Cum puteți să vă bazați moralitatea pe o carte care conține atâtea contradicții, absurdități și atrocități? Cum puteți să credeți că Dumnezeu este iubitor și drept, când el ordonă genocid, sclavie, viol, pedeapsa cu moartea pentru adulter, homosexualitate sau vrăjitorie? Cum puteți să acceptați că singura cale de mântuire este să credeți într-un om care a fost răstignit și înviat și că toți cei care nu împărtășesc această credință vor fi condamnați la iad pentru totdeauna?

Simplu:viața nu e deloc un loc plăcut, iar dacă te lași pierdut pe drumul răului și te lași influențat ești o cauza pierdută, in schimb, prin religie îți găsești pacea interioara și ești mult mai echilibrat din punct de vedere moral, in ciuda a ce spui tu acolo.

Specia umana se simte bine daca crede in ceva. Credinta intr-o entitate/deitate ii calmeaza si le da un rost in viata. Probabil unii parinti isi indeamna copiii sa preia valori morale din Biblie ca sa nu se omoare intre ei si sa devina rebeli ai societatii. De faci rau esti pedepsit si alienat din societate.
Deasemenea, multi adulti sau oameni in general, gasesc un tel in viata daca se dedica dumnezeului biblic. Nihilismul e depresiv si ar duce la haos intre oameni si chiar si intre oameni si fiintele vii.

Foarte simplu. Biblia nu conține contradictii. Dumnezeu nu ordonă viol și nici sclavie. Pedeapsa cu moartea e okay, nu văd problema. Și foarte simplu și ușor pot să accept că singura cale de mântuire este prin Iisus Hristos.

Afirmațiile tale sunt atât de lipsite de logică și de dovezi, încât nu știu de unde să încep.

Biblia conține contradicții, absurdități și atrocități, și nu este nevoie să fii un expert în istorie sau în teologie pentru a le observa.
De exemplu, în Geneza 1:31, se spune că Dumnezeu a văzut că tot ce a făcut era foarte bine, dar în Geneza 6:6, se spune că Dumnezeu s-a căit că a făcut omul pe pământ și i-a părut rău în inima lui. Cum se poate ca Dumnezeu să se căiască și să-i pară rău de ceva ce a făcut foarte bine?

Sau, în Exod 20:13, se spune că nu vei ucide, dar în Numeri 31:17-18, Dumnezeu îi ordonă lui Moise să ucidă toți bărbații, femeile și copiii madianiți, cu excepția fetelor care nu au cunoscut bărbat. Cum se poate ca Dumnezeu să interzică uciderea, dar să o comande în același timp?

In Matei 5:44, Iisus spune să iubești pe vrăjmașii tăi și să te rogi pentru cei care te persecută, dar în Matei 10:34, Iisus spune că nu a venit să aducă pacea, ci sabia. Cum se poate ca Iisus să promoveze iubirea, dar să amenințe cu violența?

Acestea sunt doar câteva exemple din multele contradicții, absurdități și atrocități pe care le conține Biblia. Nu puteți să ignorați aceste probleme și să pretindeți că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, fără să fiți ipocriți și iraționali.




Dumnezeu nu este iubitor și drept, ci este un tiran sângeros și nedrept, dacă îl judecăm după ceea ce spune Biblia despre el. El ordonă genocid, sclavie, viol, pedeapsa cu moartea pentru adulter, homosexualitate sau vrăjitorie, și nu are nicio milă pentru cei care nu îi respectă poruncile. El nu se preocupă de drepturile omului, culibertatea de conștiință, toleranța religioasă, pluralismul cultural, de democrația sau de progresul științific. El este un dictator care vrea să controleze totul și să impună o singură religie, o singură morală, un singură adevăr. Este un monstru care amenință cu iadul pe toți cei care nu îl cred, îl iubesc și îl slujesc. Un mit care nu are nicio dovadă în favoarea existenței sale, și care a fost inventat de oameni ignoranți și superstițioși.

Viața este ceea ce facem noi din ea, cu ajutorul rațiunii, al științei, al artei, culturii, umorului si iubirii.

