Cum putem reconcilia ideea de iubire și milă divină cu conceptul de iad și pedeapsă eternă?

Un păcătos ajunge în iad prin propria voința. El își construiește singur iadul - iadul este în inima lui.
Un sfânt - îmi scapă numele lui acum - spunea că flăcările iadului pe care le percep păcătoșii sunt aceleași cu razele de lumină pe care le văd credincioșii în rai. Doar că păcătoșii, cuprinși de regret pentru că nu L-au iubit pe Dumnezeu, sunt arși de acele raze. E ca atunci când tu îi vrei răul cuiva, iar acea persoană răspunde răului tău cu iubire. Cum zicea și Iorga, iertările biciuiesc mai crunt decât răzbunarea. Chinul simțit de păcătoși în iad, acel foc care-i mistuie, este regretul, părerea de rău pentru păcatele făcute, propia conștiință care-i acuză.

Iadul nu a fost creat pentru oameni inițial. A fost creat pentru îngerii căzuți care s-au răzvrătit, care au rupt comunicarea cu Dumnezeu. Așadar apariția duhurilor rele se datoreaza despartirii libere de Dumnezeu a unora dintre ingeri din mandrie.

Omul are libertatea de a alege. Dumnezeu a oferit aceasta libertate omului din iubire. Iar omul dacă nu este fericit cu Dumnezeu, de ce sa îl țină Dumnezeu in rai? Când toată viața dacă ți-o trăiești in păcat și desfrânate, înseamnă ca inima ta tânjește după așa ceva. Omului i-a fost dat autoritate fata de duhurile rele: „Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma."
‭‭Luca‬ ‭10‬:‭19‬ ‭VDC‬‬

Așadar tot ce facem e pur și simplu din libertate.

Daca Dumnezeu este atotstiutor, cum poate exista liber arbitru?
I mean...

Daca Dumnezeu este iubirea, de ce exista atat de multa ura si conflicte in lume?

Iadul a fost creat pentru Satan dar din vina păcatului omului ajunge și el acolo dacă nu este mântuit

In iudaism nu exista iad

Tu ai auzit vreodată de satana? De ce dai vina pe Dumnezeu pentru tot raul din lumea asta? Crezi ca satana sta liniștit în treaba lui și ne lasă pe noi în pace? El e cel ce ne ispitește sa păcătuim, să fim rai unii cu alții. Evident ca exista ura și conflicte în lume dacă oamenii asculta de glasul satanei, în loc sa asculte de glasul lui Dumnezeu. Vrei sa zici ca tu nu urasti pe nimeni și nu ai conflicte cu nimeni? Și totuși e alegerea ta dacă vrei sa urăști pe cineva sau nu, dacă vrei sa te cerți cu cineva sau nu. Nu da vina pe Dumnezeu pentru deciziile oamenilor.

Simplu. Dumnezeu îl iubește pe om, necondiționat, orice ar fi. Întrebarea e cum se manifestă această iubire? În primul rând se manifestă permanent, si asta o să ne ajute mai tarziu. În al doilea rând se manifestă prin dăruirea libertatii de alegere. Omul are libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu sau de a-L respinge (nu ai absolut niciun motiv rațional să-i respingi iubirea).

Dacă un om respinge iubirea lui Dumnezeu se află în iad. Ce este iadul? Iadul este o stare a sufletului care cade în sine insusi, in singuratate profundă. Aceasta singurate, impreuna cu constiinta si ciuda lui îl chinuie etern, dar nici nu vrea sa-L iubeasca pe Dumnezeu din ciudă, ură, rușine de sine, etc. De asta acest suflet se chinuie veșnic. Iadul e închis din interior și crede-mă că nimeni de acolo nu vrea să scape. Nu pentru că e plăcut, ci pentru că sufletele din iad nu sunt capabile de iubire smerită. Dar cum ramane cu acea "iubire permanenta a lui Dumnezeu" de care vorbeam la început? Așa zisele flăcări ale iadului nu sunt altceva decât flăcările spirituale ale iubirii lui Dumnezeu. Toți oamenii se vor afla în "flăcările" lui Dumnezeu deoarece Dumnezeu iubește pe toți. Dar cei din iad percep în mod dureros iubirea lui Dumnezeu din cauza urei lor, a egoismului lor, a ciudei lor, etc. De asta se zice că oricine va fi încercat de un foc la sfarsit si dacă faptele tale au fost "aur"(sfinte) atunci vei straluci in flacari, dar daca faptele tale au fost "paie"(rele) atunci vei arde ca paiele. Deci iadul nu e o pedeapsa in modul obisnuit al cuvantului ci este starea sufletelor ce au respins iubirea.

A stii nu înseamnă a face. Dacă Dumnezeu știe ce vei face nu înseamnă că El face. El doar stie, făcutul tot tu îl faci.

