Daca crestinii cred in viata dupa moarte si stiu ca ii asteapta raiul unde nu e suferinta si numai bucurie spre deosebire de viata acutala, de ce cand ii intrebi daca ar muri pentru credinta lor nu spun da cu toata convingerea lor?
Oare din cauza ca nu au certitudinea ca detin adevarul suprem?
Eu daca as fi in locul lor abia as astepta sa vina moartea ca sa imi intalnesc creatorul care ma iubeste atat de mult.
http://www.youtube.com/watch?v=-cqBJ51PQQQ

Normal aşa ar trebui să se întâmple. De cele mai multe ori ne legăm prea mult de această lume, dar, pe de altă parte, fiecare dintre noi avem de demonstrat că dorim cu adevărat acest lucru prin fapte şi vorbe. Avem o misiune pe acest pământ pe care trebuie să o ducem la capăt.

Daca cineva nu zice da cu certitudine nu inseamna ca nu are convingerea ca detine adevarul, din contra, stie prea bine ca daca nu are viata in regula ar ajunge in iad si de asta nu e prea convins!

Normal aşa ar trebui să se întâmple. De cele mai multe ori ne legăm prea mult de această lume, dar, pe de altă parte, fiecare dintre noi avem de demonstrat că dorim cu adevărat acest lucru prin fapte şi vorbe. Avem o misiune pe acest pământ pe care trebuie să o ducem la capăt pentru a nu fi trăit degeaba.

Pai daca crede in Isus si ii acepta sacrificiul cum ar putea sa ajunga in iad, de ce se teme?

Pentru ca nu e de-ajuns sa crezi! Si dracii cred si se infioara.
„Nu orisicine-Mi zice:,Doamne, Doamne!’ va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea:, Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?’ Atunci le voi spune curat:, Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege’" (Matei 7:21-23).

Asta e ipocrizie curata daca te ucid familia ta nu ma va acuza de uciderea ta? de ce plang pocaiti la inmormantari? pentru ca in acele momente ceva in creierul uman se activeaza ratiunea este acea frica stiuta de mii de ani ca nu exista nimic dincolo

Inainte de a pune intrebari a proasta citeste cu atentie ultimul meu raspuns poate se prinde ceva de tine, daca nu sorry. Chiar nu stau sa zic de 10 ori acelasi lucru!

Da ma dar dea lungul istoriei au fost crestini adevarati care chiar au murit pentru credinta lor cu sau fara teama.Iar cand un crestin zice ca el nu ar face asa ceva imi dau seama ca omu e un ipocrit si el de fapt nu crede in Dumnezeu sau crede superficial ca il face sa se simta mai bine.

Pentru-ca nu sunt crestini adevarati, sunt doar cu numele crestini se lauda ca sunt si ei credinciosi dar ei de fapt nu stiu ce inseamna asta, daca ai citi si tu ceva din vietile sfintilor sau a altor monahi si mucenici ai vedea ca ei chiar isi doreau cu toata fiinta sa moara pentru-ca erau convinsi din toata inima ca se vor intalnii cu Dumnezeu si chiar unii oameni cu viata curata nu se tem sa moara pentru credinta lor.

Am gresit scuze intrebarea era pentru Arthur scuze

Stiu ma cand mergem la biserica in tinerete (pe la 17 ani mai mult obigat) am auzit o analiza a pastorului care vorbea despre Pavel ca si cand ar fi dorit foarte mult sa moara, dar totusi nu vroia sa moara deoarece avea o misiune de indeplinit...

Ma ierti frate nu vreau sa ajung in iad falit de banii n-am banii de bautura/femeii

Ai vazut ce spune ema? fiindca nu cei morti il slavesc pe Dumnezeu.ci cei vii.de aia.

Pai eu am citit modul in care au fost torturati unii dintre sfinti (Gheorghe, Ecaterina, Iacov Persul, Ketevana ) si nu as putea sa rezist. Insa cred ca Dumnezeu imi intelege slabiciunea si mi-ar pune si mie o cale inainte prin care sa imi pastrez credinta.

