii? Si vreau sa va intreb, mai ales pe voi, cei care nu credeti in Dumnezeu si in biblie: sunt oare baliverne si povesti ceea ce se intampla acum si ceea ce scrie in biblie la apocalipsa? Biblia a fost scrisa acum mii de ani, asta ca sa nu spuneti ca a fost scrisa acum 20-30 ani si datorita analizelor stiintifice omul a ajuns la concluzia ca asa se va ajunge datorita unor constante nu stiu de care.
Aveti si un filmulet la care sa va uitati.
https://www.youtube.com/watch?v=O0KiR8tSaiU
aveti chiar mai multe filmulete pe Youtube, puteti doar sa cautati, vedeti biserica universala, vedeti ca cei de la ierusalim vor sa reconstruiasca templul lui solomon. Pe internet gasiti tot, daca va intereseaza, cautati si veti afla.
Va mai dau alt clip:
https://www.youtube.com/watch?v=cHMwZY4bHO4
Deci, ne mai ramane sa luam deciziile bune pe care Domnul Iisus Christos ni le da ca si porunci. Pace voua!
Ordonare:
După relevanţă
Si vreau sa va intreb, mai ales pe voi, cei care nu credeti in Dumnezeu si in biblie: sunt oare baliverne si povesti ceea ce se intampla acum si ceea ce scrie in biblie la apocalipsa?
Nu, dar Apocalipsa este o revelație, o viziune, ea are nevoie de interpretare. Nici baliverne, nici povești. Ea a fost scrisă pentru oamenii de atunci. Noi, tei sa u atei o putem citi pentru înțelepciunea cuprinsă în ea. Dar a crede că aceasta este o prognoză fără drept de apel, este o exagerare.
Pace și ție, și mai ales, cât mai multă minte nouă, meta-noia.
Răspunde
TPU, să ne clarificăm. Slayer09 a deschis aici acest dialog pentru a face propagandă religioasă pentru religia lui. Cu el nu poți avea o conversație normală. A fost întâi spălat pe creier, apoi virusat cu doctrina. Voi nu vorbiți cu Slayer09 omul, voi vorbiți cu virusul informatic care i-a fost inoculat.
Soluția cu el, este să îl ignori iar dacă ai simțul umorului, să râzi.
Eu nu fac propaganda la nicio relegie, nu am zis ca sunt baptis, protestant, ortodox, catolit, etc. Eu doar am scris la categoria religie pentru cei ce au ochii mintii deschisi sa vada. Eu doar incerc sa aduc un strop de bunatate in inimile fiecaruia, un strop de Dumnezeu, iar eu zic mereu: e doar alegerea voastra, nu va oblig, e treaba voastra ceea ce vreti sa credeti si sa faceti. Eu doar va zic ce mi-a fost mie dat sa "vad". Si eu eram pe langa Dumnezeu inainte, eram un betiv, un om de toata jena sufleteasca. Dar nu mai dau detalii, important e sa incercati sa fiti oameni. Ca degeaba avem legea asta a dreptului penal si civic, ca oameni nu suntem. Asa ca mai buna e Biblia, daca o respecti, mai om te face.
Da, am fost spalat pe creier, si mi s-a introdus un program in minte, dar un program bun, pe care acum nu l-as mai lasa pentrut nimic in lume.
Ceea ce pot sa zic: cine vrea sa auda, sa auda, cine vrea sa vada, sa vada, cui nu ii place "virusul" acesta al Domnului are un butonas de ignore, puteti sa imi dati ignore, asa scapam unii de altii, nu? 
In rest: pace sufletelor voastre! ca vad ca sunt cam agitate.
Răspunde 
Nu.Totul este un program.Acea Biblie de care se tot vorbește este o carte scrisă acum mii de ani când acest program perpetuaut și condus de o mână de oameni care au tot, inclusiv arme climatologice a început.De asta tot ce e scris în acea carte se împlinește, pentru că fiind un program trebuie să se-nplinească, indiferent de ce ar fi
Cei ce au scris acea carte filozofică au știut ca pământul are un ciclu de viață și se regenerează.La finalul fiecărui ciclu de viața tot ce e ființă se distruge.Așa se explică dispariția dinozaurilor, și uriașilor.Dovezi cum că au existat sunt, dar asta ar fi explicația cum de au dispărut.
Bunn, totul este un program, da, este un program, daca asa vrei sa il iei. al mintii si inimii, dar un program bun, nu unul rau, care te face sa vezi adevarul, sa vezi ceea ce conteaza in aceasta viata, sa vezi sensul vietii, sa stii pentru ce traiesti. Daca acei oameni care au scris-o au trait acum 2000 de ani si au fost atat de intelepti incat sa ne-o lase noua ca sa stim noi ce ar trebui sa facem ca noi sa nu ajungem la pieire ca ei, sau mai rau, la pieire fara sens, atunci noi de ce sa nu o credem? Si daca tu zici ca acea carte este detinuta de cei ce au arme climatologice, de puterile astea rele, banuiesc, de ce in acea carte iti explica cum sa iti canalizezi energiile si mintea astfel incat tu sa fii fericit si sanatos? Si daca e sa zici ca ei vor asta ca sa nu iti mai pese si sa lasi totul in seama lor...atunci eu iti zic: nu mai bine mori fericit si sanatos, decat in chinuri si bolnav? Ca pana la urma toti murim, important este cum ne traim viata. Vrei sa te zbati in fiecare zi pentru a doua zi? sau lasi ziua sa treaca usor si frumos si sa astepti a doua zi sa vina cu bucurie? Alegerile ne apartin noua, deciziile sunt ale noastre!
Uraganele si eruptiilr vulcanică au existat dinainte ca noi, oamenii, sa existam, deci nu noi le cauza nici acum.
Si animalele sunt homosexuale si nu cred că le am invatat noi sa fie asa, deci nu are legatura cu noi.
De ce sunt oamenii falși? Pentru ca lupta pentru supraviețuire? Nu e nimic in neregulă cu asta.
