Eu personal nu as alege o persoana la fel de inteligenta ca si tine. prefer o planta.
Oh, da! si care e probabilitatea sa se intample asta? riscul e cam la fel ca in povestea cu drobul de sare...
On-topic: evident, daca as fi crestina, mi-as dori drept coleg de suferinta un ateu... sau o atee, nvm. Si invers, ateea din mine ar prefera sa naufragieze cu un/o crestin/a. De ce? asa, ca sa fie cu unul mai putin din tabara cealalta!
As prefera o persoana atee deoarece am putea face mai mult decat sa ne rugam.
Prostii,in realitate nici nu vorbesc mult, aproape deloc despre Dumnezeu, doar ca tie ti se pare ca vorbesc mult deoarece tu vb cu mine doar aici la categoria religie, tot pe acelasi subiect. Zici ca nu ma pot abtine, nici macar nu ma cunosti cum sunt in real, vorbeste cu mine in real si o sa vezi ca e altceva.
Acu tu crezi ca crestinul chiar va sta degeaba aspteptand sa pice din cer?
In disperarea aia se va ruga, nu zic, dar va si munci.
"Si Hitler a facut numai bine, ia distrus pe antihiristi (evrei )" (ateu de TPU)
Tipul nu e ateu ci legionar anticristi, ce ateu crede in anticristi?
"In al doilea rand o societate prospera poate fi cladita doar pe ruinele alteia. Cand smulgi buruienile sacrifici si doua trei flori pentru a planta semntele noii generatii. Asa se lucreaza, sacrificand cladiri, asezari si chiar oameni, pentru viitor." (ateu de TPU)
Eu nu vad in acest citat cv stricator la cer.
Fara suparare dar aci nu este obiectivism jardelin ci generalizare. Nu sunt ateu am fost, acu sunt crestin, insa atei nu sunt rai (nu toti) ci doar necrediciosi si asta ii va conduce spre iad...
De prima sunt sigur, insa nu vad cu ce rost un crestin ar deveni ateu in lipsa foamei?
Da,dar crestini daca ar fi singuri si-ar pastra mai mult timp intergritatea psihica ca atei :-p si nu doar crestini, religiosi in general
Daca tu nu esti capabil s-o pastrezi fara dumnezeu, nu inseamna ca asa sunt ateii. Eu de cand sunt atee sunt mai linistita, chiar ii ajut pe unii sa inteleaga una alta si sa se linisteasca, fara sa amintesc de dumnezeu.
Daca e sa fie cum am zis, desigur ca mai am curajul sa fiu cu un ateu singur pe o insula.
Hai sa gindim un pic logic. Ateul nu are nimic in afara de lumea asta. Si, in fata pericolului si a mortii, ei cedeaza foarte usor, devin mielusei unii din ei (poti citi despre asta in "Cu Dumnezeu in subterana" de Richard Wurmbrand, unde autorul a trecut prin inchisorile comuniste, si acolo a vazut pe multi atei murind, iar multi dintre ei devenind credinciosi pe patul de moarte). Deci eu pot miza pe faptul ca ateul va lupta pentru supravietuire, si va fi cit se poate de practic in asta. Iar daca eu sunt crestin si contribui la asta si eu, si in plus ma rog, sansele cresc enorm ca noi sa supravietuim. Pe cind, daca dau de un credincios, vrei nu vrei apar discutii care, daca nu altceva, in cazul in care izolati pe o insula pustie trebuie sa actionam pentru a fi salvati, pot fi pierdere de timp. Si eu nu as vrea sa mor de foame pe cind discut cu fratele meu despre de ce Dumnezeu a ingaduit acel accident, in loc sa ma concentrez in cautarea hranei, a facerii focului, etc, etc. Hai sa nu fim mai spirituali decit trebuie, sunt situatii cind trebuie sa lasi rugaciunea, discutiile frumoase, si toate celelalte lucruri spirituale si sa faci ceva, sa actionezi pentru ca sa iesi din situatia de criza in care te afli. Am trecut prin asemenea situatii de citeva ori, si prima oara, atunci cind m-am pus sa ma rog, a fost un soc cind am realizat ca Dumnezeu imi arata ca trebuie sa las rugaciunea si sa actionez, si am actionat si am vazut mina Lui cu mine, m-a ajutat sa rezolv situatia de criza in care eram. Si cred ca situatia in care as fi izolat pe o insula pustie e una dintre acelea.
Eu vorbeam de o perioada de vreo 2 ani, singura in pustietate cat timp ai rezista?:p