Poate exista un Creator, dar nu se amesteca in problemele oamenilor.
De ce crezi ca o specie de primate de pe o planeta minuscula este importanta pentru Creatorul Universului?
Iar Biblia este plina de scovergi din punct de vedere arheologic.
„Cercetarea/cercetătorii moderni ai Bibliei (CMB) pornesc de la premizele următoare:
• Biblia este o culegere de cărți la fel cu oricare altele: creată și asamblată de către oameni normali (adică failibili); • Biblia se contrazice deseori deoarece se bazează pe surse (scrise și orale) care nu au fost mereu de acord între ele; cărțile din Biblie au crescut de-a lungul timpului și au mai multe straturi; • Biblia trebuie interpretată în contextul ei: ✦ Cărțile biblice au fost alcătuite în contexte istorice; Biblia este un document al timpului ei; ✦ Versetele biblice trebuie interpretate în context; ✦ Înțelesul „original" sau în context este superior oricăror alte înțelesuri; • Biblia este un text (sau colecție de texte) cu părtinire ideologică. Ea nu este „obiectivă" sau neutră cu privire la niciunul din subiectele tratate. Cărțile ei istorice nu sunt „istorice" în înțelesul nostru. ✦ „hermeneutica suspiciunii"; ✦ Prin urmare CMB adesea resping „fapte" susținute de către Biblie (de exemplu, a fost Avraam o persoană reală? Au părăsit israeliții Egiptul într-un Exod măreț? A fost Solomon regele unui imperiu măreț?); ✦ CMB nu evaluează susținerile morale sau teologice ale Bibliei, sau, dacă o fac, o fac din perspectivă umanistă; ★ Biblia conține multe idei/legi pe care modernii le consideră scandaloase;
• Autoritatea Bibliei este pentru CMB un artefact istoric; ea se abate de la orice statut ontologic drept cuvânt revelat al lui Dumnezeu;"
—Beardsley Ruml, Shaye J.D. Cohen's Lecture Notes: INTRO TO THE HEBREW BIBLE @ Harvard (BAS website) (78 pages)
Ipoteza unui Creator indiferent, care nu intervine în mersul lumii, este o concesie pe care unii teiști o fac în fața evidentelor contradicții între dogma religioasă și realitatea.
Dar această imagine a unui Dumnezeu pasiv, care a creat universul și apoi l-a lăsat în voia sorții, ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.
Dacă acest Creator este indiferent la soarta omenirii, de ce ar trebui noi să ne pese de existența sa?
Care este relevanța unui Dumnezeu care nu se manifestă în niciun fel în viețile noastre?
Exista suferință si pentru ca exista fiinte cu libertate de alegere. Asa cum noi putem alege sa facem rau, sa ranim verbal, fizic alte persoane si altii pot face asta.
Eu* am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile** Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.’
* Isa 45:21 ** Ps 33:11 Prov 19:21 Prov 21:30 Fapte 5:39 Evr 6:17
11Eu chem de la* răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile** Mele: da, Eu am† spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.
* Isa 41:2 Isa 41:25 ** Isa 44:28 Isa 45:13 † Num 23:19
12Ascultaţi-Mă, oameni* cu inima împietrită, vrăjmaşi** ai neprihănirii!
* Ps 76:5 ** Rom 10:3
13Eu Îmi apropii* neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu** va zăbovi. Eu voi pune mântuirea† Mea în Sion şi slava Mea peste Israel.
Ideea liberului arbitru libertarian, în care oamenii ar avea capacitatea de a alege altfel decât au ales în orice moment dat, este o iluzie. Fiecare acțiune a noastră, fie ea morală sau imorală, este rezultatul unei lungi înlănțuiri de cauze și efecte, care începe cu mult înainte să ne fi născut: genele noastre, educația primită, experiențele de viață, contextul social și cultural, starea noastră mentală și emoțională de la un moment dat - toate acestea ne influențează deciziile și comportamentul, conștient sau inconștient.
A pretinde că suntem "liberi" să alegem în afara acestei rețele deterministe este ca și cum am pretinde că un computer poate rula un program diferit decât cel pentru care a fost programat.
Putem experimenta subiectiv iluzie libertății, dar această experiență nu reflectă realitatea mecanicistă a creierului și a lumii fizice.