Animalele nu au fost homosexuale, si ele nu se imperecheaza, sau cel putin nu se imprecheau intre 2 de acelasi sex. In ziua de astazi, datorita noua, oamenilor, energiilor noastre pana si animalele se imperecheaza intre ele cu acelasi sex, pana si natura comploteaza cu noi. asa cum suntem noi asa sunt si natura si animalele. "pentru ca luptam pentru supravietuire? Nu e nimic in neregula cu asta." Aici stiu ca numai animalele lupta pentru supravietuire, din instinct, oamenii au inteligenta, au discernamant, lupta pentru supravietuire a omului e sa isi gaseasca in natura unelte prielnice pentru supravietuire, nu intre oameni, ca sa fie falsi. Eu unu, nu ma cred animal, si nu lupt pentru supravietuire, pentru ca oricat de mult as lupta, tot de o moarte voi avea parte. Eu lupt pentru libertatea sufletului, lupt pentu iubire, pentru adevarul din inima noastra. Si chiar daca as lupta pentru supravietuire, pentru ce as lupta, sa existe rasa umana? pentru ce sa existe daca ea se omoara intre ea? o alta rasa mai inteligenta sau mai sus de omenie nu exista...atunci pentru ce e lupta asta de supravietuire?
Sa sti ca cei care au scris Biblia au fost foarte inteligenti si da in momentul in care oamenii vor deveni mult prea PROSTI va veni sfarsitul lumii, eu cred chiar cred acum fara misto.
Mai tu crezi in extrateresti, nu? 
Am pomenit eu undeva de extraterestri nu, atunci de ce intrebi.
Pai zici ca cei ce au scris Biblia au fost oameni foarte inteligenti, si ma gandeam ca poate crezi intr-o rasa extrateresta. Dar da, acum stau si ma gandesc ca ceea ce zici tu, are un adevar. Ma gandeam ca poate esti si tu vreun om care are orgoliu si neaga orice are legatura cu Dumnezeu, chiar daca nu este informat. Dar sa stii ca ai dreptate, ca atunci cand oamenii vor crede in tot ceea ce li se vor arata rau la tv, daca oamenii vor crede in ceea ce zic rau prietenii lui despre vecinul, daca ei vor crede orice rautate despre oricine si o va accepta, fara sa se documenteze si fara sa stie despre ce e vorba...atunci da, va fi sfarstitul. Atunci cand omul nu mai rationalizeaza si ia vorba rea a prietenului despre alt prieten (se numeste clevetire) fara sa vada daca totul e adevarat atunci vorbim de o regresie a mintii, ceea ce duce la rautatea in masa, adica ceea ce se intampla azi. Deci un inceput de sfarsit.
„În zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, mândri, defăimători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, vorbitori de rău, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu" (2 Timotei 3:1-4). Se spune ca exista un Dumnezeu in fiecare din noi dar din pacate pentru noi Dumnezeu a murit si noi o data cu el.
https://www.youtube.com/watch?v=27rnqrsHB0w
https://www.youtube.com/watch?v=aUWf5UYzbWM
.Ţărână eşti:
Geneza 3.19
Cei ce locuiesc în case de lut; îşi trag obârşia din ţărână.
Iov 4.19
Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului. Geneza 2.7
În ţărână te vei întoarce.
Te vei întoarce în pământ: căci din el ai fost luat.
Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. Geneza 3.19
Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână. Psalmi 103.14
Li se taie firul vieţii; mor: şi tot" n-au' căpătat înţelepciunea. Iov 4.21
Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El: pentru cei ce păzesc' legământul Lui. Psalmi, 103:18
Adu-ţi aminte de Făcătorul tău:
Până nu se întoarce, ţărâna în pământ; cum a fost: şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. Ecclesiast 12.1, 7
Veniţi la Isus; toţi: Matei 11.28
În nimeni; altul: nu este" mântuire. căci nu este; sub cer' niciun alt Nume" dat oamenilor: în care trebuie să fim mântuiţi. Faptele Apostolilor 4.12
Vine ceasul când; toţi: cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară; din ele: Cei ce au făcut binele" vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul' vor învia pentru judecată. Ioan 5.28, 29
Unii; pentru viaţa, veşnică: şi alţii' pentru ocară" şi ruşine, veşnică. Daniel 12.2
Isus a spus; Pocăiţi-vă: Matei 4.17
-----------------------------------------------------------------
Psalmii 56
1. (Catre mai marele cantaretilor. Se canta ca "Porumbel din stejari departati". O cantare de lauda a lui David. Facuta cand l-au prins filistenii la Gat.) Ai mila de mine, Dumnezeule! Caci niste oameni ma hartuiesc. Toata ziua imi fac razboi si ma chinuiesc.
2. Toata ziua ma hartuiesc potrivnicii mei; sunt multi, si se razboiesc cu mine ca niste trufasi.
3. Ori de cate ori ma tem, eu ma incred in Tine.
4. Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu cuvantul Lui. Ma incred in Dumnezeu si nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni?
5. Intruna ei imi ating drepturile si n-au decat ganduri rele fata de mine.
6. Uneltesc, pandesc si imi urmaresc pasii, pentru ca vor sa-mi ia viata.
7. Ei trag nadejde sa scape prin nelegiuirea lor: doboara popoarele, Dumnezeule, in mania Ta!
8. Tu numeri pasii vietii mele de pribeag; pune-mi lacrimile in burduful Tau: nu sunt ele scrise in cartea Ta?
9. Vrajmasii mei dau inapoi in ziua cand Te strig: stiu ca Dumnezeu este de partea mea.
10. Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu cuvantul Lui, da, ma voi lauda cu Domnul, cu cuvantul Lui.
11. Ma incred in Dumnezeu si nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni?
12. Dumnezeule, trebuie sa implinesc juruintele pe care Ti le-am facut; Iti voi aduce jertfe de multumire.
13. Caci mi-ai izbavit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cadere, ca sa umblu inaintea lui Dumnezeu, in lumina celor vii.
----------------------------------------------------------
Psalmii 55
1. (Catre mai marele cantaretilor. De cantat pe instrumente cu corzi. O cantare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugaciunea mea si nu Te ascunde de cererile mele!
2. Asculta-ma si raspunde-mi! Ratacesc incoace si incolo si ma framant,
3. din pricina zarvei vrajmasului si din pricina apasarii celui rau. Caci ei arunca nenorocirea peste mine si ma urmaresc cu manie.
4. Imi tremura inima in mine si ma cuprinde spaima mortii,
5. ma apuca frica si groaza si ma iau fiorii.
