Dar de ce existenta este o forma a imperfectiunii? Nu zice inferno si motivul?
Acest sistem functioneaza cu precizia unui ceasornic, intr-un echilibru perfect, daca pamantul s-ar afla cu putin mai aproape de soare, pe el nu ar putea sa existe viata. Exista o diferenta intre a dovedi o afirmatie si a accepta o afirmatie. Poate ca as reusi sa iti demonstrez ca crestinismul este adevarat, dincolo de orice indoiala rezonabila, dar numai tu poti alege sa il accepti.Te rog sa iti pui aceasta intrebare daca ai deschiderea sa-l accepti.Eu cred ca impotrivirea ta fata de crestinism este emotionala sau volitionara, nu doar intelectuala.
Perfectiunea este relativa, cred ca la asta ai vrut sa te referi. Nimeni nu poate fii perfect deoarece perfectiunea este diferita pentru fiecare om. Un lucru poate fii perfect daca nu exista un etalon cu care sa il comparam, iar acesta poate fii gasit doar in non-existenta.
Cred ca tocmai ideia despre perfectiune ar trebui sa iti vorbeasca despre cineva perfect!
"...existenta este o forma a imperfectiunii
" - Ce este imperfectiunea? Cum a aparut ea? Si cate forme are ea? Si cum s-au format ele?
Te inteleg, dar daca nu ai citit in viata ta biblia de la cap la coada nu cred ca are rost sa iti dai cu parerea despre ea!
Eu consider perfectiunea totalitate functiilor posibile. Un pix de exemplu ca sa fie perfect trebuie sa indeplineasca toate functiile simultan: Sa fie subtire, sa fie indestructibil, sa fie usor, etc toate caracteristicile existente. Iar acest lucru este imposibil, apar contradictii: Pixul trebuie sa fie si gros si subtire si lung si scurt. Dar inexistenta este tot o stare, asa ca daca pixul exista nu indeplineste o caracteristica, inexistenta.
Pentru mine un obiect perfect este un obiect care fie nu are caracteristici deloc, fie are toate caracteristicile existente simultan.
anonim_4396 întreabă: