Ordonare:
După relevanţă
Problema se pune dacă Creatorul nostru vrea sa avem siguranță mântuirii.
"Și marturidirea este aceasta
umnezeu ne-a dat ( trecut) viata veșnică și aceasta viata este în Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata-am spus aceste lucruri CĂ SĂ ȘTIȚI că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, AVEȚI VIATA VESNICA"(1 Ioan 5-11, 12)
Ce înseamnă a - L avea pe Fiul?
"Dacs mărturiseștu deci cu guta ta pe Iisus ca Domn(Stăpân) și creziin inima ta ca Tatăl l-a înviat din morți, vei fi mantuit. Căci prin credință din inima se capătă neprihănirea (statutul de a fi considerat drept, fără păcat,) și pin mărturisirea cu gura se ajungă la mantuire"Romani 10-9"Adica sa îți dăruiești sufletul și viata Mantuitorului Hristos asa cum unii își dăruiesc sufletul și viata deavuluu și se dedica sa asculte de el. Eu am siguranță mântuirii pentru ca mi-am dăruit sufletul și viata Mantuitorului Hristos, cred ca El a murit și a plătit în locul meu toate păcatele mele și sunt convinsa ca Dumnezeu împlinește toate promisiunile pe care le-a făcut în Biblie și de ele beneficiază toți cei care aleg sa își bazează viata pe ele.
Răspunde
În iudaism nu exista mântuire, mori, iti purifici sufletul apoi adio, în creștinism e credința fata de iisus, mesia, acceptarea lui ca fiu a lui iahve respectarea celor două porunci date de el care bănuiesc că doar le stii
Răspunde 
Siguranța mântuirii, certitudinea aceasta o dă numai Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Ea este dată oricăruia dintre noi. Dar ca să o avem, să ne bucurăm de ea trebuie să o dorim, apoi să o credem.
Ea vine ca urmare a unei relații bune cu Dumnezeu. Și chiar dacă este așa, asta nu înseamnă că o vom avea întotdeauna. Credincioșii sunt conduși de Dumnezeu prin multe experiențe, prin multe încercări care nu au auzit și nici nu au trecut pe acolo vreodată. De aceea creștinul nu trebuie să-și bazeze credința pe această certitudine.
Este adevărat că fără ea ne simțim ca fiind părăsiți de Dumnezeu. Dar chiar și într-o astfel de stare când nu mai simțim prezența lui Dumnezeu, când nu mai știm dacă suntem sau nu mântuiți, asta nu înseamnă că suntem pierduți sau părăsiți de Dumnezeu.
Să ne amintim că și Domnul Hristos a strigat pe cruce: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"
Asta nu înseamnă că Dumnezeu L-a părăsit. Domnul Hristos nu putea să vadă mântuirea lui Dumnezeu în dreptul Lui. El nu putea să vadă dincolo de mormântul care-L așteaptă. Dar Tatăl ceresc era în norul ce apăruse în acel întuneric.
Credința noastră nu trebuie să se bazeze pe certitudinea mântuirii.
Certitudinea mântuirii este într-adevăr plăcută, este o experiență plăcută, ca statul la gura sobei într-o zi de iarnă. Dar trebuie să mai ieșim și afară. Credința se călește, se întărește numai și numai în astfel de momente de încercare. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în viețile noastre pentru desăvârșirea credinței noastre. Nu trebuie să ne mirăm de lucrul acesta ca de ceva ciudat ce credem noi că nu ar trebui să apară niciodată în viața acelora care iubesc pe Dumnezeu.
Lipsa certitudinii este o experiență necesară în viața creștinului. Credința în Dumnezeu nu trebuie să se bazeze pe certitudinea mântuirii. Noi trebuie să credem în Dumnezeu pentru că ne-a dovedit personal că nu se schimbă, și trebuie să credem în Cuvântul Lui că ne iubește, indiferent că simțim sau nu acest lucru. Noi nu trebuie să ne schimbăm credința în El atunci când simțim că nu mai avem credință sau când nu mai avem certitudinea că suntem mântuiți.
Holiday:
Vad ca esti pe din afara, credinta in Domnul Isus nu e misticism si nici stiinta.
Esti pe o cale gresita domnule.
Marcu 12:24 – "Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?"
Se para ca esti analfabet functional. Habar n-ai ce inseamna misticism.
misticism sn [At: BĂLCESCU, M. V. 392 / Pl: (rar) ~e / E: fr mysticisme] 1 Formă a concepției despre lume, de natură religioasă, care propagă credința în existența unor forțe supranaturale și posibilitatea unui contact direct cu ele prin revelație, intuiție, extaz etc. Si: (rar) misticitate. 2 Stare de spirit specifică misticului (6) sau apropiată de cea a misticului (6).
Sursa: MDA2
Care parte din asta nu se aplica in cazul misticismului iudeo-crestin, respectiv in cazul spiridusului din povestile respective?!
Holiday ...nu suntem aici sa ne jignim, eu nu am explicat ce este misticismul, ci am spus si repet credinta in Domnul Isus NU este misticism. In mintea ta este o "eroare" mare de care nu poti scapa se pare. Ai recunoscut asta prin faptul ca pentru tine sunt "povesti" iar pentru mine sunt realitati, ai scos in evidenta diferenta intre un crestin adevarat si tine.
Faptul ca te-am caracterizat ca fiind analfabet functional nu e jignire, e realitate. Pe care continui sa o confirmi. Practic nu intelegi termenul "misticism". Cu cealalta parte sunt de acord, toti "crestinii adevarati", si in general adeptii misticismului, sunt dferiti de mine. Din fericire. Daca povestile crestine ar fi "realitati", crestinismul nu ar mai fi o religie, ci o stiinta. Ceea ce nu a fost vreodata, si nici nu va fi.
Omule esti penibil, tu nu intelegi ca nu credinta in Domnul Isus nu e misticism ci e realitate. Eu nu am comentat intelesul cuvantului misticism, definitia e definitie dar credinta in Domnul Isus nu are deface cu misticismul.Tu ai probleme de intelegere si logica.
De fapt credinta in povestile despre sectantul schizofrenic numit Isus este misticism, iar acele povesti nu au nicio baza in realitate. Apropo, misticismul este cat se poate de real. Si Biblia e reala, exista, doar ca e doar o traznaie.
Nu poți. Și nu ai nevoie de ea. Nu tu te mântuiești pe tine ci Dumnezeu te mântuiește dacă vrea El să te mântuiască.
"Drept aceea... cu frică și cu cutremur lucrați la mântuirea voastră" (Filipeni 2:12)
Dacă mântuirea ți-ar fi pusă deja pe tavă n-ai mai avea ce să lucrezi la ea. Din momeng ce Pavel ne spune să "lucrăm la mântuirea noastră" e clar că mântuirea e mai degrabă un proces care durează întreaga viață.
Și te întreb, de ce ai nevoie de siguranța mântuirii? Cumva de frică? De ce să-ți fie frică? Nu e Dumnezeu bun?
In primul rând, pe net scrie ca "nedejde" = "siguranță". Pai, în Biblie scrie sa avem nădejdea mântuirii (1 Tesaloniceni 5:8), atunci cum sa nu se poată sa ai siguranța mântuirii? In al doilea rand, cum sa nu ai nevoie de ea? Fără nădejde/încredere/siguranță (sau cum vrei tu sa ii spui), cum poți sa mergi pe calea Domnului? Dacă nu ai credința că vei ajunge în rai, ce rost mai are? Și cel care a pus întrebarea nu a zis ca el se mântuiește singur. N are nici macar o legătură cu intrebarea lui. El doar a zis simplu: "Cum poti avea siguranta mantuirii?". Atât. Și sa știi, mântuirea "îți e pusa pe tava" de fapt, prin jertfa Domnului. Dar da, trebuie sa îți duci pana la capăt mântuirea (Filipeni 2:22) ptc nu poți spune ca ai făcut un botez, Domnul a murit pentru tine și gata, ești mântuit prin credință și tu nu mai faci nimic. Da, Domnul a făcut totul pentru noi, dar, în Biblie scrie ca nimic intinat și spurcat nu va intra în rai. Deci, deja intervin anumite reguli pentru noi pentru a putea ajunge în rai. Ca să îți duci mântuirea pana la capăt trebuie sa continui pana vei muri sa împlinești ceea ce ai primit (prin Biblie și nu numai) și sa nu te lași de Domnul, în principiu. Nu e asa greu.
Și da, avem nevoie de siguranța mântuirii pentru a avea o nădejde, o bucurie ca vom fi o veșnicie cu Dumnezeu. Dacă nu credem ca vom ajunge în rai, ce rost mai are toată alergarea noastră pe pământ?
Dumnezeu e foarte bun dar e si foarte drept. daca spui ca nu ai nevoie de ea esti pierdut deja.
Romani 11:
17 – "Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,"
18 – "nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine."
19 – "Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.""
20 – "Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!"
21 – "Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine."
22 – "Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu."
Din versetele pe care le-ai dat nu reiese deloc că ai avea nevoie de asigurarea manturii. De fapt nicaieri in Biblie nu scrie ca ai nevoie ca mantuirea sa-ti fie asigurata si Dumnezeu nu e deloc nedrept daca nu ti-o promite. Ti-o promite doar daca dupa botez esti perfect, dar toti pacatuim in fiecare zi deci asigurare nu avem ci doar nădejde la mila Lui
Nădejde nu e deloc tot una cu siguranta. Daca ceva se intampla sigur nici nu mai pot sa zic ca am nadejde sau speranta in acel ceva. Pentru ce sa mai sper cand stiu ca e inevitabil? De fapt asta inseamna siguranta, a fi inevitabil sa se intample.
