Cum se comporta un tata, sot religios cu fiica, sotia? Este extrem de pretentios si o da in comportament negativ? Bea mult, minte mult, se joaca cu mintile lor, ameninta, injura mult, nu e in stare sa vorbeasca corect? Se simt slabe in fata lui sefu si trebuie sa i se supuna, iar el face tot ce are chef din vietile lor? Are prieteni multi si viata in afara casei, iar ea sta in casa si plange ca nu este egala cu lumea? Le pedepseste, le distruge, nu le lasa sa faca nimic, se baga peste ele sa le controleze? Este alb si rasist, apropiat de biserica, crede in Dumnezeu si foloseste amenintarea cu "dumnezeu" ca sa o controleze? Nu vrea sa o ajute cu nimic, nici macar s-o protejeze, o pedepseste si o arunca "in mainile celor rai"? O obliga sa faca pentru el si nu o lasa sa aiba nimic, se baga sa ii distruga? Si e mereu suparat pe ea, nu poate fi cu ea, sustine "alte femei" contra ei (cand ea e cea cuminte)? Si nu este in stare sa lase un asemenea om ca el are totul si ea nimic din cauza lui, ca i-a distrus viata cand era copila si nu poate avea destul salariu ca sa traiasca singura? Si femeia aia primeste titlu de "bolnava psihic"? Si Dumnezeu i-a dat lui viata sa fie in asemenea hal si a pedepsit-o pe ea? Si tot nu inteleg, de ce sunt barbatii superiori "conducatorii, liderii" cand ei nu-s in stare sa "organizeze"? Ca sa faca numai haos sa sufere femeile supuse? Intr-o tara in care prostitutia este ilegala cica(gresesc eu?), el se lauda cu prostituatele si ea e acuzata de halucinatii cand e martora, si tine in minciuna ca "Dumnezeu e bun si ea e pacatoasa". Sa vezi adevarul, esti tu cel care greseste, cum vine asta? Trebuie sa o tinem in vise frumoase traind un cosmar real?

1) Nu poti generaliza niciodata cand e vorba de grupuri de oameni.
Tatii religiosi vin in toate formele, marimile, culorile, orientarile si cu gandiri diverse.
Tatal meu nu e religios neaparat( nu merge la biserica si nu isi zice rugaciunile sau ceva), dar crede in D-zeu, asa ca nu pot vorbi din experienta
Cred ca sunt unii parinti religiosi care sunt duri, dar asta nu tine neaparat de credinta, ci si de cum au fost si ei la randul lor crescuti.
Cat despre a fi sot, iarasi nu poti generaliza. Cred ca din toate cuplurile, jumatate nu s-au iubit niciodata( si marea majoritate se respecta, tin la viata lor, fac lucruri impreuna, chiar daca nu e vreo flacara a iubirii).Din cealalta jumatate fac parte cei care se iubesc si cei care nu, cei care se cearta des si unde se ajunge cu bataia.
Din ce am vazut insa, desi la noi e barbatul de multe ori care abuzeaza femeia(nu e mereu asa), in alte parti(ex:India) problema pare sa fie putin mai inversata( nu mereu, dar pe Quora am vazut nenumarate povesti de soti santajati, abuzati si tarati in casatorii fortate din cauza casatoriilor aranjate de parinti si familie.
2) Daca esti alb nu inseamna ca esti rasist! Da, exista oameni albi( suna asa de ciudat in romana, e mai simplu white people in engleza ) care sunt rasisti.Asa cum exista persoane de culoare, asiatici si orice etnie sau grup vrei care sunt rasisti.
3)Nu cred ca la noi( si in Europa de altfel) rasismul e la fel ca in US.Acolo e mai mult albi contra negri, albi contra latino, latino contra negri, toti impotriva la asiatici( cand e ceva de genul coronavirus-daca nu, ii lasa in pace).
La noi e mai diferit parerea mea, in sensul ca desi si la noi se discrimineaza fata de rromi, iar in europa fata de romani(da, e trist) si musulmani, discriminarea nu se face neaparat din cauza pielii.Adica am colegi mai inchisi la piele, ai putea zice ca sunt rromi, si nimeni nu are treaba cu ei.Desi nimeni nu prea are treaba cu rromi la mine in zona, deoarece marea majoritate sunt oameni care isi vad de viata lor, au slujbe sau muncesc cum pot, iar cei care nu, nu ii vezi cersind la colt de strada.

