Asa este, dar răutatea deja și dușmănia între noi a ajuns la cote de neimaginat, dar va fi mult mai rău când vom deveni tot mai săraci, o sa ne dam în cap pe strada pentru o pâine dacă lucrurile nu se așează relativ pe un făgaș normal. Din 2019 nu mai avem liniște, suntem ținuți în panica mereu, ba covid, va războaie, cutremure, facturi uriașe, rație la curent și altele, acum vad ca ne pregătim de blackout deci din 2019 lumea nu o sa mai fie cred ca niciodată la fel.
Dar da, dacă ar fi numai bine ar fi fost straniu, ne-am plictisi sa fie la nesfârșit bine, am cădea în depresie cu toții, pentru ca binele îl cunoști cu adevărat atunci când dai de rău și de greutăți mari, atunci te bucuri la bine, totul în viata este perfect echilibrat
Viața din rai va fi opusul celei de pe pământ în sensul că acolo ne vom ajuta, ridica unii pe ceilalți, pe când aici încercăm să-i încurcăm și înjosi pe ceilalți astfel încât noi să arătăm mai bine.
Nu văd plictiseală în asta, nici neplăcere, nici tristețe. Văd doar bucurie și dragoste veșnică. Bucuria de a fi parte dintr-o comunitate de oameni plini de dragoste sub autoritatea unui Tată drept și plin de bunătate.
Ne vom bucura în sfârșit de Universul pe care Dumnezeu l-a creat pentru El și pentru noi. Ca o paranteză: noi am fi putut să ne bucurăm de acest Univers pe care Dumnezeu l-a făcut, dar despărțirea de Tată împreună cudorința de a-i încurca și înjosi pe ceilalți nu ne-a permis acest lucru. Am fi putut să avem aici străzi de aur, să colonizăm galaxii și să mutăm sisteme solare după bunul plac. Dar vom face lucruri inimaginabile acum după ce vom ajunge în casa Tatălui.
Nu exista diversitate fara a fi raul inclus? Gindeste-te doar la cîte lucruri bune pot face oamenii, pasiuni, relații, sporturi, etc. Stai liniștit, nu s-ar plictisi lumea într-o lume perfecta.
Daca lumea ar fi perfecta, fără griji, cît de repede as sari cu parașuta și m-as da cu deltaplanul, astea au fost două vise ale mele din tinerețe. Pe care, daca s-ar putea, as vrea încă să le duc la îndeplinire. Ideea e că am găsi noi cu ce sa ne umplem timpul.
A, da, înțeleg, vad cine a pus întrebarea. Doar el poate gîndi așa
Tu ai idee ce e pacatul? "alegem sa gresim intentionat", asta e. Stim ce e bine si ce e rau. Daca ne imptrivim binelui, pentru ca ce e rau ne place, asta e pacatul. Acum, ca exista diferente in ce priveste ce e pacat si ce nu, asta e altceva. Tu crezi ca a face dragoste cu prietena ta nu e pacat, eu cred ca este. Asta ne diferentiaza. Dar amindoi suntem de acord ca nu poti avea orice femeie oricind. Ca e gresit sa agati sotia prietenului tau, de exemplu. Ca iti place, ca arata ea traznet, si esti cu ea intr-un loc unde sunteti doar voi doi, si nu te poti abtine, ai zice ca ai fi prost sa o faci, asta e situatia, tie iti pare bine atunci, te simti bine cu ea, dar totodata sti ca nu e corect, ca e pacat ce faci.
Si te cam contrazici singur. Daca pacatul e greseala primitiva a omului, inseamna ca pe masura ce va evolua, va scapa de pacat, deci va ajunge la acea lume perfecta. Dar atunci a te uita la filme horror va fi ceva primitiv, va fi demodat .
Clar da. Nu profiti de bine decat daca ai trecut prin rau. Daca n-ar fi rau, tot nemultumit ai fi pentru ca n-ai stii sa profiti de bine.
Cei ce suferă în lumea aceasta o fac de la naștere și până la moarte, chiar daca ar trăi 100 ani. Daca te afli printre aceștia creierul tau se va hrăni ( va afla )cu diversitate doar când va ajunge într-o lume pe care acum nu o dorești.
In ordinea cronologica scrisa in biblie, pacatul protagonistilor din paradis chiar daca a fost identic in dezobedienta fata de Dumnezeu a imbracat caractere speciale in fiacare dintre ei. De aceea spune ca pedepsele au fost diverse incepand cu sarpele. Insa pedepsele s-au referit la amandoi, nu separat. Nu ca doar unul trebuie sa manceasca cu greu iar altul sa nu munceasca. Sau unul sa procreeze fara durere iar altul nu. Aici au schimbat ordinea cronologica prin tehnici militare, pentru a nu se intelege sensul. Insa termenul ebraic se refera la amandoi, nu separat.
In ordinea cosmica pàmantul pierde fertilitatea paradiziaca.
In ordinea biologica procreatia vine insotita de durere.
Sfintii Parinti intelegeau ca procreatia a fost murdarita cu suferinta si durere nu nasterea de prunci si nu se refera doar la Eva.
Pedeaspa Divina sau sentinta divina a produs suferinta(pierdera impasibilitati si lipsa de durere), moarte, corupere, etc. Mai fericiti erau cand nu au deschis cutia Pandorei. Cand s-a deschis capacul a iesit din ea toate relele si blestemul divin. Versiunile spun ca Pandora a deschis cutia insa cele originale spun ca si Pandora se afla in cutie. Deci si ea este un rau(a devenit un rau) din cutie, nu cea care a deschis-o. Mai bine era fara PEDEAPSA DIVINA asa nu se mai petrecea CADEREA. De studiat este ce spun cei vechi despre acest adevar(cunostinta, doctrina, etc.) a PEDEPSEI DIVINE. Deci era mai bine fara PEDEAPSA DIVINA, pentru ca in lume nu mai exiata cadere doar plutire si fericire.
AA da si nu asculta sectele si cultura actuala(capii din varf care editeaza realitatea de pe google) si spun ca Dumnezeu nu pedepseste, ca numai malformatii de astea se gasesc scrise (95% doar versiunile lor le gasesti, doar 5% se gaseste cea originala). Ba da Dumnzezeu pedepseste, nu cum spun ei ca creatia este buna si perfecta. Nu, nu este...a fost blestemata, iar asta insemna ca nu mai este buna ci murdara.
Ba da, iar asta pentru că oamenii sunt ființe rele și nu căutăm binele de fapt. Dar în rai, Dumnezeu ne va modifica natura depravată, așa că nu ne vom plictisi acolo.
Eheheee...aici intervine uraciunea din inima noastra. de ce sa vrem suferinta? pentru ca atentia cea rea in noi nu ne lasa sa fim puri la suflet si sa ne bucuram de iubire si dragoste, adica suntem mandri pe interior atunci cand suntem buni, cand iubim, si facem lucruri bune, ne mandrim si asta nu e bine pentru creierul si sufletul nostru si din cauza acestei mandriri care ne agita trupul si mintea, vrem ceva suferinta, durere, ca sa scapam de starea aceea mandra si inalta, adica sa ne smerim, sa compensam. Dar daca am fi umili, si am lasa totul in seama Domnului si noi sa multumim pentru toate si sa nu ne mai credem ca suntem tari si sa iubim din toata inima...atunci sa vezi ce frumos va fi in sufletul si mintea ta si o sa vrei sa nu mai existe raul si toti ai vrea sa fie veseli si buni ca aia te va hrani. Plictiseala e lenea omului mandru.
Diversitatea este chiar dorința lui Dumnezeu; dar niciodată în ce privește răul.
Noi nu ar trebui să ne lăsăm atrași de rău, oricât de plăcut ar fi acesta. Pentru că într-adevăr răul este adus într-un ambalaj plăcut și de dorit. Citez "pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea" (Geneza.3:6). Așa și răul este plăcut și de dorit, și pare că deschide mintea către idealuri mai înalte decât ale lui Dumnezeu. De aceea spun oamenii că cei credincioși sunt bigoți, închiși la minte. Așa și este în ochii acelora care s-au pus pe scaunul de judecător fără să cerceteze lucrurile cu deamănuntul.
În schimb, cartea "Minte, caracter și personalitate" de Ellen White poate deschide mintea oricărui neștiutor și îl va face să înțeleagă că răul în lume vine întotdeauna împachetat în lucruri plăcute inimilor noastre firești, nesfinte.
Hai sa-ti zic eu care e faza.Raspunsul la intrebarea ta este relativ si depinde de un spectrum al fericirii si al suferintei.Sa spunem ca majoritatea oamenilor sunt la mijloc, adica au si bucurie si suferinta in viata lor. Oamenii astia traiesc intr-un oarecare balans, dar probabil ca multi ar spune ca da, ar fi fain sa nu mai existe suferinta.Cei care se afla in extrema binelui, probabil s-au plictisit de atat bine si probabil ca vor si putine rele in viata lor ca sa existe putina diversitate. Apoi sunt cei care traiesc rau, care ar face orice sa nu mai existe suferinta, macar in viata lor.
S-ar plictisi în mod sigur. Dacă ești fericit tot timpul ajungi să nu îți mai dai seama că ești. De aceea fericirea din rai e utopică.