6. Eu zic: "O, daca as avea aripile porumbelului, as zbura si as gasi undeva odihna!"
7. Da, as fugi departe de tot si m-as duce sa locuiesc in pustiu. - (Oprire)
8. As fugi in graba la un adapost de vantul acesta naprasnic si de furtuna aceasta.
9. Nimiceste-i, Doamne, imparte-le limbile, caci in cetate vad sila si certuri;
10. zi si noapte ei ii dau ocol pe ziduri: nelegiuirea si rautatea sunt in sanul ei;
11. rautatea este in mijlocul ei, si viclesugul si inselatoria nu lipsesc din pietele ei.
12. Nu un vrajmas ma batjocoreste, caci as suferi: nu potrivnicul meu se ridica impotriva mea, caci m-as ascunde dinaintea lui.
13. Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce si prieten cu mine!
14. Noi, care traiam impreuna intr-o placuta prietenie si ne duceam impreuna cu multimea in Casa lui Dumnezeu!
15. Sa vina moartea peste ei si sa se coboare de vii in Locuinta mortilor! Caci rautatea este in locuinta lor, in inima lor.
16. Dar eu strig catre Dumnezeu, si Domnul ma va scapa.
17. Seara, dimineata si la amiaza oftez si gem, si El va auzi glasul meu.
18. Ma va scapa din lupta care se da impotriva mea si-mi va aduce pacea, caci multi mai sunt impotriva mea!
19. Dumnezeu va auzi si-i va smeri, El, care, din vesnicie, sta pe scaunul Lui de domnie. - (Oprire) Caci in ei nu este nicio nadejde de schimbare si nu se tem de Dumnezeu.
20. Ei pun mana pe cei ce traiau in pace cu ei si isi calca legamantul.
21. Gura lor este dulce ca smantana, dar in inima poarta razboiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decat untdelemnul, dar, cand ies ele din gura, sunt niste sabii.
22. Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit.
23. Si Tu, Dumnezeule, ii vei cobori in fundul gropii. Oamenii setosi de sange si de inselaciune nu vor ajunge nici jumatate din zilele lor. Eu insa ma incred in Tine!
Parintele Arsenie Boca a spus multe lucruri care s-au adeverit deja https://www.youtube.com/watch?v=YOK97LNP_GQ
Da, stiu, dar unii sunt prea orbi sa vada. Poate poate, li se vor deschide ochii mintii si vor crede
Crede-ma ca nu mai e mult deja a inceput ne apropiem incetul cu incetul de vremuriile acelea de FINAL.
Dap, sunt constient de asta, eu astept acel sfarsit cu inima deschisa, cand o veni, o veni, pana atunci mai am zile in care sa ma pot face mai bun si sa ma bucur de fiecare zi frumoasa.
Am citit undeva s-au mai bine zis am auzit un zvon ca Occidentul se prabuseste si trage in jos si celelalte tari cred ca cineva de acolo de sus a facut un plan, nu stiu daca este vorba de "EL" mentionat in Biblie ca cel "Drept care nu se va clatina" dar crede-ma cand iti spun lumea nu mai are mult.
Adevarul este ca nici o tara nu mai e ce a fost la fel si America cu tot cu Canada si SUA, parintele Arsenie Boca a avut dreptate cand a spus "nu-l omorati caci daca il omorati vor veni vrmuri grele" si crede-ma ca parintii mei i-au dat dreptate la fel si toti cetatenii acestei tari. Noi am comis un pacat mare l-am ucis in sfanta zi de Craciun pe 25 decemprie exact cand era sarbatorita nasterea Mantuitorului si Occidentul ne-a privit cu alti ochi caci dupa 1989 cand au plecat 5 milioane de oameni din RO si au impanzit Europa si toata lumea asta, s-au lamurit cum sta treaba cu Romania si cetatenii ei si crede-ma cand iti spun ca vor veni vremuri si mai GRELE. Noi suntem singura tara din lume care ne-am ucis conducatorul in zi sfanta, asta spune multe despre noi.
Toti zic ca Dumnezeu nu exista pentru ca nu face nimic in privinta uraciunii si a raului ce se afla in lume. Dar nu toti Il cunosc pe El, si ei nu stiu ca El este iubirea pura, mila pura, bunatatea pura, nu stiu ca El lasa omul sa faca ceea ce voieste el sa faca. El ne tot arata cararea, ne arata semne, pentru cei ce mai au un strop de credinta in inima, pentru cei ce inca nu si-au impietrit inima de tot. El lucreaza, din iubire, pentru noi, sa vedem adevarul, important e ca noi sa il si acceptam. El a prezis acest sfarsit, datorita alegerilor noastre, si daca nu ma insel, din apocalipsa si din cate am auzit, El nu mai vrea sa salveze pamantul, vrea sa isi stranga in ceruri toti sfintii si toata lumea buna si pamantul sa ramana a celor rai, sa purifice neghina de spic, atunci cand va veni secerisul. De aceea cei buni mor devreme, de tineri, sau prin boala (prin boala se purifica sufletul (o sa intelegeti cand o sa ajungeti si voi la o boala grea) pentru ca ei se duc la Tatal, iar noi cei ce mai ramanem, avem o misiune pe pamantul asta, bine stabilita de Dumnezeu, pana ne vom indeplini misiunea si ne va lua si pe noi si vor ramane doar cei rai si fara Dumnezeu in inima lor pe pamantul asta, apoi va veni acea judecata, finala.
Tot ce ne-a mai ramas este SUFLETUL daca il pierdem si pe ala suntem morti si nimeni si nimic nu ne mai poate AJUTA crede-ma cand iti spun ca in viata asta de RAHAT poti sa pierzi multe dar sa nu-i lasi sa iti ia tot ce a mai ramas drag in INIMA TA (aici ma refer la oamenii la care ti, la cei care le pasa de tine fie ei membrii familiei s-au dusmanii).
Cu doi ani in urma era un cersetor in gara, i-am dat 10 lei am zis sa fiu generos sa fiu om si el mi-a raspuns "exista trei categori de oameni tinere 1. cei buni / 2. cei rai / 3. invingatorii" TU din care categorie faci parte? dupa ce mi-a spus asta am ramas PROST.
Mai de mult o batrana de la un sat parasit din Romania (cazul prezentat la emisiunea Asta-i Romania ) ramasa singura si neajutorata la batranete vazand ca toti tinerii au plecat si batranii mor incet dar sigur de la saptamana la saptamana a spus urmatoarele cuvinte "Se spune ca exista un Dumnezeu in fiecare din noi dar din pacate pentru noi Dumnezeu a murit si noi o data cu el" si pe urma a mai spus "Dumnezeu a uitat de noi ne-a abandonat am ramas ca niste copii orfani" asa si noi cei din zilele de acum.