De faptul ca poate i-si stie viate si stie ca nu ie cum trebuie ca sa ajunga langa el

Pai asta inseamna ca ea nu crede in viata dupa moarte...
Stiam ca tu cand mergi in rai il slavesti pe Dumnezeu o eternitate.

Cel mai probabil da deoarece stiu ca viata lor nu ar dura prea mult dar "moartea" mea ar dura o vesnicie .
Nu pot eu sa iti raspund la intrebare deoarece nu cred in Dumnezeul biblic.

Este un sentiment extraordinar de pace si de bucurie atunci cand ai certitudinea ca esti mantuit.Aceasta iti da putere sa treci mai usor prin incercarile vietii, si nu iti este frica de moarte.Stii ca moartea este trecerea la adevarata viata.

Deci ai fi dispusa sa mori oricand pentru credinta ta,fara niciun fel de retinere nu? Nu crezi ca acest lucru ar arata putina lacomie din partea ta? Tu,cand mori poate te duci intr-un loc frumos asa cum speri,dar cei ce raman in viata pe pamant,cu ei ce se intampla,familia, prieteni etc? Inteleg ca este un gest frumos pentru cineva cu o credinta asa de puternica, sa-ti dai viata oricand pentru Dumnezeu stiind ca ajungi in" campul cu floricele" dar oare e corect pentru cei ce urmeaza sa sufere dupa tine?

Eu in fiecare zi aduc pe cei dragi inaintea lui Dumnezeu prin rugaciune.Ma rog ca El sa le poarte de grija, sa nu-i lase nemantuiti.Eu stiu in cine ma incred. Dumnezeu a promis prin Cuvantul Sau ca El asculta rugaciunea, si stiu sigur ca la vremea hotarata, voi primi raspuns.Si familia mea este credinciosa (mai putin un baiat) si eu au nadejdea ca ne vom intalni in cer.Pentru credinciosi este grea despartirea, dar mai grea este pentru cei care nu au nici o nadejde.Macar noi avem nadejdea ca ne ducem intr-un loc de fericire, si ii vom astepta si pe cei dragi.

Apropo de baiatul tau nemantuit daca decide sa devina ateu ipotetic vorbind, vei fi la fel de fericita cand stii ca vei murii si vei fi desparit de el pentru eterintate deoarece el va indura chinuri eterne in iad?

Nu,dar eu stiu ca Dumnezeu imi asculta rugaciunile, si am certitudinea ca il va schimba si pe el.Chiar daca eu voi trece din aceasta lume, stiu ca ma voi intalni cu el in cer.Domnul spune ca orice vom cer, sa credem ca si cum am fi primit.Aceasta inseamna credinta.

Amuzant oare pe maica-mea de ce nu o asculta
Dar poti crede in ceva fals ca nu ai nimic de pierdut...

Este cat se poate de adevarat.Pai tu asculti in totalitate de maica-ta?

Pai nu mai sunt demult la varsta cand parintii au intotdeauna dreptate.
Eu am citit biblia, am ascultat sute de ore de predici in care s-a vorbit despre tot ce se poate vorbii, cunosc crestinisum mai bine decat majoritatea crestinilor din Romania.
Intr-o perioada din viata mea am crezut si eu, este adevarat ca iti da un sentiment greu de descris in cuvinte, e adevarat ca eram mult mai fericit atunci, dar odata ce incepi sa il analizezi pe acest "Dumnezeu perfect" iti dai seama ca daca exista o divinitate nu poate fi cea crestina, iar acest Dumnezeu este cel mai probabil o inventie.Cand am renuntat sa cred, am fost intr-o stare de tristete profunda (care mai persista), dar nu sunt genul de om care sa se minta singur doar pentru ca asta ma face sa ma simt mai bine.
"Dumnezeu a murit, noi l-am ucis!" citat de Nietzsche care era fiu de pastor. Cand a spus aceste cuvinte nu le-a spus cu o veselie in genu "o ce bine acum pot face ce vreau" si a spus-o cu tristete, dar a spus adevarul care nu este placut, dar macar este adevarul.