Un om care e in deplinatatea facultatilor mintale, fie că e religios, fie că nu e, se comportă absolut normal!
Dar ceea ce descrii tu, e un bolnav psihic sau un fanatic de prin Arabia Saudită.

Bun, corectez: ma refer la religia crestina din Romania (mai exact ortodox daca aveti chef s-o luati pe langa iar cu catolicii). Bun ca acum cineva se gandeste si stie cum se traieste in afara tarii asteia. Din cate am cunoscut eu, asa se comporta barbatii, baietii religiosi. Au totul de la viata, si sunt supremi, tratand oribil pe cele mai apropiate.

Probabil ce descrii tu e un caz izolat... cei care se folosesc de forta si regurg la violenta sau intimidare in fata femeii, nu se numesc barbati... intr-o familie religioasa exista armonie, fiecare trebuie sa faca compromisuri, e adevarat ca exista si certuri ca in oricare familie, dar cred ca o familie "perfecta" fara certuri uneori, ar fi una falsa.Cred ca barbatii acestia religiosi, au inteles gresit faptul ca:" barbatul este capul femeii", da asa scrie, dar scrie si ca "Hristos este capul barbatului"..asadar acesti barbati religiosi ar trebui sa isi asume si sa nu uite ca Hristos este capul lor

Se poate intampla si asta. E mai bine sa ai un partener de viata care nu crede in fantezii, care e mai ancorat in realitate si care nu pune credinta si religia inaintea omului de langa el.

Daca are halucinatii o poate stabili doar medicul. Orice alta sursa care afirma ca ar avea halucinatii nu este credibila.

Familia mea, si mai stiu alte familii, de obicei "femeile" astea devin vabagoande ca tot schimba asemenea barbati care ii controleaza cu bataia dupa chefu lor. Nu este deloc un caz izolat, ceea ce se intampla cu mine si mama, este pentru ca nu ne-au permis "Asemenea baieti" sa fim libere cand aveam "tinerete" de trait, acum suntem prea "batrane" ca sa putem fi in stare emotional sau psihologic sa ne "incepem viata". Eu despre mine vorbind, eu sunt consumata cu cate specimene am avut de a face, mereu se leaga strainu de mine cica el vrea el asa, n-am ce sa dau atentie, evident ca ignor un asemenea strain care vrea altfel de castiguri nu relatie serioasa si ce spune, evident ca acest strain face si cu alte fete asa de fiecare data cand vede "o straina" evident ca este comportamentul lui care il are fata de toata lumea si sunt doar o straina. Si baiatul asta fiind ignorat incepe sa ameninte cu "dumnezeu" sa o faca pe ranitul. Atunci devine obligatia mea in fata lui dumenzeu, atunci ii devin datoare, iar el se foloseste de mine, ma trateaza ca pe o rezerva, si are alte "fete", el nu poate fi cu mine. Iar arma lui e "dumenzeu" ca el deja are o viata buna si face tot ce vrea din toata lumea, "dumnezeu" e al lui.
Eu consider ca este o lectie proasta care se preda baietilor mici ca dumnezeu este masculin de gen, si ei incep sa se compare cu acest creeator si tot ce spune religia. Cei care nu cunoasteti cazul personal vorbiti degeaba, sunt oameni oribili pentru femeile apropiate care nu-si permit sa scape de ei, adevarul asta se intampla, si orice "doctor" se baga sa fie de partea lui, nu schimba situatie acoperindu-o in minciuni. Ca toata lumea sunt prietenii lui, ca femeia aia o arata toata lumea cu degetu din cauza lui, ca i-au trecut anii si nu are ce sa faca la varsta ei, asta e viata si familia care i-a dat-o acest "dumenzeu".
Si o face zice in fata, si imediat o neaga si incepe sa atace, sa certe. Si el e betivul, si nu amarata aia care il suporta.