De unde stii tu cat de multa libertate de alegere exista in lume?
Unii, ca urmare a copilariei si lucrurilor prin care trec, simt o nevoie imensa sa ucida oameni. Altii sa violeze copii, altii sa fumeze, altii sa bea sucuri, altii sa manance chipsuri.
Nevoia asta puternica pe care tu poate o simti pentru a merge la biserica, unul o simte pentru a ucide un om. Daca el poate sa decida sa nu o faca, tu de ce nu poti decide sa nu te duci la biserica?
A, sau scuza-ma, nu crezi ca sunt oameni care simt nevoia de a viola copii, pentru ca a u fost molestati de parinti in copilarie…o fi o concidenta la vreo 85% dintre ei.
Stiu o fata de 12 ani care vrea s-o omoare pe una de la scoala. Are si iubit. Parintii ei sunt alcoolici amandoi si nu a invatat niciodata un lucru bun de la ei.
Acum pune in perspectiva o alta fata de 12 ani dintr-o familie ok, care are tot ce isi doreste, are o familie care o iubeste, se duce la biserica duminica, etc.
Cum e libertatea de alegere aici? Crezi ca ambele fete simt aceeasi usurinta in a alege un lucru pe care urmeaza sa il faca?
In primul rand liberul arbitru este o minciuna -Dumnezeu stie toate lucrurile inainte ca se intample, ca crestini interpreteaza biblia aiurea e blasfemie curata,iisus stia el absolut totul ce o sa se intample cu el, Dumnezeu stia de adam si eva,dumnezeu a creat tot raul care a existat si care va exista vreodata, crestini au inventat pe satana, iar asta in iudaism pe buna dreptate este o blasfemie, cum sa poti sa spui ca dumnezeu nu stia de ce va face satana, pe bune, plus ca povestea cu lucifer cel cazut se refera clar la un imparat certat cu dumnezeu, nu exista dumnezeu, omul a inventat totul
Eu* am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile** Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.’
* Isa 45:21 ** Ps 33:11 Prov 19:21 Prov 21:30 Fapte 5:39 Evr 6:17
11Eu chem de la* răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile** Mele: da, Eu am† spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.
* Isa 41:2 Isa 41:25 ** Isa 44:28 Isa 45:13 † Num 23:19
12Ascultaţi-Mă, oameni* cu inima împietrită, vrăjmaşi** ai neprihănirii!
* Ps 76:5 ** Rom 10:3
13Eu Îmi apropii* neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu** va zăbovi. Eu voi pune mântuirea† Mea în Sion şi slava Mea peste Israel.
Pentru ca nu intervine intre noi, ne-a lasat liberul arbitru, adica sa faca fiecare ce vrea dar dupa cum isi va trai viata va raspunde dupa moarte! Si da, ne protejeaza dar nu vizibil! Si cine zice ca protejeaza tot? Intervine numai cand crede El si asta fara sa stim noi! Crimele si suferinta o cream tot noi, ce ar trebui sa faca, sa te ia de maneca si sa-ti spuna vezi ca nu e bine ce faci? sau sa te uicida in cel mai rau caz ca sa nu mai faci crime? unde ar fi atunci liberul arbitru? cum s-ar simtii lumea stiind ca nu poate trai cum vrea? Inainte sa pui o intrebare gandeste daca ai cu ce!
Fiecare crede ce vrea eu însumi sunt ateu nu cred în existența lui dumnezeu pentru că am avut multe necazuri in viața și mi-am dat seama că Dumnezeu nu exista de cănd ma lăsat să mă Sufăr mereu la greu atâta timp cât el nu răspundea la rugăciunile mele de ce as crede in el? Pentru că nu există
Nu există dovezi că un Dumnezeu există sau că ar fi responsabil pentru crearea universului sau a legilor care îl guvernează.
Ideea de liber arbitru, așa cum este ea concepută în mod tradițional - adică ideea că am fi putut alege altfel decât am ales, că suntem autorii propriilor noastre gânduri și acțiuni - este incompatibilă cu tot ceea ce știm despre cum funcționează lumea, atât din punct de vedere științific, cât și logic.