Nu trebuie sa ne lăsăm pierduți pe drumul răului, ci sa căutăm drumul binelui, prin gândire critică, prin responsabilitatea morală, prin compasiune umană si prin acțiune socială.
Putem sa ne formăm propriile noastre opinii, bazate pe dovezi, pe argumente, pe experiențe si dialog.
Nu avem nevoie de religie pentru a găsi pacea interioară și echilibrul moral, ci de o spiritualitate care nu se bazează pe dogme, pe autorități, pe revelații, miracole, ci pe introspecție, meditație si înțelepciune.



Religia nu este o sursă de pace și de moralitate, ci de conflict și imoralitate. Ea a fost și este cauza multor războaie, terorism, persecuții, discriminări, violențe, suferințe, în numele unui Dumnezeu inexistent și al unei credințe iraționale. Religia nu ne învață să fim buni, ci să fim supuși, să fim creduli, să fim temători, să fim intoleranți.
Religia nu este solutia, ci o problemă, care trebuie depășită prin educație, prin informare, prin emancipare si secularizare.

Pentru unii viața se rezuma in a trăi doar și nimic mai mult.Dar da, sa zicem că ai dreptate.

Multi prefera mentalitatea de turma, iar dacă x face rău, face și y și z rău pentru că e cool.Plus că în ziua de azi mulți sunt foarte aprigi,rar oameni cu adevărat buni.

Multi își formează opinii total deformate despre viața,de asta avem mulți dependenți de jocuri de noroc, alcoolici, drogați și așa mai departe.
Pentru unii religia este singura salvare,fiindcă in ziua de azi ești pus în situația de a fi doar tu cu tine,restul alienându-se de tine și prezența ta, pentru că nu le mai satisfaci nevoile și desigur că ai nevoie de o divinitate care sa te înțeleagă,fiind făcătorul acestei lumi,până la urmă.

Nu Dumnezeu e dătător de războaie sau conflicte,ci mentalitatea îngustă a unor oameni care sunt incapabili să învețe din istorie și care se cred deasupra tuturor,prin trufie.
Religia te învață să fii bun,cum nu?
Pai trebuie sa existe si o oarecare supunere, pentru că dacă ar fi o libertate exagerată s-ar ajunge la chestii cumplite(cum e în ziua de azi cu LGBTQ,legalizarea drogurilor etc)

Nu zic,poate ce e prea mult strica,dar credința e o alegere.
Vrei sa crezi in Dumnezeu,bine,nu vrei,din nou bine.
Până la urmă ai libertatea de a face ce vrei, sa gândești ce vrei, sa crezi in ce vrei, dar nu ai dreptul de a judeca fara să știi ce furtuni sunt in inima acelui om de a ales credința în locul a altceva...
Și nu o zic cu nicio răutate, doar îți explic perspectiva mea

Viața nu se rezumă doar la a trai, ci la a trăi bine, la a trăi cu sens, cu bucurie si demnitate. Nu trebuie să ne mulțumim cu o existență mediocră, ci să ne depășim limitele, să ne dezvoltăm potențialul, să ne împlinim aspirațiile.
Trebuie să ne afirmăm individualitatea, să ne exprimăm creativitatea, să ne valorificăm talentele. Putem să ne formăm propria noastră opinie, bazată pe argumente, pe dovezi, pe experiențe.


"Pentru unii religia este singura salvare"

Există multe alte surse de sprijin, de consolare, încurajare, sau de inspirație.
Există familia, prietenii, comunitatea, societatea. Există arta, cultura, știința, filosofia. Există natura, universul, viața însăși.
Nu avem nevoie de o divinitate imaginară, care să ne înțeleagă, să ne iubească, să ne protejeze, să ne judece, să ne pedepsească sau să ne răsplătească. Avem nevoie de noi înșine, de ceilalți, avem nevoie de lumea reală.

Religia nu ne oferă o moralitate universală, ci una particulară, bazată pe dogme si autorități. Ea nu ne ajută să găsim drumul binelui, ci ne împiedică să gândim critic. Ne îndeamnă la conflict, la violență, război, în numele unui Dumnezeu inexistent și al unei credințe iraționale.

Îți propun un lucru:Sa dormim, că mie unul la cat de obosit sunt, nu prea-mi arde de dezbătut chestii care sunt universale și care au mai fost dezbătute și de alții
Ce spui?