George Coşbuc a lasat in urma lui multe poezii dar dintre toate cea mai tare este asta
Lupta vieţii
Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.
E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
----Urmata de ce cu CONDAMNATII scrisa de Adrian Paunescu
Condamnaţi
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
să merg în ea, tăcut şi umilit.
Ce să mai cânt. când au venit piraţii
şi apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă fiinţei mele daţi-i
şi-o s-auziţi de omul scufundat.
M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
prăpădul întinzându-se îl văd
şi nu mai e nimic să mai reziste
acestei sinucideri în prăpăd.
De n-aş avea puterea diavolească
să înţeleg că totul a căzut,
dar vin heralzii cinici să-mi izbească
scrisorile prăpădului de scut.
Prietenii mă ocolosc de frică,
probabil mă consideră ciumat,
eu însumi scriu acum la lampa mică
să nu mă vadă cei care se bat.
Iubire? Vis de mâine? Regăsire?
N-au gizii mei un minim interes
poveşti cu dulci iluzii să-mi înşire
din starea condamnatului să ies.
Se pregăteşte marele exemplu!
Acela, zic Casandrele, sunt eu!
Ca un berbec am să mă duc în templu.
Murind, măcar s-ajung la Dumnezeu.
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu, cântăreţul soarelui din nord,
de-aicea, dintr-o gaură de şarpe,
rostesc un acatist şi-un dezacord.
Ce să mai cânt? Doar calea pân-la gide!
Ce să mai cânt? Pe voi, ca pe eroi?
Îmi vine şi a plânge şi a râde
că nu există cale înapoi.
Voi nu vedeţi ea nu mai aveţi ţară
şi ca străini vi-s pruncii, cobitori,
învaţă ei ceva pe dinafară,
dar n-au părinti, ei au meditatori.
Voi nu simtiţi că nu mai aveţi ape?
V-au luat piraţii tot pe vasul lor
şi iată, din aproape în aproape,
noi suntem un pustiu nemuritor.
Din harpa mea ridicolă şi tandră
învoluntar un cântec fără rang
te cheamă lângă mine, hai Casandra,
sărută-mi gâtul gata pentru streang.
Societatea umana este in declin se duce totul de rapa.
Slayer09 hai sa iti spun ceva, eu cred ca in viitor Romania s-ar putea sa ajunga ca Occidnetul ma refer la societate, prostie, oameni reci condusi de puterea banului, lipsa iubirii si a sprijinului fata de semeni cred ca se va ajunge acolo numai cand oamenii se vor TREZI la REALITATE.
Străinul
Era duminică-ntr-amiază,
Noi stam pe prispă strânşi în sfat,
Când s-a ivit pe drumul ţării
Un om la marginea de sat.
Din pulberea învolburată
Abia puteai să-l desluşeşti -
Cu paşii largi grăbindu-şi mersul,
Venea în hainele-i nemţeşti...
La cruce,-n deal, noi îl văzurăm
Cum s-a oprit deodată-n pas
Şi s-a-nchinat adânc drumeţul
Când a făcut în drum popas.
Privea-ndelung, ca dus pe gânduri,
La zidul zugrăvit cu sfinţi.
Şi sta cu capul gol străinul
În ploaia razelor fierbinţi.
Când s-a pornit încet la vale,
Noi ne uitam de la zăplaz,
Şi nu ştiu, ni s-a părut nouă,
Dar avea lacrimi pe obraz.
Când ne-a ajuns, a dat bineţe,
Cu glas domol, şi-apoi a stat
Şi ne-a-ntrebat de sănătate
Şi de nevoile din sat.
Ne-a zis c-ar vrea la sfânta slujbă
Să vie-alăturea cu noi,
Şi s-a uitat cu-atâta jale
Când a trecut un car cu boi.
Iar la vecernie drumeţul
Stătea cucernic şi supus,
Şi-a sărutat duios icoana
Cu răstignirea lui Isus.
Când a plecat, ne-a spus poveţe
Cu grai înduioşat şi blând,
Şi ne-ncălzea atâta-n suflet,
Că lăcrimam toţi ascultând.
Spunea că nu-i păcat mai mare
Decât să-ţi lepezi legea ta
Şi, vezi, îi tremura cuvântul
Pe buze, când ne cuvânta!
Apoi s-a dus... Ne era jale
Când s-a pornit la drum, pe grui...
Dar uite,-n ţintirim, pe noapte,
Spun că văzură umbra lui.
De-atunci tot despre el ni-e vorba
Şi-atât am vrea cu toţi să ştim:
Anume lângă care cruce
A-ngenuncheat în ţintirim...
Sângele
Tu, răzvrătit potop de sânge,
Ce-mi fulgeri tulbure prin vine,
Şi-n flacăra-ţi ce nu se stinge
Eşti pururea stăpân pe mine;
Tu, bl? stem fără dezlegare,
Porunca din uitate vremuri,
În goana mea fără-ncetare
Cu taina ta tu mă cutremuri.
Ce vifore înfricoşate,
Ce patimi fără de măsură,
Şi din vechime ce păcate
Închizi în orice picătură?
Din care strigăt de chemare,
Din ce fior aprins de luptă,
Din ce adâncuri îmi tresare
Zvâcnirea ta neîntreruptă?
Pesemne veacuri îşi topiră
Al urii uragan de lavă,
Şi-n stropii tăi îmi plămădiră
O veche, trainică otravă...
Ori, poate, lacrima ce-o zvântă
De mult o biată casă mută,
Ţi-a dat drept moştenire sfântă
Durerea ei nepricepută...
De-aceea fără de repaos
Îţi port cântările pribege,
Şi sufletu-mi pierdut în haos
Acelaşi vaier înţelege.
Tu, veşnic însetat şi dornic,
Îmi ceri aceeaşi sărbătoare,
Eu, ucenic al tău statornic,
Eu strig în lume ce te doare...
Azi călător fără de ţară,
Visând o nouă dimineaţă,
Ca un drumeţ într-o Sahară
Ascult eterna ta povaţă...
Povara zbuciumelor grele,
Ce mă apasă azi în cale,
Nu-i valul gândurilor mele,
E legea drumurilor tale...
Profetul
Am fost proroc, pe drumul din pustie,
Când zilele mureau, nemângâiete...
Am fost proroc, izvor de apă vie,
Toţi m-aţi băut, de friguri şi de sete.