Fiecare acțiune a noastră, de la cele mai mărunte la cele mai complexe, este rezultatul unei lungi înlănțuiri de cauze și efecte, care începe cu mult înainte să ne fi născut. Genele noastre, educația primită, experiențele de viață, starea noastră mentală și emoțională de la un moment dat - toate acestea ne influențează deciziile și comportamentele, conștient sau inconștient.
Nu ti-a raspuns la rugaciuni? Dar cand Isus se ruga de pe cruce a raspuns? Iar Isus a fost si este unicul fiu nascut din Dumnezeu nu o creatura cum suntem noi! Iar Isus a suferit cum tu nici macar nu ti-ai putea imagina si totusi crezi ca suferinta ta a fost mare? Ce zici de povestea lui Iov, el cat a suferit si cat s-a rugat ca Dumnezeu sa-l asculte, si era un sfant nu oricine si tot nu l-a ascultat... Cauta-i povestea in biblie!
Apoi doar sa stii ca toate greutatile prin care trecem ni le da ca pe niste incercari sa ne testeze ce persoane suntem! Toate problemele fac parte din viata noastra din cauza lui Adam si Eva, asta este blestemul nostru iar cine va ramane statornic in credinta va fi mantuit! Dumnezeu ne ajuta dar nu ia cu mana problemele si greutatile, ele vor trece, nimic nu dureaza la infinit in aceasta viata, depinde de cum treci tu peste ele!
Alea sunt alte povesti Dumnezeu nici măcar nu exista cu mii de anii in urma la fel nici tu nu exista nimic pe pământul ăsta
Cum poți să-ți dai seama că Dumnezeu exista cu mii de anii in urma când pe pământul ăsta unde trăim noi nu era aproape nimic inexistent Exista specii de dinozauri înainte de Prostile astea și după moarte exista reincarnare a sufletului
Sufletul nu se reincarneaza, ea exista in corpul tau, e a 2-a personalitate a ta ce nu are corp, acela dupa moartea ta iti va parasi corpul si se va ridica la cer, acolo vei fi judecat dupa cum ti-ai trait viata iar dupa asta vei merge in rai sau iad!
Asta cu dinozaurii au zis oamenii de stiinta, poate asa este dar vezi trecutul istoriei de cate ori au gresit stiintificii? De multe ori! Numai in Biblie si Dumnezeu te poti baza cu adevarat!
Apoi nu ne este dat sa stim tot, iar daca nu stim ceva imediat dam vina pe existenta lui Dumnezeu si ne intrebam daca chiar exista? Toate acestea sunt niste teste puse de satana ca sa nu crezi in Existenta lui Dumnezeu! El asta vrea ca sa fii al lui! Satana lucreaza prin oricine, chiar si prin preoti cand este nevoie ca sa te faca sa-ti pierzi credinta si de cele mai multe ori chiar reuseste...
Si cine ti-a zis tie ca Dumnezeu nu exista acum mi de ani in urma? Tu crezi mai degraba niste oameni decat istoria omenirii si a tot ce exista? Ea este Biblia! Insusi Dumnezeu a zis profetilor sai cum a creat totul! Dumnezeu exista inainte sa existe planete, soare, stele absolut tot! Dumnezeu spune: inainte nu exista nimic, era doar intuneric si un vid de necuprins, atunci s-a gandit ca creeze soarele, asa a despartit lumina de intuneric. Asta a fost prima zi a creatiei! De ce nu spune stiinta cum s-a format soarele? Pana la marele big bang Dumnezeu a lucrat mult iar apoi si big bangul s-a produs datorita lui, dar asta au invatat cum sa explice stiintificii... Nimic nu s-a facut singur! Daca se facea singur, acum de ce nu se mai face? Nu intru in polemici...
Liberul arbitru este o dogma a Bisericii dar nu apare-n Biblie.
Ai dreptate, cu toate acestea, ideea este strâns legată de teologia creștină și este adesea prezentată ca o dogmă necesară pentru a justifica idei precum păcatul, judecata divină și mântuirea.
Problema fundamentală constă în ideea că un Dumnezeu omniscient ar cunoaște dinainte toate alegerile noastre, ceea ce pune sub semnul întrebării realitatea liberului nostru arbitru. Dacă Dumnezeu știe deja ce decizii vom lua, cum pot fi considerate alegeri libere și conștiente?