Dacă pe net scrie asa... În plus, nu vorbim de ceva ce deja s-a întâmplat, ci de ceva ce urmează sa se întâmple.
"Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu." (Efeseni 2:8)
Cum sa nu ai asigurată mântuirea dacă pana și Pavel n a zis ca deja suntem mântuiți?
Pavel vorbeste de manturie la trecut, prezent si viitor. Nu luati un singur verset ci cititi intreaga Biblie ca s-o intelegeti.
Nu tot ce zboara se mananca. Nadejdea si siguranta sunt 2 lucruri fundamental diferite
Am citit întreaga Biblie de aproape 2 ori, știu ce zic. Totuși nu înțeleg prea mult ce vrei sa zici
Ba nu. Când ai nădejde ca ceva se va întâmpla, crezi ca se va întâmpla, nu speri
Nădejde = speranta.
Dar ca sa nu batem campii la infinit mai bine schimbăm limba
"But since we belong to the day, let us be sober, putting on faith and love as a breastplate, and the hope of salvation as a helmet."
Tesalonicieni 5:8 în engleză. Observă cum ei au folosit cuvântul HOPE care toată lumea știe înseamnă speranță și NU siguranță.
Eu am citit intreaga Biblie de 5 ori, dar bravo tie. Nu ma intereseaza de cate ori ai citit-o. Poti s-o citesti de 88 de ori dacă vrei, dar daca dai citate desprinse de contextul larg e degeaba. Nu trebuie sa dai versete ci sa intelegi tot. De asta eu nu dau versete asa de multe doar cand se contrazic in mod clar cu ce zici. Sa dai mesajul Evangheliei e mai important decat sa dai versete aiurea.
Nu dau versete aiurea. Dar mna, nu toți înțeleg Biblia.
Ce treaba are engleza? Biblia a fost scrisa în engleza? 
)))
Am cautat pe net și la nădejde, și la siguranță atât definiții cât sinonime și sunt cam același lucru. La nădejde scrie ca e certitudine ai la siguranță că e certitudine neclintita sau ceva de genul. Și, la sinonime pentru nădejde am găsit și "siguranță" și la sinonime pentru siguranță am găsit și "nădejde" asa ca oprește te.
Engleza are treaba pentru ca am presupus ca pe asta o stii si tu si eu. As fi putut sa dau greaca veche sau latină dar sunt absolut sigur că nu ai habar de limbile astea. Iar dacă nu facem comparația cu alte limbi și traduceri pierdem sensul cuvintelor. Internetul e plin de tampenii. Siguranta nu e sinonim cu speranta sau nadejde. Sunt 2 concepte diferite. Nadejdea e activa, speri in ceva, in timp ce siguranta e pasiva, inevitabila.
Daca nu toti inteleg Biblia inseamna ca sola scriptura nu poate fi adevarata. Inseamna ca avem nevoie de Biserica sa ne spuna ce inseamna Biblia pentru ca dupa cum ai zis, nu toti o inteleg.
CostinAlamaria: simt in atutidinea ta o oarecare indoiala. Intrebarea pusa este cu scopul de a scoate la lumina ce trebuie sa faca un om sa fie mantuit. Daca doar speram fara sa stim sigur Calea atunci suntem ca o trestie batuta de vant.
1 Ioan 5:
12 – "Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa."
13 – "V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică."
In versetele de mai sus nu este doar speranta ci siguranta ca avem viata vesnica (si nu se refera la viata asta, precizez asta sa nu se impiedice cineva in gandirea lui)
In versetele de mai sus se refera la credinta in Fiul lui Dumnezeu. Si nu, nu esti "o trestie batuta de vant" daca n-ai siguranta. Pentru că în schimb ai nădejde. Siguranta e aroganță. Siguranta inseamna ca crezi ca meriti mantuirea. Dar nu o meriti. Dumnezeu ti-o dă dacă vrea El sa ti-o dea.
Sincer, ti se pare ca are rost discuția asta? Rămâi tu cu părerea ta, dacă nu vrei sa asculți, ce pot sa zic. Nu facem nimic altceva decât sa ne contrazicem, deoarece eu îți zic ce scrie pe net și ce știu eu și e adevărat, și tu îmi zici de niște traduceri de pe net.
În Noul Testament de multe ori scrie sa avem nădejde ca suntem mântuiți, sau sa credem ca asa e, nu sa sperăm, dar mna
Am zis eu ca noi avem chestia aia cu Sola Scriptura?