Un vaier surd din veacuri depărtate
Venea la mine-n noapte să mă cheme,
Şi mă găsea cu buze-nfrigurate
Din plânsul vostru împletind blesteme.
Iloţi flămânzi de pâine şi de soare,
În carnea mea eu v-am dospit fiorul,
Şi despicând a vremilor vâltoare,
Prin graiul meu vorbea Mântuitorul.
Însângerat v-am răscolit cărare
Cu inima, cu pumnul şi cu dinţii,
M-am îmbrăcat în neguri şi pierzare,
Ca să vă dau limanul biruinţii...
Când valul meu s-a revărsat pe uliţi
O clip-abia, din larga lui năvală,
Din mii de guri, din strigăte şi suliţi,
I-am auzit cântarea triumfală.
O zgură neagră i-a rămas în urmă.
Ce mic e azi alaiul tuturora!
Străină mi-e biruitoarea turmă
Cu tot noroiul unde-şi joacă hora.
Un chiot strâmb îmi urlă la fereastră,
Norocul lui mă mustră şi mă doare.
Nu-i visul meu în fericirea voastră,
Eu am vestit o altă sărbătoare.
Mă-ntorc din nou spre culmi de-odinioară,
Ca să nu-mi sfarm o sfântă profeţie,
Cu ce mai am din vechea mea comoară,
Lăsaţi-mă să plec iar în pustie...
În mine câteodată
În mine câteodată eu simt: se face noapte,
Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă,
Strigări necunoscute şi cântece şi şoapte
La casa mea colindă.
În mine câteodată ţărani cu zeghea sură
Şi glume şi ispite şi tot ce ştie satul
S-amestecă de-a valma roind în bătătură
Şi vin să-şi ţie sfatul...
În mine câteodată grea liniştea se lasă,
Miroase-a izmă creaţă şi-a flori de iasomie,
În vreme ce un popă cu barba cuvioasă
Slujeşte-o liturghie...
În pacea mută
În pacea mută, solitară,
Cum stau cu somnul de mă-nşel,
Azi pare-o urnă funerară
Mansarda vechiului hotel...
În bezna nopţii fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenuşa visurilor mele
Îşi doarme somnul ei de veci...
Nimic alături nu tresare
Şi nu s-aude nici un zvon,
Abia din când în când, arare,
S-abate-un vaier monoton.
Pesemne undeva departe
Se roagă vreun nenorocit,
Şi rugăciunea lui se-mparte
Peste oraşul adormit...
Ori, vrând ca să mă pedepsească,
Vreun vânt aducător de veşti,
A smuls o doină românească
De prin tranşeele nemţeşti...
Asfinţit
Crai bătrân, pornit spre rugă,
Vine-Amurgul de pe munte,
Împărţind cernite-odăjdii
Brazilor cu bărbi cărunte.
Umiliţi se-ndoaie brazii,
I se-nchină, i s-apleacă,
Şi cu zvon de surle-l lasă
Pe măria-sa să treacă.
Stăruie domol moşneagul,
Mai coboară, mai se suie,
Şi-nspre marginea pădurii
Stă la colţ de cărăruie.
Ostenit, pe-un zgheab s-aşază
Şi clipind tremurătoare
Genele lui argintate,
Ce mi-şi vede, ce mi-l doare?
Măre, colo, mai departe,
Se îmbină două creste,
Şi-n poiană ce s-arată
E aievea, nu-i poveste.
Părul galben răsfirându-şi
Răsturnat peste răzoare,
- De huzur i-s roşi obrajii -
Doarme leneş craiul Soare.
Se încruntă greu bătrânul,
Murmurând încet în barbă,
De sfială se cutremur'
Firicelele de iarbă.
Îşi spun taina la ureche:
"Crai de glume, stai ş-adastă,
Moş Amurg aleanu-ţi poartă,
Nu-ţi dă fata de nevastă".
Craiul tânăr sus pe creste
Simte-a ierbilor povaţă,
Şi de jale, biet voinicul
Se întunecă la faţă.
Către casa lui din peşteri
Necăjit moşneagul pleacă.
Brazii-nfioraţi îl lasă
Pe măria-sa să treacă.
În oftat se-ndoaie fagii,
Tremură în crâng alunii
Şi deodat' pădurea-ntreagă
A-nţeles durerea Lunii...
Biată Lună tremurată,
În zadar te-arăţi în cale,
Toate florile surate
Plâng de dorurile tale.
Sufletul
Era puternic. - Dumnezeu din ceruri
A revărsat pe fruntea lui lumină.
Un cântăreţ al dorurilor multe,
Poet supus visării fără nume,
Era frumos, în pacea lui senină,
Şi vieţuia neînţeles de lume.
Lui îi spuneau într-aripate şoapte,
Şi stelele şi lucrurile toate,
Cu glas vrăjit de mută armonie,
Cu-atâta slavă cerul i-a fost darnic;
Dar pentr-un vis din zări îndepărtate
O biruinţă el cerşea zadarnic.
Aşa s-a stins cel mare-n întuneric...
Singurătatea-i străjuie mormântul,
Şi pe movilă soarele-i coboară,
Peste podoaba teilor în floare.
Tremurător, un cântec poartă vântul
Asemeni unei păsări călătoare.
Azi, lutul mort în groapă se desface,
La sânu-i rodnic îl primeşte glia
Şi se-nfrăţeşte cu pământul tată...
...
Eu te întreb, drumeţ oprit în cale,
Ce-ai ocrotit pe strune poezia:
Ce-a mai rămas din cântecele tale?
*
Tu, numai tu, cel îmbătat de soare
Şi de lumina sfânt-a dimineţii,
Tu, chinuit de nemplinite doruri,
Ce ţi-au zdrobit şi inima şi struna,
Tu,-nsângerat, dar neînvins al vieţii,
Tu, suflete, trăi-vei totdeauna!
Când pacea dulce-mbrăţişează bolta
Şi florile cu roua se sărută,
Şi când extazul dragostei curate
Va tremura în adâncimi de zare,
Se va-mpleti în el, nepricepută,
Viaţa ta şi sfânta ta visare.
Furtunile când zbuciumă văzduhul
Şi vifore-n păgână răzvrătire
Aprind temutul fulgerelor caier,
Când îngenunche pocăita minte,
Tu gemi atunci, cu îngrozita fire,
Cutremurat de-aducerile-aminte.
