Cum ar trebui să se raporteze un creștin la sentimentele de vinovăție, în ceea ce privește păcatele din trecut?

Parerea mea este ca orice pacat, oricat de mic ar fi el, trebuie sa iti aduca vinovatie, sa realizezi ca ai gresit inaintea lui Dumnezeu si sa iti para rau. Dupa ce ti ai cerut iertare sincer de la Dumnezeu, te opresti din a mai face acel pacat si simti ca ai fost iertat nu ar trebui sa te mai simti vinovat pentru acel pacat ptc a fost iertat, e ca si sters. Dumnezeu trece cu vederea acel pacat deoarece a fost iertat prin sangele Domnului Isus, deci si tu ar trebui sa il treci cu vederea, dar sa nu il mai repeti. Asta e parerea mea.

Pentru a putea vedea pacatele avem nevoie de discernamant, psalmistul spune:

Psalm 50:4 "Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea."

Dar el avea o astfel de dragoste fata de Dumnezeu incat zice:

6:6 "Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda."

David l-a cunoscut pe Dumnezeu, fiind proroc, nu a avut doar cunostinte despre El.

Ioan 20
"23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute."

Crestinul are nevoie de un parinte duhovnic, care sa il ghideze in viata spirituala, spre a si dezvolta discernamantul si a si vedea astfel pacatele, pentru a nu le mai face. Desigur, nimic din toate acestea nu le poate face omul atat timp cat nu are dragoste fata de Dumnezeu.