Si daca ti s-ar explica, tot nu ai pricepe. Dar de ce detaliezi atat intrebarea...nu cumva vrei si tu sa crezi in El si inca nu "gasesti" suficiente motive?

O oralitare bazata pe om, pe ce gandeste sau simte fiecare, ar fi o moraliate fara baza.
In peroada in care am fost agnostica, l-a propunerea cuiva, L-am privocat pe Creator daca exista sa mi se reveleze, am scris la intrebarile mele cum a fost exoerienta. Cine mi- a raspuns, mu-a sous sa imi cer iertare pentru idolul relativismului, ca nu am crezut ca Biblia e cartea Lui, sa cer sangele Mantuitorului Hristos sa ma curateasca de idolatria mea, am facit asta si de atinci nu m-am mai indoit niciodata ca Biblia e cartea Creatorului
Oricum, modelul meu pruncipal in viata a fost tatal meu si el fost ateu, cinvertit la crsstimism la 28 de ani, care aooi a trait duoa Biblie si a fost cel mai bun tata posibil, iubitor, implicat, de cuvant, nu m-a mintit nociodata, altruist avandu-l ca model pe Mamtuitorul Hristos.De faot oamenii pe care i-am admirat cel mai mult in viata, care au raspuns cu bine la rau l-au avut ca model pe Mantuitorul Hristos din Biblie.

Toate aceate presupuse "contradictii" sunt de fapt extrem de usor de explicat. În Facere Dumnezeu spune ca a facut totul bine. Ceea ce înseamnă că tot ce e făcut de El este intrinsec bun. În contextul potopului Dumnezeu vorbeste de comportamentul oamenilor și de majoritatea oamenilor care erau răi de altfel. Aici trebuie înteleasa diferenta dintre intrinsec și extrinsec. Dumnezeu interzice uciderea ce vine din furie și vendeta personală. Important aici e să ne întrebăm de ce interzice el uciderea și în ce context? Nici în Matei nu se contrazice absolut nimic. Iisus propovăduia iubirea pentru dușmani, iar când zicea că El este sabia spune mai departe și explicația. Dă tot citatul, nu-l rupe din context. "...
Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.36.Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.37.Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine."
Toată ideea aici era că Adevărul vine și desparte oamenii între cei care cred și cei care nu cred. Asta nu presupune ură și lipsă de iubire ci pur și simplu un contrast între cei ce cred și cei care nu cred.
Și încă o dată zic, Dumnezeu nu ordonă nici sclavie nici viol. Ba chiar interzice violul. Dar ar fi trebuit să citești Biblia ca sa stii asta, lucru pe care nu l-ai făcut. Așa este, nu putem ignora aceste "probleme". Nu le ignorăm, cunoaștem foarte bine Scriptura și știm că semnificatia acestor versete si faptul că nu sunt problematice deloc. O zi binecuvântată să ai

Răspunsul tău este plin de erori și de sofisme. Nu ai explicat nicio contradicție, ci ai încercat să le minimalizezi sau să le justifici cu argumente slabe și neconvingătoare. Hai să analizăm câteva dintre ele:

În Facere, Dumnezeu spune că a făcut totul bine, dar în potop, Dumnezeu se căiește că a făcut omul. Tu spui că aici trebuie înțeleasă diferența dintre intrinsec și extrinsec. Dar această diferență nu rezolvă nimic. Dacă Dumnezeu a făcut omul bine, atunci cum se face că omul a devenit rău? Dacă Dumnezeu este atotștiutor, atunci cum se face că nu a prevăzut că omul va deveni rău? Dacă Dumnezeu este atotputernic, atunci cum se face că nu a putut să împiedice omul să devină rău? Dacă Dumnezeu este atotbun, atunci cum se face că a decis să distrugă aproape toată omenirea, inclusiv copiii și animalele nevinovate? Aceste întrebări nu au răspunsuri satisfăcătoare din perspectiva credinței tale. Singura explicație logică este că povestea potopului este un mit, o legendă, o fabulă, care nu are nicio bază istorică sau științifică.