Când limpede va legăna amurgul
În lumi de stele-un cântec de fecioare,
Un cântec care-şi flutură sfiala,
Şi-aprins, văpaia patimii răsfrânge,
Atunci, topit în ruga-i arzătoare,
Tu, suflete, cu jalea lui vei plânge...
*
Dar, câtă vreme lunci vor fi în floare
Şi-un trandafir va mai trăi în fire,
Cât buzele vor cere sărutare
Şi florile vor cere stropi de rouă,
Şi câtă vreme, tainică iubire,
Scânteia ta vei mai aprinde, nouă;
Când crini nuntesc în razele de soare
Şi mândri ţin alaiul strălucirii,
În vifore şi în adânc de mare,
În stelele ce râd în împrejururi,
Pierzându-te în taina sfânt-a firii,
Vei dăinui tu, suflete, de-a pururi...
Aşteptare
Aşteptăm
cu toţii ceva.
Această aşteptare
este viaţă.
Tinerii
aşteaptă un început,
bătrânii
aşteaptă un sfârşit.
Sfârşitul vieţii
este şi el viaţă.
Şapte versuri ale Universului
Sfârşitul e început
Începutul e sfârşit
Răstălmăceşte-le...
La început e cuvânt
La sfârşit tot un cuvânt
Şi care e cel sfânt, sfânt...
Odihnă de frunză în vânt
Nu mai "El" are puterea de a dobora popoarele si de asi bate joc de ele si deja a facut-o.
El nu isi bate joc de nimeni, El este iubire, El este cel care ne tine pe noi oamenii, ne iubeste atat de mult incat ingaduie sa mai traim, ca poate poate ne vom schimba si vom gasi calea, El nu se baga in vointa noastra, El ne iubeste si face ca totul sa fie bine pentru noi indiferent de vointa noastra rea sau buna. El este tot ceea ce este bun in viata noastra, fara El, este desertaciune, totul e negru.
Adrian Păunescu a vazut altfel lucruriile ceea ce spune multe despre noi, a vazut cum caracterul uman te lasa greu fara cuvinte te lasa RECE.
Orfani
A fi om e mai greu decât plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar câţi oameni au nume?
Ne-aţi uitat în cămin şi ni-i greu şi ruşine,
Mai cumplită, oricum, e uitarea de sine.
Suntem răi între noi, tot ce-i rău ne-răieşte,
Cei mai răi sunt acei ce urăsc omeneşte.
Noi - parinţi nu avem, cum destinul ne arată,
Pe pământ, cei mai mulţi n-au nici mamă, nici tată.
Poate că, între noi, peste traiul de câine,
Sunt cei supradotaţi pentru lumea de mâine.
Şi mai mare ca noi e, oricum, altă rană,
Un popor de orfani, într-o lume orfană.
Cine iese ultimul din ţară
Sărăcia noastră ne omoară,
De atîta marş ne doare splina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.
Noi mereu le-am suportat pe toate,
Ducă-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plină libertate,
Cea mai mare să devină ura?
Pluralismul tuturor ne place,
Chiar dacă îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atîta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii.
Sfîntă-i opoziţia pe lume
Şi organic preferăm răspărul,
Dar de ce, în păcăleli şi glume,
Nu se mai distinge adevărul?
Mai contează, uneori, şi fapta,
Nu se poate construi cu tînga,
Nu există stînga fără dreapta,
Nu există dreapta fără stînga.
Ne vor întreba copiii, mîine,
Morţii vor sări să ne condamne,
Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,
Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.
Libertate şi democraţie,
Paşapoarte pentru fiecare,
Dar de milă nimeni nu mai ştie
Şi e vraişte la hotare.
Coridor european şi-atîta,
Sub o licitaţie măruntă,
Provocarea, patima si bîta
Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.
Om la om nici nu mai vrea să creadă,
Om pe om la zid fatal îl scoate,
Singură se scoală o baladă
Şi în zdrenţe circulă pe sate.
Fînul necosit se-nvîrtoşează,
Putrezeşte sus, pe crengi, caisa,
În tăcerea-naltă de amiază
Morţii îşi aud ei înşişi zisa.
Cale pietruită cu dezastre,
Noapte-ntredeschisă pentru-o oră
Grijulii cu soarta ţării noastre,
Voievozii-a moarte ne imploră.
N-avem nici o şansă de izbîndă,
Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,
Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,
Am trezit din moarte cicatricea.
C-un refren de muzică uşoară,
Într-un fel, ne recunoaştem vina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.
Speranţa
Cum mângâie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţe, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sânu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.
Precum călătorul, prin munţi rătăcind,
Prin umbra pădurii cei dese,
La slaba lumină ce-o vede lucind
Aleargă purtat ca de vânt
Din noaptea pădurii de iese:
Aşa şi speranţa - c-un licur uşor,
Cu slaba-i lumină pălindă -
Animă-nc-o dată tremândul picior,
De uită de sarcini, de uită de nori,
Şi unde o vede s-avântă.
La cel ce în carcere plânge amar
Şi blestemă cerul şi soartea.
La neagra-i durere îi pune hotar,
Făcând să-i apară în negru talar
A lumii par? nimfă - moartea.
Şi maicii ce strânge pruncuţu-i la sân,
Privirea de lacrime plină,
Văzând cum geniile morţii se-nclin
Pe fruntea-i copilă cu spasmuri şi chin,
Speranţa durerea i-alină.
Căci vede surâsu-i de graţie plin
Şi uită pericolul mare,
L-apleacă mai dulce la sânu-i de crin
Şi faţa-i umbreşte cu păr ebenin,
La pieptu-i îl strânge mai tare.
Aşa marinarii, pe mare umblând,
Izbiţi de talazuri, furtune,
Izbiţi de orcanul gheţos şi urlând,
Speranţa îi face de uită de vânt,
Şi speră la timpuri mai bune.
Aşa virtuoşii murind nu desper,
Speranţa-a lor frunte-nsenină,
Speranţa cea dulce de plată în cer,
Şi face de uită de-a morţii dureri,
Pleoapele-n pace le-nchină.
Cum mângâie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţe, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sânu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.
Singurătate
Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Şi se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a ţesut păinjeniş
Şi prin cărţile în vravuri
Umblă şoarecii furiş.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Şi ascult cum învelişul
De la cărţi ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să pui;
Dar atuncea greieri, şoareci,
Cu uşor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...