Siguranța nu înseamnă să crezi că meriți mântuirea. Știm ca nu o meritam, ca ea vine prin har, prin credința în Domnul Isus.
Dar mantuirea depinde și de voia ta. Iar daca depinde de voia ta intr-un fel crezi ca o meriti prin faptul ca o vrei
Nu trebuie sa zici. Știu că o aveți. Dacă nu ești Ortodox sau Catolic înseamna ca crezi in sola scriptura
Nădejdea e sinonim cu speranta
De ce crezi ca e adevarat ce scrie pe net?
Ba nu crezi ca o meriți, știi ca o vei avea ptc Dumnezeu ti a dat o in dar prin har. Dacă nu ascultăm de Dumnezeu, nu suntem mântuiți, dar dacă știi ca împlinești ceea ce îți poruncește, de ce ai pierde mântuirea? Adică ea ti a fost dacă prin har și tu doar trebuie sa o păstrezi, nu o primești prin faptele tale. Prin faptele tale o poți pierde, dar nu primi, ptc ea deja a fost dată.
La noi nu s-a pomenit niciodată un biserica de ea (cel puțin de când sunt eu în ea). Nu mi pasă de celelalte culte
Tu de ce crezi ca scrie pe net? Ca îmi zici ca nădejdea e sinonim cu speranța. Și eu ți am zis ca tot pe net scrie ca nădejdea e sinonim cu siguranța. În plus, nu cred tot ce scrie pe net în legătură cu lucrurile legate de Dumnezeu. Dar, dacă e ceva legat de limba romana, de ce n as crede?
Pentru ca tot internetul minte, inclusiv in treburile legate de limbă. Iar dacă citim traducerile în latină, greaca veche, engleza si ce mai vrei tu o sa vezi ca acel cuvant nu e deloc sinonim cu siguranta ci cu speranta.
Doar fiindca nu s-a pomenit nu inseamna ca nu credeti in ea. E trist ca eu iti cunosc religia mai bine decat o cunosti tu.
Daca prin faptele tale o poti pierde inseamna ca nu e sigura. Pentru ca tu nu stii ce fapte urmeaza sa faci. Mantuirea ar fi sigura doar daca n-ar depinde de tine, dar depinde de faptele tale, așadar nu poate fi sigură.
Pai mântuirea deja e primită, deci e sigura. Dacă tu continui sa încalci Biblia și nu te pocăiești de asta, o vei pierde. Știm ca la Domnul avem salvarea și dacă Ii greșim, ne putem cere iertare și sângele Lui ne spală de orice păcat. Dacă știi ca mântuirea deja ai primit o și ca ai iertarea la Domnul Isus pentru orice păcat, numai sa nu ramai în el, de ce n ar fi sigura mântuirea?
Nu știu dacă înțelegi asta, dar noua nu ne prea pasa de religie, cum faceți voi, ortodocșii. Am observat ca voi puneți mare accent pe religie, noi nu. Noi punem accent în sensul ca știm ca religia noastră are o anumita caracteristica și punem accent pe acea caracteristica (care e e din Biblie), nu pe religie în sine. Deci pot sa nu o cunosc, nu mi pasa, îmi pasa sa împlinesc Biblia și pentru a o împlini nu trebuie sa cunosc toate caracteristicile cultului meu. Dacă voi credeți ca nu i asa, v ati rătăcit.
Să împlinesti Biblia inseamna sa participi la o religie.
Cand zic ca mantuirea nu-i sigura ma refer ca se poate pierde. Atât.
Mă bucur ca ești aici si ti-ai spus părerea, sincer pentru asta am si pus întrebarea ca sa scot in evidenta problema, acolo unde este.
De ce cred ca am siguranța mântuirii:
Romani 10:9 – "Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit."
Faptele apostolilor 3:19 – "Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare"
Faptele apostolilor 17:30 – "Dumnezeu nu tine seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască,"
31 – "pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți…""
Iuda 1:24 – "Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale,"
Ioan 11:40 – "Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?""
Ioan 10:28 – "Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea."
Ioan 5:24 – "Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață."
Siguranța mântuirii nu trebuie sa vina de la noi, de la ce facem sau suntem noi ci vine din promisiunile făcute de Domnul Isus.
Este adevărat ca nu o sa ai siguranța mântuiri atunci când nu o vrei, atât timp cat tu o vrei si faci ce trebuie adică te pocăiești si crezi cu adevărat in Domnul Isus atunci ai promisiunile făcute de Domnul Isus, dar daca tu doar vrei si nu te POCAIESTI si nu crezi cu adevărat ca Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus …nu vei avea mântuirea. Am scris cu litere majuscule pocăiești caci foarte mulți ocolesc sau neglijează asta cu intenție si este extrem de importanta pentru mântuire, pentru siguranța mântuirii.
