Ordonare:
Cronologică
A explodat nimicul si a aparut Dumnezeu. Apoi Dumnezeu a mai facut sa explodeze odata nimicul din jurul lui si a aparut universul. Apoi...sti si tu povestea
Răspunde
Aici este o intraga istorie. La inceput stramosii nostri atotcunoscatori vorbeau cu boscheti care ardeau prin desert(probabil caldura isi face efectul asupra creierasului) si acei boscheti se prezentau drept Dumnezeu si uite asa a luat nastere o mare religie numita Iudaism. Dar asta nu e tot, avem si partea a doua cand un nene care traia intr-o tara mistica, plina de minuni, profeti si salvatori, un mic evreu slabanog ar fi fost crucificat, a facut pe mortul timp de 3 zile, iar apoi minue, avem prima poveste cu un zombi. Si uite asa a aparut cre(s)tinismul, religie tarii noastre mult prea iubita de acel boschete in flacari. Bine mai avem si ultima versiune care o gasim in Islam dar astae o alta poveste...
Oricum cam toate religiile(cu o exceptie) au fost create de oameni "slabi cu duhul".
Şi,înaintea timpului ce făcea el? nu se plictisea? Adică, oricât de zeu ai fi, dar când nu ai absolut nimic de făcut, şi nici nu este vreun univers de care să ai grijă, te cam plictiseşti.
Eu cred ca Dumnezeu s-a nascut din dragostea Sfintei Minciuni cu Sfantul Prostie
Plictiseala este tipic umana. Dumnezeu nu este om ( mai ales cu fecte omenesti ).
Credeam că şi iubirea este tipic umană. Cum de toată lumea spune că dumnezeu îi iubeşte pe oameni?
Pe noi ar trebui să ne frământe alte întrebări importante legate de viaţă, cum ar fi; ce doreşte Dumnezeu de la noi? Care-i rostul nostru pe acest pământ? Dacă într-adevăr există rai şi iad, eu unde o să ajung dacă nu împlinesc voia Lui Dumnezeu etc. Şi astfel vom înţelege că Dumnezeu este dintotdeauna. Dumnezeu a creat timpul pentru noi, dar El se află în afara timpului. Ar fi ceva de genul '' într-un azi permanent '', nu există ieri, nu există mâine, ci prezent continuu.
Eu am vorbit de defectele care sunt tipice umane si la tine se manifesta unu chiar acum numit "incapacitatea de a gandi normal".
De ce sa cred ca Dumnezeu a aparut?
Considera timpul nu ca ceva care se scurge, ca si un punct pe o dreapta, de la un punct al dreptei la altul, care se masoara, in secunde, ore, zile sau ce vrei tu, ci ca pe ceva static, adica ca pe un singur punct de pe acea dreapta. Daca e un singur punct, atunci nu poti vorbi de punctele de dinainte sau de cele de dupa el pe acea dreapta. Ca sa aduc exemplul la ce vreau sa spun despre timp, ar trebui sa intelegi ca in acest caz, nu poate fi vorba de trecut sau viitor, ci doar de un punct numit prezent. La Dumnezeu, acel prezent e fiecare punct de pe dreapta timpului el e si in antichitate, e si cu noi aici, e si in viitor, la sfirsitul lumii. Eu doar am incercat sa simplific la inceput lucrurile ca sa intelegi cum sta treaba cu prezentul. Acum, daca Dumnezeu e doar prezentul, atunci nu poti vorbi de trecut in ce il priveste, deci nu poti vorbi de un moment in care El sa fii aparut. Asta pentru ca El nu e in timp, timpul fiind doar o caracteristica a Universului nostru, iar El este in afara Universului, deci si a timpului, si de aceea poti vorbi la El doar de prezent, doar de acel punct fix, care nu se misca in timp.
Intrebarea nu are raspuns, pentru ca e gresita, nu poti sa il pui pe Dumnezeu in timp, caci aparitia sau disparitia unui lucru tine de timp, caci se presupune ca a existat un timp cind nu a existat acel lucru, iar mai apoi a fost un timp cind a existat, acesta facindu-si aparitia.
Gândire normală înseamnă acceptare a unui zeu? Dacă este aşa, mă bucur că sunt anormal.
Şi tot nu mi-ai raspuns la întrebare. De ce eviţi să-mi dai răspunsuri?
Tu le confunzi. Eu nu le evit. Dragostea este printe cele mai frumoase lucruri de la Dumnezeu. Daca tu il vezi ca pe un defect, acesta este inca un argument pentru ca esti anormal.
Trebuie sa intelegi ca Dumnezeu nu are defecte, mai ales umane! El este Absolut.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