Nu stiu ce am mai scris deja, vrea mereu totu sa i se faca, sa fie linistit, dar cand are nevoie de la el, el nu poate el e amaratul ca el nu face "pacate". Dar el poate ca s-o faca cu alta ca el a barbat si este foarte normal ca el sa faca asa ceva, iar femeile sunt mereu vinovatele. Auia ca l-a atras, aia ca l-a prins i-a gresit enorm ca nu e treaba ei. Deci toata viata mea, am privit chestia asta, si de fiecare data cand am cunoscut pe cineva nou mi s-a repetat povestea asta. Tot ce fac ce zic, se joaca de a victima, se lupta cu mine, incep sa plang cat de singura si amarata sunt. Nu am viata nimic, mi-a mancat zilele tot de fiecare data, se baga sa il intereseze, sa fie in treburile mele, incep sa fie victima mea, incepe sa se lupte cu mine, sa-mi interzica, sa ma distraga, nu ma alsa sa fac nimic, imi rapeste viata, n-am viata nimic, urlu de 4 ani plang tremur nu ma pot opri. N-am realizat nimic, mi-a mancat viata, mereu cate un "tata"! Nu m-a lasat sa ajung nicaieri, se baga sa imi distruga, am imbatranit in casa asta tot urland dupa dzeu, aveam 3 ani, ma rugam la dzeu sa n-o mai bata, spuneam rugaciune in fiecare noapte cand veena beat s-o bata, eram sfanta, cu nimic nu m-a ajutat nimeni, la scoala primeam bataie cu suturile de la baieti colegi de clasa, acasa vedeam tata cum ii facea mamei, acela era tot dzeul asupra vietii mele. Nu s-a schimbat necazul asta, dumnezeu e a tatalui.
Nu a stat cu mine nu ma lasa in pace, imi aduce fetele le-o da in poarta mea in masina, urla dupa mine cu ele. M-a umilit in fata tuturor, ma atigne trage, ma emotionez, si imi aduce fata, se joaca de a ranitul. Astia 2 tot dzeul ce e viata si toata pedepasa care de ce trebuie sa o indur eu? De ce n-am voie sa stiu de ce sunt prinsa in cosmarul asta? De ce trebuie sa suport asemenea baiat eu? El aduce pe aia i-o da langa mine, apoi vine cu prietenii cica halucinam eu c era el cu alta inainte. Nici nu-l cunosc, e un ***** de om care imi aduce fete, apoi se joaca cu prietenii ma umileste. Astia ma ameninta cu dumnezeu pe mine.
Aveam varste de atatea ori, credeam ca pot avea o viata normala, si da si eu visam la religie spuneam rugaciuni, eram sfanta, nu vorbeam urat, ajutam pe toata lumea, faceam curatenie pentru altii. O pateam ca ii ajutam, sunt bogati si eu plang in casa asta, ca nu ma alsa tot peste mine se baga ca e dzeu proprietatea lor. Si peste tot, vin prostituatele lu dzeu pe mine sa devasteze sa se aseze peste mine. Nu sunt deloc izolata, sunt foarte faimoasa cu atatea idioate obsedate de mine. Sunt doar amarata, nu izolata, expirata si blocata in viata de copil din care n-am putut sa cresc sa devin un adult cu viata proprie.
Deci sunt intr-un moment, ca s-a intrecut limita cu mine in toata povestea asta religioasa si tot, as vrea sa pot plezni tare pe toti cei care sunt de acord cu asemenea aberatii. Eu nu consum nimic care sa-mi faca probleme la cap. Si deoarece am mintea limpede, nu pot accepta asemenea pacaleala. Si nu accept sa iau nimic care sa ma oblige sa inteleg asemenea minciuna. E un comportament care se preda prin asemenea minciuni, e o mare pacaleala, face un mod de gandire gresit despre natura umana.

Imi pare rau sa iti aud povestea. Un tata abuziv care recurge la violenta domestica si la santaj nu are nimic de a face cu morala crestina sau cu religia in general... Imi dau seama ca treci prin momente foarte grele, momente de cumpana in viata ta, si desi crezi ca Dumnezeu este un personaj controversat sau chiar fictiv, nu este deloc asa. Pastreaza-ti nadejdea in Dumnezeu, roaga-te, spovedeste-te si du tu o viata sfanta ca sa ii sfintesti pe ceilalti, "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri."(Mt 5, 16), „Nu vă lăsați biruiți de rău, ci biruiți răul prin bine."