Se spune? Unde se spune că "protejeaza tot"? Da-mi si mie să văd unde "se spune" asta te rog.
Dumnezeu permite oamenilor sa pacatuiasca pentru ca toti oamenii pacatuiesc. Si tu si eu si toata lumea. Daca Dumnezeu n-ar permite pacatul in lume toti ar trebui sa murim bebelusi si umanitatea ar disparea complet deja din a doua generatie.
Întrebarea ta este o variantă a problemei clasice a răului, o obiecție des întâlnită la adresa existenței unui Dumnezeu omnibenevolent și omnipotent.
Pe scurt, dacă un Dumnezeu iubitor și atotputernic ar exista, nu ar trebui să prevină suferința și răul inimaginabile pe care le vedem în jurul nostru?
Logica aici pare solidă la prima vedere. Totuși, se bazează pe o serie de presupoziții problematice despre natura lui Dumnezeu, liberul arbitru și chiar natura moralității.
Apărătorii teismului, precum Dennis Prager, susțin adesea că moralitatea obiectivă își are rădăcina în dogma religioasă. Ei susțin că, fără un Dumnezeu care să dicteze ce este bine și ce este rău, am fi pierduți într-un univers amoral, incapabili să judecăm valorile morale ale acțiunilor noastre.
Această perspectivă este nu numai simplistă, dar și periculoasă. A pretinde că moralitatea este dependentă de credința într-o zeitate anulează capacitatea umană de raționament moral și empatie.
Realitatea este că putem examina lumea din jurul nostru, putem identifica suferința și putem lucra pentru a o atenua, fără a invoca o zeitate.
P.S.:
Afirmația că Dumnezeu ne protejează "dar nu vizibil" este o scuză clasică pentru lipsa de dovezi tangibile a intervenției divine.
Adevărul este că trăim într-un univers vast și indiferent, în care suferința este adesea rezultatul unor fenomene naturale, al acțiunilor umane sau al simplei întâmplări. A atribui aceste evenimente unui plan divin este o formă de auto-amăgire, o modalitate de a evita responsabilitatea pentru acțiunile noastre și pentru găsirea unor soluții reale la problemele cu care ne confruntăm.
Întrebarea pertinentă nu este "de ce permite Dumnezeu suferința?", ci "ce putem noi face pentru a o ameliora?".
Este o formulare clasică a problemei răului, o provocare fundamentală pentru oricine afirmă existența unui Dumnezeu omnibenevolent și omnipotent.
Dacă un Dumnezeu atotputernic și iubitor ar exista, nu ar trebui să prevină suferința și cruzimea inimaginabile pe care le vedem în jurul nostru?
Aparenta contradicție între atributele divine și realitatea cotidiană a răului a generat o multitudine de explicații și apologii de-a lungul secolelor.
Apărătorii teismului, precum Dennis Prager, susțin adesea că moralitatea își are rădăcina în dogma religioasă. Ei sugerează că, fără un Dumnezeu legiuitor, am fi pierduți într-un univers amoral, incapabili să discernem binele de rău.
Această perspectivă este nu numai simplistă, ci și periculoasă. A reduce moralitatea la obediență oarbă față de un set arbitrar de reguli înseamnă a nega capacitatea umană de raționament moral, empatie și compasiune.
Afirmația că Dumnezeu ne protejează, dar o face "invizibil" este o scuză convenabilă pentru lipsa dovezilor tangibile ale intervenției divine. Realitatea este că trăim într-un univers vast și indiferent, în care suferința este adesea rezultatul hazardului, al fenomenelor naturale sau al propriilor noastre acțiuni.
A atribui un scop divin acestor evenimente este o formă de auto-amăgire, o fugă de responsabilitate pentru acțiunile noastre și pentru găsirea unor soluții reale la problemele cu care ne confruntăm.
Întrebarea pertinentă nu este "De ce permite Dumnezeu suferința?", ci "Ce putem face noi pentru a o ameliora?".
În loc să căutăm consolare în mituri și dogme, ar trebui să ne concentrăm energia și inteligența pentru a crea o lume mai bună, bazată pe rațiune, compasiune și responsabilitate.