Nu m-am referit la Dumnezeu ca la cineva. Ca la ceva fizic, palpabil, care poate lua un lucru de la altcineva. Eu îl consider ca pe ceva. Îl consider conștiința supremă. Cum a luat naștere această conștiință supremă?
Ca si zana maseluta, mos craciun au existat dintodeauna, dar ignoranti de realitate sunt fanatici care ar ucide pentru credinta lui, ei vor sa te manipuleze nu sa accepte ceva de la tine, ei deja stiu despre tot asa ca tu esti posedat de diavol ca gandesti, raiul este al prostilor nu al lor celor care gandeste, orice om care gandeste este ateu
Aici nu o sa iti raspunda nimeni concret, pentru ca este peste nivelul nostru de intelegere (momentan)
And now the moment of truth. Drums please!
*drums sounds*
Nu a luat. Nu exista asa ceva. E o inventie a omului.
Totul e Dumnezeu, voi pamantenii nu puteti gandii inainte de ce a fost pentru ca folositi timpul ca reper.
Dumnezeu a fost dintotdeauna, inainte de a fi orice altceva. La un momentat, pe firul logic, exista mereu o "cauza necauzata". Chiar daca o iei pe teoria evolutionista, nu exista niciun motiv pentru care particulele au declansat o explozie si... de ce erau particulele acolo?! Astfel asta nu face teoria lui Dumnezeu mai putin credibila, deoarece nici de cealalta parte nu se poate explica tot. Undeva a existat ceva ce nu a fost cauzat de altceva. Iar noi oamenii nu putem intelege tot cu mintea noastra.
Da, nu putem înțelege cu mintea asta a noastră insignifiantă. Iar asta mă "enervează" la culme, bătrânule înțelept.
Da, asa este. Este frustrant Candva poate vom afla totul!
Corect. Dar "cândva" ăsta mă cam neliniștește. Însă, imi revin imediat, că-mi aduc aminte d o expresie a lui bietul tata: stai liniștit, bă, că nu din cauza asta o să mori prost.
Daca ar fi avut nevoie de un creator, inseamna ca n ar fi fost Dumnezeu. Dar El este dintotdeauna, El e Creatorul.
CracanelTrasPrintrunInel întreabă: