Binele si raul e relativ. Depinde de individ si isi are originea in evolutie, in selectia naturala. Individul are o stare de bine atunci cand isi asigura existenta si inmultirea. Ce e bine pentru un individ, poate fi rau pentru altul.
Ok atunci după definiția ta, dacă eu omor muștele din casă că nu le mai suport am comis zeci de crime și sunt rău sau cum?
Deci după această logică toți suntem răi și nu mai putem fi salvați. Că până la urmă toți am comis mii de crime omorând ființe fără apărare cum ar fi firele de iarbă când le călcăm, muștele de prin casă, furnicile pe care le strivim când ne plictisim, etc.
Dar ce ți-a făcut iarba pe care o calci să te aperi de ea? Ce ți-a făcut copacul din pădure pe care-l tai pentru lemne? De plante nu avem de ce să ne apărăm și totuși le ucidem în masă.
Criminalule omori atâtea ființe doar că n-ai tu pe unde să treci...
Rau = fapt in spre dezavantajul cuiva sau a ceva
bine = fapt in spre avantajul cuiva sau a ceva
Foarte bine spus. De obicei e în avantajul sau dezavantajul propriu și personal, de-aia mulți văd doar rău în lume iar alții doar bine. Deci aceste două concepte sunt relative, și există doar în măsura în care le facem noi să existe. Dacă nu ar mai fi omul nu ar fi nici răul și nici binele că nu i-ar păsa nimănui.