În primul rând, ca să fie clar, iadul nu a fost creat pentru oameni (după cum scrie în Biblie). Adam și Eva au păcătuit și astfel a intrat moartea (trupeasca și spirituală) în lume. Cum ar putea un păcătos sa mai între în rai? Dumnezeu e sfânt, nu poate sa stea în rai cu un păcătos, mai ales ca este scris ca NIMIC intinat și spurcat nu va intra în rai. Astfel, un om păcătos are intrarea oprita în rai din cauza păcatelor lui. Sufletul e veșnic, undeva tot trebuie sa meargă, nu?
Și oricum, e chiar foarte nedrept din partea ta și a celorlalți necredincioși sa vorbiți despre acest aspect al Bibliei, dar despre celalalt nu. Cu bunătatea, dragostea, mila, răbdarea, credincioșia lui Dumnezeu cum rămâne? Ele nu se mai văd? De ce nu vorbești despre ele? Voi căutați nod în papură tocmai în astfel de aspecte, dar Biblia e un întreg, noi vorbim de dragostea lui Dumnezeu, dar și de dreptatea Lui. Noi vorbim de mila Lui, dar și despre credincioșia Lui. Nu poți vorbi numai despre anumite aspecte ale Bibliei și pe restul sa le lași. După cum eu când descriu un om, nu spun doar anumite aspecte ale personalității lui, ci spun în mare toate aspectele necesare, asa și cu Dumnezeu.
Hai sa fim corecți dacă tot ne trezim sa vorbim pe aici.

Dacă e atotștiutor, El știe ce se va întâmpla, dar asta nu înseamnă că El te conduce ca pe o marionetă. Nu are sens. El știe ca tu vei face anumite lucruri, nu înseamnă că te a controlat sa le faci. Tu în momentul asta nu faci ceea ce vrei tu sa faci? Sau te teleghideaza cineva?

Uite, sa îți răspund drept, exista câteva versete interesante in biblie care sa cuprindă ceea ce ai spus:

„Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia."
‭‭Matei‬ ‭10‬:‭34‬ ‭VDC‬‬

„Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa."
‭‭Matei‬ ‭10‬:‭35‬ ‭VDC‬‬

„Cine își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga."
‭‭Matei‬ ‭10‬:‭39‬ ‭VDC‬‬


Cum văd eu situația: Dumnezeu („Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos," ‭‭1 Timotei‬ ‭2‬:‭5‬ ‭VDC‬‬) nu a spus niciodată ca vom trăi pe pământ o viață fără suferință. Din contra. Iisus nu a venit să salveze lumea de la suferințe fizice, pentru că nu despre asta e vorba - deși a tot vindecat oameni, din milă. In trecut, oamenii credeau ca Mesia va fi un adevărat general militar care va conduce armata pentru a-i scoate pe israeliți de sub ocupare romana si văd ca lucrul asta încă nu a dispărut din inima omului si înțeleg bine frustrarea care înconjoară omul - de ce sa fim vulnerabili, de ce sa existe ura, boala, necaz - dar nu despre asta e vorba. A oferit ceva mai mult decât atat. Iisus a trăit o viața fără păcat pentru noi și a plătit pe cruce pentru păcatele noastre pentru ca noi sa nu fim nevoiți sa facem asta. Din iubire. Noi nu suntem capabili sa înțelegem ce ar însemna sa plătim cu adevărat pentru păcatele noastre in acest moment.


Și acum sa îți răspund la prima întrebare. Oare tu ai fost judecat vreodată in instanță pentru ceva la care te-ai gândit sa faci dar nu ai făcut încă? Nu vorbesc de tentativa aici, pentru ca e diferit contextul, căci conform CP ART.32: tentativa "constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul". Tu nu ai făcut păcatul, așadar de ce sa fii pedepsit pentru ceva ce nu ai făcut? Dumnezeu știe, dar nu interferează cu ceea ce vrei tu sa faci. E un principiu simplu de înțeles. Dacă o persoana îți cunoaște intenția de a face ceva rau și mărturisește intenția organelor competente, e cam greu sa fii pus sub acuzare atâta timp cât nu ai dat curs acțiunii de a face rau. De ce ai fi astfel acuzat pentru ceva ce nu ai făcut/început încă? Noi, oamenii, avem probabil altfel de principii in ceea ce privește judecata si nimeni nu poate sa îți răspundă mai bine la întrebare decât El

Dumnezeu este sfant si etern. Pacatul este o fapta savarsita impotriva acestui Dumnezeu. Astfel, si pedeapsa pacatului trebuie sa fie eterna.
Dar Dumnezeu si-a aratat mila fata de noi prin faptul ca ne-a oferit o metoda de a fi salvati prin jertfa lui Hristos.
Iata un Dumnezeu indurator, plin de dragoste, dar care este si drept.
Destinul nostru vesnic depinde de atitudinea pe care o avem in fata acestei alegeri, de a primi salvarea prin credinta si pocainta, sau de a respinge-o.