În Exod, Dumnezeu interzice uciderea, dar în Numeri, Dumnezeu ordonă uciderea. Tu spui că Dumnezeu interzice uciderea ce vine din furie și vendetă personală, dar nu cea care este poruncită de el. Dar aceasta este o distincție arbitrară și imorală. Uciderea este ucidere, indiferent de motiv. Nu există nicio justificare etică pentru a ucide oameni nevinovați, femei, copii, chiar dacă Dumnezeu ar cere asta. Dacă Dumnezeu ar cere să ucizi pe cineva, ai face-o? Dacă da, atunci ești un fanatic periculos. Dacă nu, atunci recunoști că există o moralitate superioară lui Dumnezeu, care se bazează pe rațiune și compasiune, nu pe revelație și obediență.

În Matei, Iisus spune să iubești pe vrăjmașii tăi, dar și că a venit să aducă sabia. Tu spui că aici nu este vorba de violență, ci de contrast între cei care cred și cei care nu cred. Dar aceasta este o interpretare forțată și tendențioasă. Cuvântul sabie are un sens clar și literal, nu unul metaforic și simbolic. Iisus nu a venit să aducă pacea, ci să provoace conflicte, să despartă familii, să creeze dușmani. Iisus nu a promovat iubirea, ci intoleranța, exclusivismul, fanatismul. Iisus nu a fost un model de moralitate, ci un mesianic narcisist, care a pretins că este fiul lui Dumnezeu și că singura cale de mântuire este să crezi în el.

Acestea sunt doar câteva exemple din multele contradicții, absurdități și atrocități pe care le conține Biblia. Nu poți să le explici cu argumente raționale și dovezi empirice, ci doar cu presupuneri dogmatice și credință oarbă.

Experiența dvs. este subiectivă și nu poate fi verificată de alții. Nu există nicio dovadă că Dumnezeu v-a vorbit sau v-a răspuns la întrebări. Poate că ați avut o halucinație, o iluzie sau o dorință puternică de a crede. Nu vreau să vă jignesc, dar cred că ați fost înșelata de propria minte.

Biblia nu este cartea Creatorului, ci o colecție de scrieri umane, pline de erori, contradicții și mituri. Nu este o sursă de autoritate morală, ci o sursă de confuzie, intoleranță și violență. Biblia conțineporunci imorale, cum ar fi să ucizi pe cei care nu cred la fel ca tine, să îți vinzi fiica ca sclavă, să îți pedepsești copiii cu moartea pentru nesupunere, să îți supui soția și să îi interzici să vorbească în biserică, să îți tai părul sau să porți haine din două materiale diferite. Aceste porunci nu au nimic de-a face cu iubirea, dreptatea sau bunătatea, ci cu ignoranța, cruzimea și bigotismul.

Moralitatea nu se bazează pe credință, ci pe rațiune, empatie și bun simț. Putem să ne gândim la consecințele acțiunilor noastre asupra celorlalți și să alegem ce este mai bine pentru noi și pentru societate. Putem să ne inspirăm din exemplele de oameni buni, indiferent de religia lor sau lipsa ei. Putem să ne dezvoltăm spiritualitatea fără religie, explorând natura conștiinței, meditația, arta, știința și filosofia. Nu avem nevoie de un Dumnezeu care ne spune ce să facem, ci de un umanism care ne încurajează să gândim liber și să acționăm responsabil.

Si care e natura cibstii tei? Ratiunea e un dar de la Crreatorul nostru, nimeni nu si-a fabricat-o singur.

"Dacă Dumnezeu a făcut omul bine, atunci cum se face că omul a devenit rău?"

Ce înseamnă ca Dumnezeu să facă omul "bine" și ce înseamnă ca omul să fie "rău"?
Dumnezeu a făcut omul bine în sensul că natura omului este bună. Ce înseamnă ca omul să fie rău? Să aibă natura rea? Nu, omul are întotdeauna și va avea întotdeauna natura sa umană bună. Atunci ce înseamnă ca omul să "fie" rău? Înseamnă că voia sa, care de altfel e liberă, să fie rea.

"Dacă Dumnezeu este atotștiutor, atunci cum se face că nu a prevăzut că omul va deveni rău?"
Bineînțeles că a prevăzut asta. Dumnezeu cunoaște viitorul perfect.

"Dacă Dumnezeu este atotputernic, atunci cum se face că nu a putut să împiedice omul să devină rău?"

Cum poate omul să aibă liber arbitru dacă Dumnezeu îi împiedică voința? Nu e vorba că Dumnezeu nu poate împiedica omul să fie rău, ci nu vrea să se bage peste liberul arbitru al omului.