Pocăința nu e doar un fapt, o vorba spusa la un moment dat ci este o stare continuă a creștinului. Pocăința este neplăcută omului, firii pământești, însă e eliminatorie, esențială in ce privește mântuirea, este "secretul succesului" as putea spune pentru ca este evitata de foarte mulți, așa zisi creștini.
Pocăința este renunțarea la EU-ul nostru, la orgoliul nostru, la mândria noastră, la faima noastră. Eu greu nu?! Știu caci de aici pornește nesiguranța mântuirii, da din ne pocăința si necredință. Omul zice ca e imposibil sa ai iertarea (mântuirea) fără sa faci ceva si DA e adevărat, însă ceea ce cere Dumnezeu de la om sa facă este doar asta: POCAINTA si CREDINTA in Domnul Isus.
Încearcă sa fii inteligent si nu te împiedica in alte lucruri, șfăruiește in astea si vei avea siguranța mântuirii.
2 Corinteni 13.5 "Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință; încercați-vă pe voi înșivă.
Sau nu știți că Isus Cristos este în voi, în afară numai dacă sunteți netrebnici?"
Da, se poate pierde, evident, dar, după cum am zis, cei ce au păstrat o încă o au
De la Adam până în prezent.
Imi place un citat foarte frumos de la Michael Jackson.
'If you enter this world knowing you are loved and you leave this world knowing the same, then everything that happens in between can be dealt with'
Cred ca ti-am raspuns la intrebare.
Raspunsul tau e prea evaziv, de fapt raspunsul tau ramane tot o intrebare, "dealt with" depinde enorm de mult cu Cine pentru ca poti alege sa tratezi cu Dumnezeu sau fara EL si rezultatul sa fie opus.
Din cat imi mai aduc aminte mantuirea vine atunci cand inima ta se adapteaza/transforma la inteligenta sau vointa lui Dumnezeu.
In Bibllie spune:
-Voi pune/scrie in inima lor Legea mea.
-Pavel spune despre Legea mintii (deci legea este primita de minte) care se lupta cu Legea madularelor.
-Dupa aceea mai spune ca lucrarea Legii este scrisa in inima lor.
Deci trebui sa intelegi obiectivul, finalitatea, opera ca sa ajungi sa dai roade bune.
Prin inima se intelege partea interioara. Partea volitiva care iti misca fiinta. Se ajunge la obiceiuri, comportamente, insa acestea au un principiu miscator(vointa nu se refera doar le alegere asa cum fals se afirma ci la actiune). Actiunea daca este buna nu vei mai fii judecat si vei intra in Regat. Insa in noi nu exista doar actiuni constiente, naturale, volitive ci exista si actiuni violente, irationale, etc. Acestea por anula vointa si puterile ei. Kant cu imperativul categoric afirma ca vointa trebuie sa determine fiinta. Insa ce este un act al vointei si ce o anuleaza este alta tema. Prima cauza sau primul motor este Dumnezeu (vointa Lui, poiesis) a doua Iisus iar a treia vointa noastra (legea naturala). A patra cauza este natura animala. Tocmai de aceea trebuie sa ne punem Legea Lui in inima noastra si dupa aceea sa actionam potrivit spiritului/inspiratiei/principiilor ei. Adica conform binelui si ordinii primelor motore sau cauze. Nu este natural ca motorul sau cauza vointei sa se lasa stapanita de motorul/cauza/legea/vointa carnii. Vointa sa determine/miste instinctele nu invers sau sufletul peste corp.
In Galateni 5 spune:
-Umblati in Duh
-Purtati de Duh
-Vointa Duhului.
Deci Duhul are un principiu motor de miscare care este natural(legea naturala) care trebuie sa conducta/guverneze. Asta inseamna sa traim potrivit Duhului. Insa noi trebuie sa traim, noi suntem responsabili sa conturam acest chip/imagine si sa fim un om spiritual. In noi se dezvolta acesta lucrare, potential, seminte.
In om s-a suflat Duhul. Iar acest Duh este o energíe, miscare (potenta/facultate operativa) care se afla in om. Acesta este cel care trebuie sa conducta omul pentru ca sunt lucruri contra operativitatii Duhului. Deci acest Duh se dezvolta in noi, ne este dat. Deci daca a fost dat trebuie acceptat. Nu vazut cu distantare si ca Dumnezeu lucreaza de la distanta sau de unul singur.
Termenul de "maintuire" vine de la Dumnezeu sau coroborat doar cu EL, altfel nu prea are sens.
Mantuirea este un dar de la Dumnezeu, numit in Biblie "har" care inseamna un dar fara merit.
