S-a nascut si a primit cado, cado, pacatul stramosesc, nu? Desi era sfant, adica nu trebuia sa aiba/avea acel pacat, ca parca toti ceilalti il aveau/avem
Adica,El dupa ce a murit, ce a patit?
Cum adica El a fost facut pacat?
Daca ai putea sa imi explic.
Acesta a fost scopul cu care a venit Domnul Isus, ca sa moara pentru pacatele noastre.Crucea nu putea sa fie evitata. el stia ce I se va intampla cand va veni pe pamant. El este Jertfa de ispasire.Aceasta era o parte din planul pe care El si Tatal L-au facut inainte de crearea lumii. El a declarat:,, Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului.,,,, Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn" - pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.,,
Versetul se găsește în 2 Corinteni 5:21, unde ni se pune: "Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El."
Versetul sumarizează Evanghelia, rezolvând și dilemele aparente din versetele anterioare. El explică faptul că cei păcătoși pot fi reconciliați cu Dumnezeu prin Isus Hristos, folosind doctrina imputării și a substituției.
În primul e important să observăm faptul că Isus NU A CUNOSCUT NICI UN PĂCAT. Doar așa putea să ofere răscumpărare (Gal.4:5)
Apoi, apropiindu-ne de întrebarea ta, Dumnezeu Tatăl, folosind principiul imputării, l-a tratat pe Isus ca și cum ar fi fost un păcătos deși nu era și a permis ca El să moară pentru a substitui plata pentru păcatele celor care cred în El. Dacă ne uităm în versetul 19, acolo scrie că nu le ține în seamă (impută) păcatele, pentru a-i împăca pe oameni cu Sine. Dumnezeu îl poate declara pe păcătosul care s-a pocăit ca fiind neprihănit, pe baza neprihănirii lui Isus! Condiția este ca omul să creadă și să-și pună încrederea în El.
Isus a stat pe cruce în locul nostru. Lucrul acesta nu l-a făcut păcătos, cum sugerează unii. Dar El a fost tratat ca și cum ar fi fost (păcătos) și ca și când toate păcatele, din toate timpurile, ar fi fost ale Lui. Mânia sfântă a lui Dumnezeu a fost satisfăctă prin El și cerințele drepte ale legii lui Dunezeu au fost împlinite atunci când El a murit! Faptul că se folosește formularea asta "l-a făcut păcat" mă duce cu gândul și la faptul că justificarea, substituția se aplică pentru TOATE păcatele, ale tuturor oamenilor din toate timpurile.
Mai avem și "neprihănirea lui Dumnezeu prin El" – o altă referință la justificare și imputare. Neprihănirea cu care este creditat credinciosul este de fapt neprihănirea lui Isus Hristos.
Evrei 9:28 spune: tot asa, Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta.
Isus a plătit preţul pentru păcatele noastre pentru ca noi să putem fi eliberaţi de ele.
Isus a trait fara pacat. si doar cineva care nu are pacat ne putea mantui pe noi asa ca El a luat pacatele omenirii asupra Lui astfel facandu-Se pacat pentru noi.