"Dacă Dumnezeu este atotbun, atunci cum se face că a decis să distrugă aproape toată omenirea, inclusiv copiii și animalele nevinovate?"

Cine zice că asta a fost o faptă rea? Binele și răul sunt complet subiective cânt sunt discutate și întreprinse de oameni. Ce e rău? Ce e bine? E subiectiv, arbitrar. Potopul a reprezentat distrugerea vechiului care a fost rău și nașterea noului care e bun.

"Dar aceasta este o distincție arbitrară și imorală."

De fapt arbitrar este orice fel de moralitate umană. Dintr-o perspectivă pur științifică, naturalistă și ateistă nu doar că nu există, dar nici nu poate exista moralitatea. Și orice fel de moralitate inventată de oameni este complet arbitrară sau contextuală, dar niciodată obiectivă.

"Iisus nu a venit să aducă pacea, ci să provoace conflicte, să despartă familii, să creeze dușmani."

Ești aproape. Într-adevăr Iisus nu a venit să aducă o pace lumească. Fix asta vrea să zică prin acel verset. El a venit să aducă o pace duhovnicească în sufletele celor care cred în El, dar pacea lumească uneori intră în contradicție cu pacea duhovnicească. Tu spui că Iisus a venit să "despartă familii". Aici ești aproape. Dar ideea nu e să despartă familii ci spune că unii oameni vor crede în El, iar dacă familiile lor nu vor crede normal că vor apărea conflicte, cei necredincioși se vor năpusti asupra celor credincioși chiar și dacă sunt membrii de familie.

Răspunsul tău este plin de contradicții. Nu ai înțeles nimic din ceea ce am spus, ci ai repetat aceleași clișee și dogme pe care le-ai învățat de la preoți și pastori.

Spui că Dumnezeu a făcut omul bine în sensul că natura omului este bună, dar că voia omului, care este liberă, poate fi rea. Dar aceasta este o confuzie între natură și comportament. Natura omului este ceea ce îl definește ca ființă, ceea ce îl face să fie om, nu altceva. Comportamentul omului este ceea ce face omul, cum acționează, cum se manifestă. Voia omului este o parte din natura lui, nu ceva separat. Nu poți să spui că natura omului este bună, dar voia lui este rea, pentru că asta ar însemna că omul este în același timp bun și rău, ceea ce este absurd. Dacă voia omului este rea, atunci natura lui este rea, pentru că voia este o expresie a naturii. Dacă natura omului este bună, atunci voia lui este bună, pentru că voia este o consecință a naturii.

Spui că Dumnezeu a prevăzut că omul va deveni rău, dar nu a vrut să se bage peste liberul arbitru al omului. Dar aceasta este o contradicție între atotștiința și atotputernicia lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu știa că omul va deveni rău, atunci de ce l-a creat așa? Dacă Dumnezeu putea să împiedice omul să devină rău, atunci de ce nu a făcut-o? Dacă Dumnezeu nu putea să împiedice omul să devină rău, atunci cum este atotputernic? Dacă Dumnezeu nu știa că omul va deveni rău, atunci cum este atotștiutor? Nu poți să spui că Dumnezeu știa și putea, dar nu a vrut, pentru că asta ar însemna că Dumnezeu este rău, că a permis răul să existe, să se răspândească, să provoace suferință. Nu poți să spui că Dumnezeu nu știa și nu putea, pentru că asta ar însemna că Dumnezeu este limitat, că nu are control asupra creației sale, că este supus hazardului și incertitudinii.

Mai spui că potopul a fost o faptă bună, pentru că a distrus vechiul care a fost rău și a născut noul care e bun. Dar aceasta este o justificare imorală și inumană. Potopul a fost un act de genocid, de masacru, de cruzime, de barbarie. Potopul a ucis milioane de oameni, fără să țină cont de vârstă, sex, rasă, religie, cultură, moralitate. Potopul a ucis și animale, plante, insecte, care nu aveau nicio vină, nicio responsabilitate, nicio legătură cu răul omului. Potopul a fost o violare a dreptului la viață, la libertate, la demnitate, la fericire. Potopul a fost o demonstrație de tiranie, de despotism, de sadism, de megalomanie. Nu a adus nimic bun, ci doar distrugere, moarte, suferință, teamă si disperare.