Si da, omul ca sa aiba siguranta mantuirii trebuie sa aiba loc o transformare a omului in concordanta cu vointa lui Dumnezeu.
Si da ai dreptate doar vointa nu e de ajuns insa este inceputul, actiunea vine (dupa vointa sustinuta) cu ajutorul lui Dumnezeu, zic asta caci omul in starea "naturala" nu are puterea de se ridica la nivelul voii lui Dumnezeu. Acest ajutor vine de la Dumnezeu acelora care indeplinesc (pe langa vointa) o conditie eliminatorie - POCAINTA.
Conform cu ce spune Dumnezeu omul este pacatos prin natura lui, asa se naste, datorita alegerii pe care a facut-o Adam si pe care noi o putem schimba exact prin aceasta pocainta.
Pocainta este o porunca de la Dumnezeu, este o "dezicere" de firea noastra naturala, o renuntare de la felul nostru natural de a fii.
Faptele apostolilor 17:30 – "Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască,"
Galateni 5:
19 – "Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,"
20 – "închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,"
21 – "pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu."
Banuiesc ca cel care este sincer cu el insusi a regasit cel putin o fapta facuta printre cele enumerate.
Pentru a fi sigur de mantuire, pe langa pocainta si vointa de a fi mantuit e mai mult ca necesar si credinta in Dumnezeu, dar nu doar o credinta in existenta LUI caci nu e de ajuns, zic asta caci si dracii cred in exista lui Dumnezeu dar nu sunt mantuiti (Iacov 2:19 – "Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred… şi se înfioară!") trebuie o credinta de felul urmator: Romani 10:9 – "Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit."
Crezi tu ca Dumnezeu L-a inviat pe Domnul Isus din morti?
Mantuirea este initiativa, planul, decizia lui Dumnezeu de a salva omul. Deci Doamne, Doamne a venit cu un plan, propozit sau determinare de a arata calea, drumul corect. Doar ca sa ii stii infatisarea insa nu faci vointa nu te salveaza. In Spania sunt multi cu numele Isus si cu parul lung, poate te confunzi daca te rezumi doar la infatisare. Insa daca ii stii personalitatea, educatia, etc., nu te vei mai confunda pentru ca ai anumite semne, stii codul pentru a identifica numele si ceea ce este El ca persoana. Insa daca spui ca il cunosti dar nu umbli in lumina, inca nu l-ai cunoscut bine. Deci daca te rezumi doar la aparenta si nu vezi si interiorul/substratul risti sa te confunzi. Este o viziune doar de 50% care te ajuta doar in anumite contexturi. Trebuie sa il cunosti complet pe Iisus, de la infatisare, inima, educatie, minte, etc. Nu doar infatisarea asa cum subliniati mereu cu linie groasa (ba puneti acolo la capitolul infatisare doua linii groase si spuneti ca sunteti salvati). Spuneti hocus-pocus si numele lui Iisus de 3 ori si gata sunteti salvati. Rostiti formule si gata apare Iisus. Este adevarata si magia asta alba insa Dumnezeu nu actioneaza doar magic ci si rational. Eu cred in magia alba.
Insa lucrul acesta este alta tema ca si aici ii o dilema. Discipolul odata invatat poate sa se rebeleze contra maestrului. Ii confisca doar educatia insa dupa aceea nu il mai recunoaste, tocmai de aceea multe firme vor sa aiba o imagine exclusiva. Insa acesta identitate si drept de autor nu cred ca vine doar de la forma lui de a fii ci de la puterea Lui. Trebuie sa ai putere pentru a face anumite lucruri ca pe degeaba vrei. Deci puterea pana la urma sa dreptul la exclusivitate, ca imaginea se poate reproduce, confisca.
Deci faptul ca l-am cunoscut sau vazut pe Dumnezeu nu este o siguranta pentru ca putem invidia lumina Lui. Dreptul tine de puterea Lui.
Acest lucru la oameni este cu neputinta, dar la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta.
Patru sunt căile ce se deschid înaintea Oamenilor: I. 1. căile lumii. 2. căile trupului. 3. căile diavolului şi II. 4. calea lui Dumnezeu.
I. 1. Calea pe care merge lumea e lată, fiindcă mulţi sunt care merg intr-însa (Matei 7, 13); merge toată lumea.
2. Sunt apoi căile pe care merg trupurile celor adormiţi sau chiar morţi cu sufletul, deşi le merge numele că trăiesc (Apoc. 3, 1) dar sunt numai trupuri (Facerea 6, 3). Şi calea trupurilor tot acolo duce.
3. Sunt pe urmă căile pe care merge diavolul, de când a fost aruncat pe pământ, adică între oameni, unde înşală toată lumea (Apoc. 12, 9).