Ce varsta ai? Daca esti destul de mare de ce nu pleci din tot acel cosmar? Anunta autoritatile! Ceea ce ti se intampla nu e normal...

Exact asa https://ajitvadakayil.blogspot.com/......peror.html
https://ajitvadakayil.blogspot.com/......-this.html
https://ajitvadakayil.blogspot.com/......khism.html
https://ajitvadakayil.blogspot.com/......cov-2.html Acest dumnezeu al lor.
Pentru ca n-am unde sa ma duc, cand ei ma chinuie inuman nu-s in stare nici sa traiesc. Plus ca n-am cheie la poarta, tata ma obliga sa merg cu el la munca lui. De cand am cerut o cheie si am vrut sa ma apuc de artele mele, tata a stat pe mine zi de zi in concediu corupt cu anii, si n-am fost in stare ca imi era rau, acum de 4 ani sunt in stare doar sa plang, ca am dat de un nou "baiat" sa se joace cu mitnea mea, zicandu-mi lucruri oribile la sfarsit. Cand astia sunt parintii, si n-ai pe nimeni cu care sa te intelegi, ca parintii sustin pe cei care iti fac rau si ei nu te lasa sa traiesti, atunci viata devine o inchisoare, un cosmar, un blestem. De la 12 ani nu imi permit sa ies din casa, de ceva ani ma huiduie vecina cand ma vede in curte, lasa fereastra deschisa cand o face noaptea si a2a zi ma huiduie. Ma simt ca drc aici, la ce varsta am ajuns nu stiu cum trec anii, nu stiu cine sunt eu, imi fura identitatea, cand ma ingroapa in minciuni cu scandaluri si batai. E complicat si nu am ce sa fac, aveam nevoie de un sprijina al cuiva din afara casei asteia, sprijin emotional ca sa ma scoata de aici, dar am primit razboi peste tot care m-a obligat sa raman ascunsa in rusine in cosmarul care il traiesc aici. Nu poti sa te duci sa fugi pur si simplu, si mai ales eu ca fata, nu pot sta pe strada cu atatia badarani profitori care abia asteapta ocazie. Si n-am de ce sa stau pe strada, decat sa plang ca "care e diferenta intre mine si bogata aia care spune ca i-a dat ei dzeu toate cele bune si noroc in viata" aia nu e inconjurata de asemenea oameni care o acuza sa o bata, aia e libera sa faca si nu o bate pe ea, cade pe mine gandul lor. Ca si cum sunt intr-un cosmar in care cei din jurul meu o vad pe ea, si urla ca eu sunt ea, si ea primeste totu iar eu caut explicatia de ce ma acuza de fapte care vede ca ea le face. Si viata mea se duce, in aceasta incurcatura, ca vor sa-mi fie dusmani sa ma acuze pe mine, sa ma bata sa ma pedepseasca, si viata mea e sa ii prievsc si sa patesc asta de la ei, cand ea devine eu, facand lucruri foarte grave, ea avanseaza, iar eu stau pe loc in pedeapsa nici nu stiu cum trec anii. De la 12 ani, de fiecare data cand ies, hai sa nu dau detalii acum, nu stiu cine ar trebui sa fie ei si cu ele, se ia de mine, ca fac eu ceva ca "aia" urla, se pune in spatele meu si incepe cu intimidarea asta, si ma simt rau. Si nu o vad in spate ce bagaje scoate in afara bluzei, d r ele se pun in spatele meu sa am acuze ca ma dau la sotii lor si chestii de genu, iar eu sunt in pamant de rusine ca vorbesc cu cineva pe internet (care ma minte) si astora li se pare ceva gresit. Si desi nu stiu ce e relatia eu, raman in casa asa "hartuita" cu mainile de propriul meu tata, sa ma simt in halu asta de signura si "violata" sa plang in halu asta. Da sunt mare, si am fugit de la liceu ca ma bateau si ma amenintau cu moartea, m-au gonit, s-au facut langa mine cu "bogatasul lor care nu vrea sa ma lase sa traiesc de ale lui" sau ce trebuie sa interpretez eu sau ce sunt eu ce e viata si tot circu asta? Este un baiat care se imbraca "bine" si le are, si uite asa ma hartuieste si pe mine cand ma vede in public, si tot cu ele sta, si tot nu ma lasa in pace. Iar eu am de plans ca viata mea e sa ii suport ca-s ei dzeu ca e biserica lor, ei bogatasii iar eu, blocata in varsta de copil ca de cand eram copil incerc sa scap de ei si nu pot, nu stiu de unde au aparut, am renuntat la tot ce era in viata mea in incercarea de a ii indeparta si nu stiu de ce se leaga de mine de fapt. Nu stiu ce le trebuie, nu am ce sa inteleg ce vor ei de fapt, imi dau seama ca sa castige prieteni si bani, distrugandu-mi mie viata cum au facut mereu. Nu-mi permit sa traiesc, peste tot vine sa ma "latre" sa ma "muste" cu acelasi haos, n-am la cine sa apelez, cand familia mea rade de mine si nu vor sa ia in serios problema, ma acuza pe mine de alte "probleme". Si nu pot sa traiesc sa ma inteleg, cand imi face asa calare pe mine haosul asta. O face langa mine, se ia de mine, si nu stiu de ce trebuie sa fiu inconjurata de asemenea oameni, si nu am viata mea proprie, intimitatea mea privata, nu stiu de ce sunt la varsta asta in aceeasi situatie veche. In loc sa cresc sa invat sa cunosc, eu trebuie sa ii privesc pe astia cum imi distrug viata, ce amarata sunt eu, cum primesc ei totu si ma ingroapa in minciuni cu scandal si batai. Si apoi apar aceste fete care le iubeste toata lumea si spune ca dzeu a fost bun cu ea, iar eu am de vazut cu ce era ocupat dzeu, trebuia sa faca viata ei, d-aia nu m-a lasat pe mine sa ajung "acolo", t\ca rtebuia sa fie ea acolo, ca ea conteaza pentru dzeu. Aceste fete nesimtite nerusinate, carora li se permite sa faca rele si se baga unde vor sa aiba ele totu, ca acuzatiile pica pe mine cand strica ceva. Asta creeaza dzeu de fapt, o incurcatura, sa fie unii pedepsiti pentru "favorita" lu dzeu care e libera si bogata in incurcatura asta. https://ajitvadakayil.blogspot.com/......-neck.html

Daca te inchide in casa, suna la politie, asta e privare de libertate. Nu inteleg cine iti face rau, familia sau iubitul tau?
De unde stii ca fericirea acelor fete vine de la Dumnezeu, si sa stii ca Dumnezeu da rasplata in ceruri... viata de pe pamant e trecatoare

Ce este "in ceruri"? Ce iubit eu niciodata, decat cate un "copilas" cu minte cam de copil, care se joaca cu fetele si trebuie sa se joace si cu mine. Si e jenant cum ei sunt cam putin peste varsta mea si ele sunt mai mici de varsta, mai "dezvoltate" mai "slabe", se imbaraca mai bine etc. Si cand aud pe undeva ca "barbatul sponsorizeaza sotia" ma apuca plansul, de cum sunt tratata de baieti care au nevoie de la mine si nu vor sa "fie sclavii mei" zice ca "imi bat joc". Eu in viata mea, nu mi-am permis sa cer ceva cuiva, nici macar parintilor mei, mereu razboiul ca ei sunt amaratii si eu mi-as bate joc.
Si nu as putea spune ca m-ar inchide in casa, ci ca e doar "neglijent" cand e vorba de viata mea. Am trait o oroare, si rudele mele (fete) mi-au facut viata un cosmar, mi-au facut rele sau au facut altora, si desigur cearta pica pe mine, solutia tatalui meu a fost de cand eram mica, sa imi interizca cate ceva. Cand eram mica imi interzicea tv, calc, sau sa ies din casa. In vacante stateam singura in casa si plangeam, eram in depresie oribila, tot ce stiam era religia, dzeu si toate astea care mi le spunea. Ma mintea mult numai ca sa ma distraga de la luma reala, stateam retrasa deoparte si nu aveam ce sa vorbesc cu lumea, nu-i intelegeam, de exemplu ei aveau tv, net si vorbeau despre lucrurile alea la scoala, iar eu eram mereu pedepsita cu lunile, si dupa perioada lunga de "izolare" n-aveam nici un chef sa mai vad, tioate planurile visele mele de a face ceva pe calc sau in viata, au fost distruse, ca emotional nu mai eram in stare sa fiu acolo, treceau anii fara, si eram mereu prea mare intre copii. Nu aveam la cine sa apelez, as putea spune ca am o familie destul de mare, nu se prea inteleg, se mint intre ei, se fura, se sustin uneori contra unei rude. Nu am avut in viata mea cu cine sa ma inteleg, de obicei cand vorbesc ceva, sunt tratata ca pe o bolnava mintal. Am fost un copil cu hobbyuri voiam sa fac arte si multe chestii in domeniu calc, dar a fost mereu tata care urla "ca nu exista ca sunt bolnava mintal". Viata mea a fost sa-l privesc, mai dadeam de cate un baiat care se joaca ca si tatal meu. Si ma mir, ca uite fata aia cum e tratata cums e comporta cu ea, cum traieste, in comparatie cu oroarea in care mi-au trecut anii.
Cand era vorba de protectia mea, tata a putut sa ma arunce pe mine in belea. Adica e cam un mod inversat in care m-a tratat.
Nu as zice ca ma inchide in casa acum, e doar un dusman care se joaca de a "prostul" cu mine si viata mea, multe necazuri care le-am avut, chiar si la scoala, mi-au pus note mici intentionat fara sa ma asculte, nota de trecere. colegii spuneau ca as avea ceva probleme cu capu, apoi cand am refuzat sa ma mai duc la scoala din cauza asta, tatal meu intr-un final mi-a spus ceva cum ca a fost implicat in faptul ca mi se punea 5 degeaba cand eu stiam de 10, profesoara a spus "stai acolo stiu problema ta". Colegii mei spuneau povesti aiurea de mine la profesori, nu cunosc baiatul de care vorbeau, pentru ca asa a ales el sa se joace "cu viata si mintea mea" ele ra cu alte fete in fata mea, si un strain hartuindu-ma prin spate cu mainile, pe strada ca un strain. (scuze ca ma intind pe subiect este un stres). Cand eram in liceu nu realizam ce se intampla, nu cunsoc personal baiatul, era pe alte fete in fata mea, si nu vedeam cine este in spatele meu. (e lunga si complicata povestea). Si-a batut joc de mine, iar tatal meu a fost implicat, a fost la sedinta tata si apoi colegii care ma amenintasera cu moartea si violu si bataia etc. spuneau ca " e bolnava mintal, e cu unu, si tatal ei a zis al sedinta". Cand eram copila mica, tata o batea pe mama si pe mine ma distantasera de toata lumea, ma tinea noaptea treaza sa-mi spuna tot felul de povesti, el imi bagasera in cap toata povestea cu dumenzeu, "lumea cea rea", si "mama bolnava mintal handicapata". Ma distantase de lumea reala, ma izola cu pedepse, asa am crescut, copiii de acasa radeau de mine, ca ei se jucau pe strada si pe mine ma bagau in casa nu ma mai lasau sa ies, eram pedepsita. Au fost momentele acelea cand "cei mari" ma speriau se jucau asa, si parintii mei erau de partea lor, solutia lor a fost sa ma "inchida in casa". Acum la varsta asta la care am ajuns, recunosc sunt amarata si speriata, nu am nimic si pe nimeni, mereu am fost inconjurata de asemenea oameni rai, si sunt constienta ca sunt profitori, hoti, mincinosi etc peste tot, si ce ocazie sunt eu pentru asemenea oameni. Mi s0au itnamplat multe lucruri rele la viata mea, si nu am nici o amintire frumoasa, de fiecare data cand ma bucuram de ceva anume, se baga o asemenea persoana sa imi dsitruga castigand mult din raul care mi-l facea, ma consideram blestemata, plangeam la dzeu. Familia mea e "proasta" sau nu stiu eu de ce ma uraste, sunt oameni de nimic, au icoane in casa si merg la bsierica si considera ca ei sunt cei buni si tot asa, sunt genul acela de oameni care traiesc ca tiganii, imi este scarba si teama. Nu m-au ajutat in viata cu nimic, doar m-au distras cand le ceream ajutorul, nu aveau cu ce sa ma ajute, unde voiam eu sa ajung, ei sunt vieti paralele care consider ca m-au tras in jos. Si nu iubit, eu nu am avut asemenea lucru in viata mea, nu consider "iubit" pe un baiat care se joaca cu mintea mea asa si e ocupat cu o alta fata, venind la mine doar cand se plictiseste in absenta lor. Si cand e vorba de "relatia noastra" are nevoie de bani, de timp, nu-s genu lui si alte "scuze" din astea. De obicei baietii care nu au nevoie "de la mine" se comporta urat, au alte prietene. Iar cei care au nevoie de la mine, este pentru ca ei nu pot sa aiba fete "bune" si trebuie sa se "multumeasca" cu mine. Si nu am avut in viata mea relatia aia in care ne intelegem sa facem ceva impreuna, sau sa be pupam si alte lucruri din astea. La varsta mea nu stiu macar cum e sa stau langa un baiat si imi este rusine cat de singura sunt si amarata. Nu mi-am permis luxu de a stii ce este "bucuria" de a avea ce imi place, de a ma simti bine cu ceea ce-mi place. Mereu cand mi-a placut ceva, am fost dezamagita, a trebuit sa vad cum "dusmanca" trebuie sa aiba si suferinta mea era necesara.
Ce ar trebui sa faca o persoana la asemenea varsta, care nici macar nu stie ce e odihna sau bucuria de a avea cand iti place? Este evident ca aceasta persoana deja stie durerea de a fi tentata pentru folosul altcuiva, si dezamgirea. In viata mea nu am avut voie sa am odihnesc, mereu ma trezea cineva cu galagia, intentionat, razand de mine, ba tata ba vecinii. In fiecare zi, ma trezesc la viata asta unde sunt ce varsta am cum trec anii, sa realizez ce cosmar am trait, cata incredere aveam in cei care se jucau cu mine si cate rele pateam din cauza lor. Ce bogati sunt ei acum au familii, sta linistite cu sotul in pat in fiecare noapte in care urlu si plang ce amarata am ramas in situatia asta dupa tot infernul prin care am trecut. Prin cate am trecut, nu a existat politie. Am fost la mare mi s-a furat inelul care l-am lasat in buzunarul la blugi in camera incuiata cand am plecat la plaja. Mama ma ameninta cu bataia sa tac din gura, ma acuza ca l-am pierdut eu. Am fost cu tata cu trenul la mare, fara mama, era fratele lui acolo, am stat la bloc la cineva, tata era plecat cu tanarul de acolo toata ziua, imi cumpara seara multa mancare dar nu "rosii si branza" dimineata venea tanara de acolo sa-mi aduca rosiile cu branza, si altceva nu mancam cat am stat acolo, intr-o seara stateam pe balcon (trebuia sa se aprinda o lumina la o cladire ca sa dea drumu la apa calda. nu s-a aprins), in acea seara pe balcon baba aceea manca iaurtul meu. Eram o copila si imi era rusine ca "halucinez" cand oamenii se comportau ciudat, numi dadeam seama ce se intampla, nu-l vedeam pe tata cat stateam acolo, venea noaptea beat si toata ziua era plecat, nu am putut vorbi asemenea lucruri cu proprii mei parinti, si lumea a profitat mult de mine, sunt mai multe povesti, astea sunt doar cateva. Cand oamenii aleg sa fure sa minta sa se comporte asa, nu am ce sa fac, decat ca nu este alegerea mea sa am de a face cu asemenea persoane. Iar dzeul asta nu m-a pazit niciodata de asmenea persoane, nici macar o persoana buna pentru mine nu mi-a trimis in viata. (scuze daca nu editez ma grabesc in momentul asta nu pot) (si iar imi editeaza automat cuvantul vr. oiam)

Tipul de comportament pe care l-ai descris este total împotriva bibliei. Dacă un astfel de om pretinde că este creștin doar adaugă la păcatul lui