Spui că moralitatea umană este arbitrară și subiectivă, dar moralitatea divină este obiectivă și absolută. Dar aceasta este o presupunere dogmatică și nefondată. Moralitatea umană nu este arbitrară și subiectivă, ci rațională. Moralitatea umană se bazează pe principii etice, pe valori morale, pe norme sociale, care sunt rezultatul gândirii critice, al experienței istorice, al consensului democratic.

Moralitatea umană se poate îmbunătăți, se poate perfecționa, se poate reforma. Moralitatea divină nu este obiectivă și absolută, ci imaginară și relativă. Moralitatea divină se bazează pe porunci divine, pe revelații religioase, pe dogme teologice, care sunt produsul imaginației umane, al ignoranței științifice, al autorității clericale. Moralitatea divină se impune prin forță, prin amenințare, prin pedeapsă, prin recompensă, prin manipulare si prin indoctrinare. Ea nu se poate schimba, nu se poate contesta si nu se poate critica.

Spui că Iisus a venit să aducă o pace duhovnicească, dar nu o pace lumească. Dar aceasta este o distincție falsă și periculoasă. Pacea duhovnicească nu este posibilă fără pacea lumească. Pacea duhovnicească nu este o stare de liniște interioară, de armonie sufletească, de fericire spirituală. Este o iluzie, o fantasmă si o evadare. Eeste o negare a realității, a problemelor, a conflictelor, a suferințelor.
Pacea lumească este o condiție necesară și suficientă pentru pacea duhovnicească. Pacea lumească este o stare de echilibru social, de justiție politică, de prosperitate economică. Este o recunoaștere a diversității, a pluralismului, a dialogului, a cooperării.

Acestea sunt doar câteva exemple din multele erori pe care le conține răspunsul tău. Nu poți să le susții cu argumente valide și dovezi solide, ci doar cu credință orbă și dogme rigide.

Iahve are un singur popor cel evreu atât

"Dacă Dumnezeu știa că omul va deveni rău, atunci de ce l-a creat așa?"

Dumnezeu a creat omul în așa fel încât să poată alege între bine și rău. Doar așa poate avea omul pe deplin liber arbitru și doar așa alegerea binelui înseamnă ceva. Pentru că dacă omul nu poate alege răul ci doar binele, binele pe care-l alege nu înseamnă mare lucru. Nu există niciun mod în care Dumnezeu putea să creeze omul în așa fel încât să nu fie capabil de rău și să aibă pe deplin liber arbitru.

"Dar aceasta este o justificare imorală"

Cine spune că e imorală? Asta e doar o părere umană subiectivă. După cum am zis mai înainte moralitatea nu poate fi decât subiectivă atunci când e postulată de subiecți umani.

"Potopul a fost o violare a dreptului la viață"

Drept de viață dat de cine? De unde ai acest drept la viață?
Dacă aș fi un ateu care crede în naturalism/materialism aș spune că nu există absolut niciun "drept la viață" în natură, că tot ce ne înconjoară nu e nimic altceva decât atomi și rearanjări de atomi. Unde s-a strecurat printre acești atomi și molecule mitologia "dreptului la viață"?

"Moralitatea umană se bazează pe principii etice, pe valori morale, pe norme sociale, care sunt rezultatul gândirii critice, al experienței istorice, al consensului democratic."

Am leșinat de râs. Aici ai zis un mare nimic. Moralitatea și principiile etice sunt una și același lucru. Sunt sinonime. "Moralitatea se bazează pe valori morale". Ai citit de 2 ori ce ai scris aici? "Care sunt rezultatul gandirii critice". Super, fantastic. O problemă: doar fiindcă o idee este rezultatul "gandirii critice" nu înseamnă că automat acea idee este adevarată. Deci n-ai demonstrat nimic încă. "Al experienței istorice" din nou, nu înseamnă absolut nimic asta. "Al consensului democratic" am bufnit în râs aici pentru că exact asta am zis și eu. Moralitatea sau etica omenească este rezultatul unor conventii sociale deci prin urmare nu este obiectivă. Am ajuns la aceeasi concluzie fara sa realizezi. Felicitări!