Este Ea. Deşarta casă
Dintr-odată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieţii-mi
E-o icoană de lumină.
Şi mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau şoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.
Nu sunt ce par a fi
Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!
Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni -
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii aşa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el...
Şi cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!
Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
Şi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Şi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezeşte
Şi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!
La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!
Fără ţară
Eu sunt un om fără de ţară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleţ scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveştile din ţara mea.
Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Şi dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas.
Eu sunt oftatul care plânge
Acolo-n satul meu din deal,
Sunt ţipătul muiat în sânge
Al văduvelor din Ardeal.
Sunt solul dragostei şi-al urii,
Un visător de biruinţi,
Ce port blesteme-n cerul gurii,
Drept moştenire din părinţi.
Eu m-am desprins dintre morminte,
Din cripte umede şi reci,
De unde-aducerile-aminte
Ţin straje unui gând de veci.
Şi cu fiorul care poartă
Pe cei încrezători în fraţi,
V-am plâns la fiecare poartă
Durerea morţilor uitaţi.
Azi simt cum noaptea se coboară
Pe dimineaţa mea de ieri,
Cum cântul meu se înfăşoară
În giulgiul veşnicei tăceri...
Şi printre voi îmi duc povara
Stropit de râs şi de noroi,
Căci vai de cine-şi pierde ţara
Ca să şi-o ceară de la voi...
Am uitat sa iti spun sa citesti https://en.wikipedia.org/wiki/The_Decline_of_the_West impartita in doua volume da catre Oswald Spengler eu personal am citit un pic din ce am gasit de pe eikipedia.org dar citeste o sa afli lucruri interesante.
Nu, nu vedem cu totii.
Eu vad ca lumea o duce mai bine ca nicicand, dar nu e vina mea ca tu esti ignorant si idiot.
Frate, daca tu asa pui problema, se vede ca esti un pic frustrat si nu toate sunt roz in viata ta, cel putin in inima ta, poate tu doar crezi (cu mintea) ca totul e roz, dar stii ca in adancul sufletului nu e nimic roz. Nu judec, iti las aceste afirmatii aici, poate te vei trezi. Nu vreau raul nimaniu, vreau ca toti sa se trezeasca si sa vada ca fara iubire suntem niste strigoi, ce ne tinem de umbra celuilalt. Imi pare rau...pace sufletului tau!
Iubirea nu-i un lucru vital. Vitale sunt hrana, apa si un loc sub care sa traiesti.
Crezi tu ca iubirea nu e un lucru vital? dar ce rost mai are viata daca ai trai mereu cu ura, daca ai trai ca un animal, sa ucizi pe cine iti iese in cale, ce rost mai are sa mananci si sa bei si sa stai sub un acoperis, daca totul e gol in inima ta? de ce multi bogatasi se sinucid? din cauza ca nu au apa, hrana si un loc unde sa stea? ia mai gandeste-te, sigur iubirea nu e un lucru vital?
Din cauza ca nu pot intelege absurditatea vietii si ca au fost crescuti sa ii bage mereu ceilalti in seama. Astfel ca atunci cand sunt ignorati sau nu obtin ceea ce vor, incep sa faca precum copiii mici, in cele din urma apeland la suicid.
Apoi. Daca nu esti fericit singur, cum poti fi fericit cand esti iubit? Caci daca fericirea ta e conditionata de evenimente exterioare, inseamna ca nu esti niciodata fericit.
Asa ca nu ma mai lua cu "oamenii bogati care se sinucid pentru ca nu obtin tot ce isi doresc".
"Apoi. Daca nu esti fericit singur, cum poti fi fericit cand esti iubit?" aici ai punctat bine, frumos. Iar eu am uitat sa precizez ca iubirea nu trebuie sa vina din exterior, ci trebuie sa vina din interiorul tau, daca tu nu te iubesti pe tine insuti. Daca iubirea nu exista in inima ta, incepi sa cauti iubirea in exterior, incepi sa cauti diferite lucruri care sa te faca fericit, droguri, bautura, bani, masini, putere, etc. si ajungi la un moment dat, sa zicem, ca le ai pe toate si vezi ca niciuna nu e buna pentru goliciunea ta, si atunci apelezi la sinucid. Deci iubirea e vitala pentru viata ta. Iubirea din inima ta este necesara pentru un trai bun. Nu poti trai numai cu apa si mancare.
Lumea asa a fost dintotdeauna.
Domnul Iisus s-a nascut evreu si a murit evreu.
Daca ar fi avut de gand sa-si schimbe religia ar fi facut-o, dar a zis ca nimic nu se schimba din Lege.
Deci crestinii sunt in afara Legii.
Chiar daca era o lege de rahat.
Stai asa, eu nu am pomenit de religie, religia este doar un "manager" a vietii, adica sa te aduca pe acea cale a Domnului. Asta nu inseamna ca prin religie, daca nu stii sa o pretuiesti, te vei mantui. Fiecare are dreptul la alegere. Dumnezeu nu obliga pe nimeni sa vina dupa El. Religia este modul practic de viata pentru a incerca sa fii mai aproape de Dumnezeu. Asta nu inseamna ca un baptist nu se poate mantui, atat timp cat respecta Sfanta Scriptura. Si lumea nu a fost asa din totdeauna, nu poti sa spui ca acum 2000 de ani au existat avioane sau calculatoare sau aceasta rapiditate a evenimentelor, acest stres al timpului, eu chiar nu cred asta. Atunci cand aveai carute, aveai rabdare, acum nu mai exista rabdare. NU mai exista rabdare pentru ca traim intr-un secol al vitezei, omul nu e facut pentru a fi in viteza, sufletul e facut sa fie calm, nu prins in viteza. De aceea si stresul acesta al corpului, al mintii, sa faci cat mai multe deodata. Trupul, mintea, sufletul a ramas asa cum a fost el construit, placandu-i pacea, placandu-i linistea, placandu-i momentele line si relaxante, nu stresante si in viteza, cum e in ziua de azi. Ceea ce duce ca in ziua de azi corpul, mintea, sufletul nu mai face fata zilelor de azi pentru ca nu mai stie sa se linisteasca, ci este intr-un stres continuu, nu mai stie sa se odihneasca si de aici si frustrarile, bolile, tot.
Iar crestinii sunt cei ce cred in Domnul Iisus, dupa cuvantul Lui, dupa Biblie, nu dupa secte, religii care acum au ajuns sa fie religii ale diavolilor.
