Cum ați defini religia, astfel încât această definiție să descrie religiile avraamice, dharmice și cele taoice? Având în vedere că avem budhhismul o religie care nu slujește nicio deitate; confucianismul și taoismul care nu au soteriologii.

Consider ca religia este o componenta definitorie pentru fiinta umana si ca omul este incomplet atunci cand comportamentul religios este absent.
Religia este atat de legata de fiinta umana,din cele mai vechi timpuri,incat imi este imposibil sa o definesc reductionand acest concept la anumite ramuri stiintifice:religie strict fenomen sociologic,strict fenomen economic,psihologic etc.
Reductionismul,in cazul asta,ca in mai toate cazurile,ofera o viziune gresita asupra fenomenului religios,care trebuie inteles in profunzime,in totalitatea manifestarilor lui,pe toate nivelurile fiintei umane.

Incep prin a aduce in discutie paleoliticul. Epoca de piatra a cunoscut o emergenta formidabila a genului Homo, care incepe sa-si cristalizeze gandirea abstracta, odata cu dezvoltarea creierului, o consecinta a bipedismului care, de altfel, a plasat omul in cele 4 directii, ancorandu-l intr-o "dimensiune" total necunsocuta pana atunci animalelor, propice pentru experienta sacrului.(sentimentul de "azvarlire" in spatiu)
Domesticirea focului de catre Homo Erectus acum 700.000 de ani a fost pe deplin integrata intr-o timpurie viziune sacra asupra naturii, intrucat oamenii paleolitici nu se raportau la natura dpdv stiintific modern, ci atribuind acestor forte semnificatii "supranaturale". Gandirea asbtracta incepe sa se contureze in forma simbolismului incepand cu faimoasa arta paleolitica si cu riturile funerare, cultul ursului la neanderthali etc(cel din urma contine destule dovezi concludente care ar putea atesta o credinta in reincarnare).

Religia s-a concretizat in jurul a 3 mari epoci:
1. Epoca paleolitica, raportul om-animal.Credinta intr-un Spirit al Animalelor.Acei vanatori culegatori si-au format propria religie paleolitica, centrata in jurul unor divinitati premergatoare multor zeitati ulterioare.
2.Revolutia neolitica a inlocuit vanatoarea si nomadismul cu agricultura si sedentarismul, ceea ce a determinat schimbari in viata religioasa.Aici incepe sa se concretizeze conceptia ciclica asupra naturii si integrarea omului in acest ciclu.Cunoastem deci o emancipare a zeitatilor feminine,reprezentative pentru vegetatia si fertilitatea pamantului. Observam cristalizarea miturilor cosmogonice, accentul pus pe sexualitatea omului, echivalata simbolic cu fertilitatea naturii.
Omul este, deci, incadrat in ciclul naturii, este una cu natura.Acesta isi raporteaza intreaga viata la experienta sacrului, fundamentalizata pe simbolism.
3.Ascensiunea religiilor abrahamice, care au impus conceptia liniara asupra naturii(ceea ce a determinat aparitia si dezvoltarea stiintei moderne).Cu toate acestea, experienta sacrului nu este scoasa din context in cazul abrahamismului.Este vorba despre aceeasi dorinta de a transcede lumea fenomenala.
In antichitate, religia era in conformitate cu ciclul naturii.In abrahamism, spiritualitatea se regaseste in afara naturii.Conceptia potrivit careia o Zeitate a creat planeta si este detasata de aceasta, nu are echivalent in istoria si preistoria omenirii.

In toate cele 3 aspecte ale religiei,consideram experienta sacrului ca fiind definitorie pentru fenomenul religios.
Dihotomia sacru-profan, hierofaniile(manifestarea sacrului in profan), acestea sunt aspectele religiei, cu diferite tendinte si alterari, de-alungul istoriei.


Avand in vedere ca religia este expresia gandirii abstracte(gandire aparuta odata cu inteligenta umana), consider ca omul nu poate fi privit ca o fiinta nereligioasa.Este,prin definitie, o fiinta profund religioasa, deorece, repet, comportamentul religios ne-a insotit inca de la afirmarea primului biped, in anumite nuante.Este ceea ce ne diferentiaza, prin excelenta, de animale.

Esenta religiei ramane dorinta inexorabila a oamenilor inteligenti de a explica existenta, uzand de simboluri care ii conecteaza cu sacrul.Acea experienta a sacrului, asta inseamna religia.
Consecintele indepartarii omului de religie este aruncarea acestuia in neantul existential, si inceputul unor filozofii, fara de care nu putem suporta aceasta existenta.(filosofia actuala este hedonismul)
Societatea moderna atee si hedonista are destule probleme existentiale.
Indepartarea de sacru a nascut depresia, anxietatea si alte boli mentale.A nascut o societate complet dezorientata, fara repere.Decadenta lumii moderne tehnologizate, imi dovedeste si imi intareste si mai mult convingerea ca omul este o fiinta religioasa, si ca nu e facuta pentru ateism.