"Moralitatea umană se poate îmbunătăți"
Hilar. Ca să poți îmbunătăți ceva ai nevoie de un standard, iar un standard trebuie să fie obiectiv. De unde vine acest standard moral? Cine l-a conceput? Cum poți să zici că acest standard în sine nu e subiectiv? Mă bufnește râsul când văd atei încercând să-și creeze propria mitologie în loc să accepte că lumea e făcută din atomi și nu există moralitate și gata.

"....care sunt produsul imaginației umane, al ignoranței științifice..."

Ce legătură are știința cu moralitatea? Efectiv mă sparg de râs în momentul ăsta. A fost o întrebare retorică, eram sarcastic, stai liniștit. Răspunsul corect e "niciuna".

"Pacea duhovnicească nu este posibilă fără pacea lumească"

Mor de râs! Te pot asigura că pacea interioară este foarte posibilă și fără pacea lumească. Chiar și de-ar fi război în jurul tău tu poți să trăiești liniștit cu tine însuți și să simți o pace interioară și o împlinire interioară. Lumea n-ar trebui să-ți afecteze pacea interioară. Nu este deloc o "negare a realității". Un om care simte pace și liniște în sufletul său nu neagă realitatea războiului sau a confilctelor ci pur și simplu nu este afectat de ele. Este liber.
Iar dacă starea ta interioară este influențată de starea exterioară a lumii prin definiție nu ești liber, pentru că ești dependent de altceva.

Cel mai probabil sunt cu probleme adica au neaaparata nevoie sa creada ca exista ceva ca apoi sa il talmaceasca si rastalmaceasca ei adica sa inventeze alti dumnezei asemanatori sau diferiti in functie de interesele fiecaruia:de la interese criminale, tortionare, teroriste la cele economice.

Completare: ..pentru ca daca ar pune mana pe carte ar constata obiectiv privind natura, Universul, n planete si atat stele cazatoare cat si pietre cazatoare, faptul ca este aproape imposibil sa existe un Creator cu multiple identitati, plus ca nu s-a aratat nimanui demonstrat ci sunt inventii nascociri ale fiecaruia functie de n interese:de la criminale la economice.Va multumesc pentru intelegere!

Pai nu realizati ca sunt inventiile noastre,ale oamenilor pe diferite interese, cu diferite interese? Ce, Dumnezeu are tulburari de comportament, multiple personalitati, identitati?

Dumnezeu nu orodna asa ceva, a lasat fiecarui om liberul arbitru sa isi aleaga singur ce face cu sufletul lui. Dumnezeu ingaduie acele taraturi, pana la un punct. Si dupa aceea fiecare va primi dupa faptele lui.

Eram si eu exact ca tine acum mai bine de ani, stateam pe Reddit si Youtube citind despre Dawkins si Hitchens, urmarindu-l pe TJ Kirk, incercand sa ofensez crestinii pe TPU folosindu-ma de "facts and knowledge" pe care le intelegea mintea mea de adolescent rebel. Hai sa-ti si raspund, ai mai multe intrebari:

1. "atâtea" - Care, draga domnule 'Power of Rationality'? Si pe ce altceva ar trebui sa-ti bazezi moralitatea decat pe o carte pe care miliarde de alti oameni si-au bazat-o de mii de ani?
2. Sunt curios care ar fi problema cu el ordonand astea asa, la modul general. Cand scoti ceva din context in halul asta, normal ca pare absurd sa zici de cineva ca e iubitor si drept. Sunt sigur ca doar repeti ceva auzit in alta parte si nu ai putea sa-mi arati vreun exemplu concret in care Dumnezeu 'ordona' viol in Biblie.
3. Ar fi foarte mult de zis aici, si probabil nici multi din crestinii vehementi nu ar stii sa raspunda, dar hai ca incerc sa-ti explic pe scurt: Daca Iisus e Dumnezeu, si a suferit ca om, inseamna ca intelege suferinta si ce inseamna sa te lupti cu ea. Daca tu nu crezi in Iisus, inseamna ca nu crezi ca Dumnezeu ar stii pe pielea lui ce inseamna conditia umana, si ca n-ai putea avea incredere in propria lui judecata, el fiind ceva perfect. In lipsa lui Iisus, judecata in sine nu are sens. Apropo, arata-mi unde scrie SPECIFIC ca mergi in iad daca nu crezi in El, astept.