Daca din nimic poate sa apara ceva(chiar si pentru perioade scurte de timp), fara interventie divina atunci Universul poate sa apara si fara un Dumnezeu. Deci care mai este importanta Lui Dumnezeu cand pot aparea lucruri din nimic si fara interventie divina?
Ordonare:
Cronologică
Nu stiu sa fi aparut ceva din nimic inca.
Daca a aparut acel ceva din nimic nu a ramas ci a disparut la fel de repede cum a aparut.
Si chiar daca ar fi asa o poti pune pe seama lui Dumnezeu.
Răspunde
"Nu stiu sa fi aparut ceva din nimic inca."
nu stiu ce stii tu, nici nu te-am intrebat ce stii, eu am spus ce este nu ce stii tu.
"Daca a aparut acel ceva din nimic nu a ramas ci a disparut la fel de repede cum a aparut."
Cu radiatia Howking cum ramane? Sau in cazul bosonilor gauge?
"Si chiar daca ar fi asa o poti pune pe seama lui Dumnezeu."
Prostie mai mare nici ca-am auzit, ce treaba are Dumnezeu.
Asta face Dumnezeu? Creeaza particule din nimic care se anihileaza reciproc, fara un sens? Asa de nebun?
Ceva lipseşte întrebării tale sau mai bine spus, întrebarea ta nu este tocmai ok, de ce spun asta! Tot insişti într-o greşeală '' Daca din nimic poate sa apara ceva '', drăguţă, dar nu este nimic! Avem materie, avem spaţiu, avem timp, deci, mediul propice pentru apariţia vieţii. Dar cum îţi pui întrebarea în lipsa acestora, fără spaţiu, fără, materie, fără timp? Nu ar exista nici instrumentele, adică legile universale de guvernare, deci ZERO ABSOLUT. Creaţia s-a înfăptuit din NIMIC ABSOLUT, pe un loc gol, în timp ce evoluţia se referă la ceva existent în prealabil. Aşadar, cât ai încerca să-l separi pe Dumnezeu de acest univers, nu merge, pentru că este lucrarea maşinilor Sale '' Ps. 19:1 ''. Şi ca să înţelegi mai bine îţi voi spune o anecdotă potrivită subiectului nostru:
Un grup de oameni de ştiinţă au decis că fiinţele umane au avansat mult şi nu mai au nevoie de Dumnezeu. Ei au ales un reprezentant care să-i spună Lui Dumnezeu că nu mai au nevoie de El. Cel ales dintre ei s-a dus la Dumnezeu şi i-a spus: Doamne ne descurcăm singuri. Ştim cum a început viaţa. Ştim secretul cum s-o clonăm. Ştim cum s-o duplicăm. Ne descurcăm şi fără Tine. Dumnezeu a ascultat cu răbdare şi a spus: În regulă. Ce-ai zice să facem un concurs de creare a unui om? Savantul a spus: Bine. Super. O să facem un concurs. Dumnezeu a spus: Vom proceda la fel cum am procedat Eu cu Adam în vechime. Savantul a spus: Sigur, nicio problemă. Atunci savantul s-a aplecat şi a luat o mână de ţărână, iar Dumnezeu a spus: Nu aşa drăguţă. Du-te şi adu-ţi propria ţărână, nu din ce-a creată de Mine!
Cam la fel stă treabă şi cu evoluţioniştii încercând fel şi fel de tertipuri, doar, doar... în fine, profită de cele existente forţând o filozofie lipsită de temei.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