Acestea trei, duc pe cei ce merg pe ele la acelaşi loc, toţi sunt călători la iad (lov 21, 13), adică în calea pierzării. Aşa au călătorit nepoţii lui Adam în calea pierzării, deşi le-a trimis Dumnezeu Legea şi Proorocii, dar în 5.530 de ani numai doi s-au izbăvit: Enoh şi Ilie.
Dumnezeu prea milostivul, însă, întru marea Sa iubire de oameni, a făcut totul ca să-i scoată pe oameni din calea pierzării, într-o cale nouă, calea mântuirii; Dumnezeu însuşi S-a făcut om desăvârşit – afară de păcat- şi ne-a învăţat calea. Prin urmare, calea mântuirii este calea pe care a mers Dumnezeu însuşi, ca om adevărat. Şi merge cu noi, cu fiecare în parte, în toate zilele până la sfârşitul veacurilor (Matei 28, 20), precum Însuşi a zis.
II. CALEA pe care merge Dumnezeu, faţă de calea pierzării pe care merge diavolul şi toată lumea pe care o înşeală el, este asemenea corăbiei lui Noe plutind peste puhoaiele potopului. Iar corabia e Biserica. Deosebirea e numai atâta: că aceea (corabia lui Noe) a fost închisă pe dinafară de Dumnezeu şi nimeni n-a mai putut intra (Facere 7, 16), pe când Biserica are intrarea deschisă şi mai pot intra oameni zdrobiţi de apele potopului şi învălmăşiţi de puhoaie. Acolo era Noe, iar aici Iisus, şi în valuri diavolul înecându-i pe oameni.
Se întâmplă însă ceva de neînţeles – şi ar fi bine să se înţeleagă – că cei ce se chinuiesc în valuri, deşi toţi ţin la viaţă totuşi nu toţi vor să scape în corabie. Ba mai mult, scuipă mâinile ce li se întind de la intrarea corăbiei. Iar mâinile sunt braţele părinteşti, braţele celor 7 Sfinte Taine ale lui Dumnezeu, care izbăvesc pe oameni: îi nasc din trup în Duh (Coloseni 2, 12), din potop în Ceruri, din moarte la Viaţă, din amărâta viaţă la viaţa cerească. Aceştia, care nu vor să scape în corabia cârmuită de Iisus Hristos – Cel cu cruce – sunt fiii pierzării (Ioan 17, 12), fiindcă n-au primit iubirea Adevărului ca să se mântuiască. De aceea, Dumnezeu îngăduie să vină asupra lor amăgiri puternice, ca să dea crezământ minciunii şi să cadă sub osândă toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au îndrăgit nedreptatea (Tesaloniceni 2, 10-12).
În zilele noastre câte unii cârtesc de pe margini (şi ecumeniştii), întrebând cumplit: Cum, numai in Biserica Ortodoxă este mântuire? Ceilalţi toţi se prăpădesc?
Răspundem că, precum în vremea potopului: „a murit tot trupul ce se mişca pe pământ şi s-a stins toată fiinţa care se afla pe faţa a tot pământul… şi a rămas numai Noe şi ce era cu el in corabie" (Facerea 7, 14-23), tot aşa va fi până la capătul veacului.
Atunci, în ceasul ispitei ce va să vie peste toată lumea ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ, în strâmtorarea cea mare (Apoc. 7, 14), care va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa a tot pământul, e limpede că numai în Corabia lui Dumnezeu mai este scăpare, în Biserica cea adevărată, unde este un Domn, o credinţă, un Botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor (Efeseni 4, 5-6).
Sau va întreba: oare, S-a împărţit Hristos? (Corinteni 1, 13)
Diavolul, şarpele cel vechi (Apoc. 20, 2) care aruncă puhoiul, cu vremea s-a mai iscusit în rele şi a scornit şi el „corăbii" cu care dă târcoale pe marea potopului, să-i culeagă el pe cei ce întind mâna din puhoaie dar scuipã Biserica. Mai mult, a izbutit să tragă din uşa Corăbiei lui Dumnezeu şi pe unii slujitori ai luminii, agăţându-i cu undiţa mândriei şi punându-i în uşile „corăbiilor" sale, ca amăgirea izbăvirii să fie deplină. Minciuna e uşor de prins: „corăbiile" satanei, n-au Crucea pe catarg, iar înlăuntru nu sunt cele 7 Sfinte Taine [atenţie la neatenţie ecumenişti (n.ed.)].
Prin urmare ştim sigur, desăvârşit sigur, că mântuirea este în Biserica Ortodoxă, cea întemeiată de Iisus Hristos-Dumnezeu şi cârmuită de El de la început, nu de la o vreme oarecare încoace. În afară de Biserica lui Hristos, Cel cu Cruce, „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică" altă cale de mântuire nu ştim.