N-ai pomenit de religie?
Dar ai pomenit de Biblie de Apocalipsa, de Dumnezeu, de semnele de pe urma, de sfarsitul lumii, ai dat link la un filmulet pentru retardati religiosi.
Ai memoria cam scurta.
Ce faci tu se numeste propaganda religioasa ieftina.
Ai vazut vreun spiridus invizibil pana acum?
Vorbesti cu ei?
Iti raspunde vreunul?
Sau crezi pentru ca te-au idoctrinat de mic si incerci sa prostesti si tu pe altii?
Biblia, Dumnezeu, nu este o religie. Religia sa fie clar, nu este egala cu credinta, religia este un stil de viata al credinciosului, nu este credinciosul in sine. Credinta inseamna incredere in Domnul Iisus, si credinta in cuvantul Lui in Biblie. Religiile sunt multe, unele chiar nu au treaba cu Dumnezeu, sunt unele religii care slavesc pe satana. Poate am si memorie scurta, sun om. O fi pentru tine o propaganda religioasa ieftina, nu asta este scopul. Cei ca tine oricum nu au cum sa inteleaga. Eu vorbesc pentru cei ce cred, dar care se ratacesc. Spiridusi nu am, sunt doar eu si cu constiinta. Unii au pierdut constiinta de mult.
Meriți un ignor, ți-l aplic acum.
Lumi paralele.
Din 3 cuvinte am inteles ca esti de religie ortodoxa.
Regulile voastre si zeul la care va inchinati caruia ii spuneti domnul zeu nu au nicio legatura cu divinitatea.
Sfarsitul lumii va fi dar nu se stie cand. Eu cred ca oricum vom muri, mai devreme sau mai tarziu, dar decat sa te gandesti la moarte cred ca ar fi mai util sa te gandesti in ce fel traiesti, atata cat mai are fiecare de trait.
Lumea are nevoie si de oameni care muncesc cinstit, oameni pe care tu ii numesti "gunoi". De ce trebuie sa razi de un om normal, care munceste cinstit, isi vede de treaba lui si nu sapa pe nimeni ca sa ii ia locul, nu minte fara pic de rusine, nu te fura, nu este agresiv, si multe altele de acest fel?
Exact asta se refleta si aici pe internet, toti rad de cei ce cred in Dumnezeu, dar numai ce ce cred in Domnul Iisus Hristos stiu de ce accepta toate astea. Si iti zic ca noi cei ce credem in El, vorbele pe care le imprastie lumea rea nu ne mai afecteaza, ne intristeaza....ne intristeaza ca nu cunosc, nu stiu, nu vad, nu vor sa vada frumusetea din sufletul nostru, asa cum ne-a lasat Dumnezeu. Ce-i drept suntem si noi oameni si ne mai suparam si noi, ne mai frustram si noi, ne mai enervam si noi, dar asta pentru ca avem si noi luptele noastre de infruntat. Si mai bine accept sa fiu un gunoi si un sclav, asa cum spune lumea, dar fericit si cu inima curata in Domnul Iisus decat sa am bogatii sa fiu cel mai smecher si sa am inima goala si sa caut fericirea peste tot. Mai bine sarac si batjocorit cu inima plina decat bogat si respectat si cu inima goala.
Nu sunt semnele de pe urma.
Asa se manifesta dinamica societății.
Unii o percep pozitiv alții negativ și nu are nici cea mai mica legătură cu creștinismul tău.
După Biblie, apocalipsa trebuia sa vina de mii de ori după și înainte de Hristos.
Homosexualitatea și sexualitatea aveau forma pederastiei din Grecia antica unde se putea spune, dintr-un punct de vedere, ca decadența morala si spirituala era pe culmi.
De ce n-a venit apocalipsa? Hristos nici măcar nu exista pe vremea aia.
Ura a fost tot timpul, stres a fost tot timpul, dar s-au schimbat factorii care generează stresul.
Nu sunt un mare fan al lumii moderne super tehnologice, dar, încă odată, stresul crescut, ura, homosexualitatea, nu au nicio legătură cu profețiile imaginare ale crestinismului și au existat dintotdeauna.
Multe religii au profeți și profeții.
De ce sa fie profeția cultului TĂU cea adevărată?
Eu iti zic asa: ai trait tu inainte sa vezi ceea ce au simtit oamenii inainte ca sa iti dau cu parera? nu judec, zic sa iti deschid mintea. Crezi tu ca inainte era la fel ca acum ca si gandire, ca si simtire? Eu unu zic ca nu, si zic asta pentru ca am trecut prin copilaria fara tehnologie, si noi cei de la bloc chiar in tot cartierul, vecinii eram mult mai uniti, ne ajutam unii pe altii, ne cunosteam unii pe altii, ne jucam rummy in fata blocului unii cu altii, stateam la povesti frumoase unii cu altii (nu despre ce face vecinul si ce rautati a mai facut nu stiu cine), ne salutam unii pe altii, eram oameni unii cu altii. Acum...fa si tu socotela. Asta vorbind din traire, dar mai este si partea mai indepartata pe care nu o stiu dar, din carti, iti zic: acum cine s-ar mai duce la razboi, cine si-ar mai pune viata pentru o cauza nobila, cine ar mai face ceva pentru aproapele lui? Cine? Cand acum toti sunt doar pentru ei. Eu sa fac, MIE sa imi iasa, Eu sa fiu fericit, EU sa am...etc. Si acum sa vin la ceea ce scrie in Biblie, se spune in apocalipsa ceea ce ne este prezentat in acele videoclipuri, se spune ca vor fi razboaie, au fost 2 mondiale, deci s-au implinit unele profetii. urmeaza sa se implineasca si altele, si aceasta carte a fost scrisa acum 2000 de ani, crezi ca sunt baliverne avand in vedere ca tot ce este scris in ea se adevereste? Ia gandeste! Si nu a venit apocalipsa pentru ca ceea ce ai auzit tu pana acum, nu ai auzit din Biblie, ci prin alti oameni care au nascocit de apocapipsa, dar daca vrei sa stii adevarul citeste Biblia, nu te lua dupa ce zice unu si altul, cerceteaza, fii intelept, nu te lasa dus de gura unuia sau a altuia.
De 2000 de ani tot zic crestinii ca sfarsitul e aproape dar... uite ca nu e.
Eu vorbesc despre semnele actuale din lume si despre profetiile din
biblie, nu de acum 2000 de ani.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
