Cum este posibil ca Dumnezeu sa fie NUMAI IUBIRE?
Este total eronat, din moment ce faci o asemenea afirmatie practic spui ca Dumnezeu nu poate sa fie rau,deci excluzi una din starile existente in natura, ori Dumnezeu trebuie sa detina toate starile simultan din moment ce El a creat totul. Si cum bunatate cu rautatea se anuleaza reciproc ajungem la concluzia ca Dumnezeu este neutru din acest punct de vedere.
Dar Dumnezeu poate sa fie neutru si din punct de vedere existential? Este mai corect sa spunem ca Dumnezeu exista si nu exista simultan ocupand ambele stari posibile decat sa spunem ca exista si atunci implicit nu mai ocupa una din stari, cea a inexistentei?
Si putem proceda cu existenta si inexistenta ca in cazul binelui si raului, sa le anulam reciproc?
Daca anulam binele cu raul ajungem la neutralitate.
Dar daca anulam existenta cu inexistenta ce rezulta? Probabil starea adevarata in care se afla Dumnezeu.

Ai inteles total gresit! Dumnezeu inseamna iubire.El cand a creat lumea si omul, ne-a dat ratiune si posibilitatea de a face alegeri dupa bunul plac. Uite un exemplu concret si cat se poate de logic: Atunci cand iubesti si te intelegi bine cu toata lumea, nu ai un sentiment de implinire? Dar atunci cand urasti sau te certi cu cineva, ai o stare deplorabila si lumea se schimba in viziunea ta? Gandeste-te cat de frumoasa ti se pare viata cand totul merge ca pe roate si cat de urata e cand totul iti merge prost. Sper sa intelegi ce vreau sa spun.

Răul nu are consubstanţialitate în sine. Răul se defineşte ca lipsa binelui.
În acelaşi timp, Dumnezeu poate şi se diferrenţiază de spaţiul libertăţii omului, şi implicit, uneori, de cel al refuzării Lui. Acest refuz sau îndepărtare faţă de Dumnezeu devine un rău în sine... tocmai pentru că este "în afara spaţiului lui Dumnezeu"...

Spui ca am inteles gresit, dar ce spui tu nu are nici o legatura cu subiectul.
Eu am intrebat ceva total diferit.

Vrei sa spui ca noi cream cunoastere? Din ce, preexistent, sau poate din sincron existent? "Creatorul absolut" a inventat totul, inclusiv limitele raului si a binelui.

Nup.Tu ai spus ca e total eronat sa afirmam ca Dumnezeu inseamna numai iubire si ca el ar trebui sa detina toate sentimentele.Nu-i asa, inseamna doar iubire.El ne-a dat libertatea de a alege sa iubim sau sa uram, sa ne coportam frumos sau urat, sa credem in El sau nu.Asta era ideea.

Vezi tu, mai există şi noţiunea de libertate, şi ea nu este îngrădită.

Nişte limite există, ceva de genul că Dumnezeu face ca să fie evitat un război nuclear pornind de la un banal accident (de genul - dr.Ciomu), dar, în rest omul are un spaţiu liber de manevră, de exprimare, de acţiune să fie evitat, pe care, trebuie să fie orb să nu-l vadă. Acela este doar al lui. Nu există telecomandă împotriva voinţei lui...

Aceste rationamente seamana cu dialectica lui Hegel...

1. Dumnezeu nu e numai iubire.
2. Dumnezeu nu e rau. Dar e impropriu spus. Binele si raul deriva din existenta lui Dumnezeu. Daca nu ar exista Dumnezeu (sau ceva absolut care sa dicteze ce e bine si ce e rau, fiind obiectiv) noi ne am pierde in subiectiv, binele si raul devenind simple iluzii stupide. Dumnezeu nu este bun ci "bunul" este ceea ce face Dumnezeu.

Dumnezeu este dragoste dar El este si un foc mistuitor.

Iubirea este precum soarele uni au alergie la el si se ard alti stau prea putin, nu exista iubirea cea ce simntim este o eliberare de chimica in creier iar in timp devenim obsedati de acea persoana apoi devine obisnuinta etc, referitor la dumnezeu, dumnezeu este ura inctruchipata citeste vt