Ce face Dumnezeu cu ceilalţi, ce nu se află în Biserica adevărată? – Nu ispitim pe Dumnezeu. Sfinţii au zis: „Cine nu are Biserica de mamă, nu are pe Dumnezeu de Tată. În afară de Biserică nu este mântuire" – Sfântul Ciprian.
Dacă cineva e mai presus de sfinţii cu moaşte… poate că şi lui Dumnezeu îi va da învăţături, – şi nu-i de mirare să rătăcească cineva, chiar cu Scriptura în mână! Nu după Scripturi L-au răstignit oamenii (iudeii) pe Dumnezeu? (Ioan 19, 7).
Acum am putea pricepe, că mântuirea este fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem şi ne ostenim şi noi. Fără să vrem, cu sila, nu ne mântuieşte nimeni. Aşa voieşte Dumnezeu, ca darul mântuirii Sale să fie şi roada voinţei şi ostenelii noastre. E însă aşa de milostiv, că tot El ne ajută şi să vrem şi să lucrăm.
Deci, Calea mântuirii începe din Biserica văzută de pe pământ şi sfârşeşte în Biserica nevăzută din Ceruri.
Toţi oamenii, fără deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh, făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi (II Corinteni 5, 1) pământeşti. Precum noi oamenii suntem făpturi îndoite, văzuţi şi nevăzuţi, aşa şi Biserica e cu fire îndoită, Văzută şi nevăzută:
Biserica Văzută este Biserica de pe pământ şi se numeşte Biserica luptătoare, pentru că aici oamenii se luptă cu lumea, cu trupul, cu ei înşişi, şi cu diavolul, ca să câştige cununa sfinţeniei, sau mântuirea. În Biserică nu este păcat, ea rămâne mereu sfântă şi îi sfinţeşte pe cei ce intră.
Biserica din Ceruri se numeşte biruitoare, fiindcă e alcătuită din obştea bunilor biruitori Mucenici, a Sfinţilor Cuvioşi şi a tuturor Sfinţilor purtători şi propovăduitori de Dumnezeu, – unde sunt aşteptaţi toţi ucenicii Domnului care vor mai fi până la sfârşitul veacurilor.
Unii s-au învrednicit încă de aici să petreacă nevăzut cu sfinţii, să fie cercetaţi de Maica Domnului, şi de puteri cereşti, şi chiar pe Domnul să Îl vază. E cunoscută întoarcerea lui Pavel pe drumul Damascului şi răpirea lui în Rai (Fapte 26, 12-18; II Corinteni 12, 4).
Calea mântuirii e de pe pământ la Cer: ca a unora care ştim că de la Dumnezeu am ieşit (1 Ioan 5, 19), petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne întoarcem şi lăsăm lumea. Aceasta este CALEA mântuirii.
Fericit cine se întoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul!
Fericit, cine se întoarce…!
Ioan 14:6 – "Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."
1 Timotei 2:5 – "Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,"
Biserica nu e ceace consideram noi ci ceace considera Dumnezeu, nu este o institutie si nici o cladire.
Nu exista mântuire in secte ei se duc la adunări și povestesc Biblia una singura e biserica lui Dumnezeu restul sunt adunări
Mântuirea e la Dumnezeu, nu la preoți
Doar traieste si fi un om bun. cauta binele si nu te oprii. vei realiza poate intr-un final sau poate nu vei realiza niciodata ca esti mantuit. In functie la ce iti trebuie cunoasterea. Daca vei dori sa salvezi si pe altii, atunci traieste in cautarea adevarului
1 Timotei 2:5 – "Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,"
Ioan 14:6 – "Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."
Nu asa ai siguranța mântuirii
Am dat o varianta prin care sa iti traiesti viata de om normal de zi cu zi. si sa te si mantuiesti in acelasi timp. Nu toti o sa faca precum ilie sa traiasca in munte si sa dea cu foc din cer asupra pacatosilor. Cine suntem noi? oameni obisnuiti si ca oameni obisnuiti sa traim si sa ne gasim mantuirea. Cum? Exact prin felul in care am raspuns. Sa iti vezi de treaba si de viata si sa cauti si sa faci binele si nu raul. Citeste cu atentie ce am scris. Cautand binele poti ajunge intr-un final si la Hristos
Uite ce a spus Domunul Isus:
Ioan 8:24 – "De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.""
Eu zic ca Hristos ar trebui sa fie cautat primul, deoarece numai prin credința în El avem mântuirea
Mantuirea este un fals concept inventat de crestini.Nu exista asa ceva. Dumnezeu nu are ce sa faca cu o turma de mantuiti vai de capul lor, inculti care nu au inteles nimic niciodata.
"[...] inculti care nu au inteles nimic niciodata".
Spre ex?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
