Daca Dumnezeu este bun, de ce exista atata rau in lume?
Aş vrea să răspund la întrebarea aceasta apelând la ce mi se îtâmplă mie, ca soră, în relaţia cu fratele meu mai mic. De multe ori e bine să raportăm relaţia noastră cu Dumnezeu la relaţia noastră cu părinţii, sau frații pentru a inţelege mai uşor ce ni se întâmplă. Astfel întrebarea din titlu raportată la relaţia mea cu fratele meu ar suna aşa: "Dacă eu ca soră exist, atunci de ce fratele meu greşeşte?" Dacă el greşeşte asta nu înseamnă că eu vreau să greşească, sau că eu nu exist, ci doar că vreau ca el să inveţe să facă binele de bună voie.
La fel este şi in relaţia noastră cu Dumnezeu. El vrea ca noi să facem numai lucruri bune, şi ne dă ajutorul Lui pentru asta, dar nu ne poate constrânge, pentru că altfel ne-ar anula pe noi ca persoane, ne-ar transforma în nişte roboţei care răspund la comenzi, sau în nişte sclavi care fac binele forţat şi nu din propria conştiinţă. Dar trebuie să facem o precizare clară: Dumnezeu permite ca noi să suferim parţial şi nu aşa cum păcatele noastre ar fi trebuit să aibă efect asupra noastră. Pe de o parte ne dăm seama de ce Dumnezeu acceptă suferinţa în lume, dar pe de altă parte nu înţelegem tot planul Lui.
Fără îndoială Dumnezeu are un plan. Dacă Dumnezeu trebuie să oprească răul din lume atunci El trebuie să pună capăt la tot răul. Asta înseamnă că ucigaşul trebuie oprit să omoare iar hoţul trebuie oprit să fure. Dar răul porneste in primul rand din gând şi atunci ar înseamna ca Dumnezeu să ne oprească să şi gândim cu păcat. Astfel pentru ca Dumnezeu să oprească răul şi suferinţa înseamnă ca El să elimine abilitatea oamenilor de a alege şi de a face ceea ce vor. Deci dacă Dumnezeu ar opri tot răul, am mai fi noi liberi?
Dumnezeu acceptă ca răul să se-ntâmple din motive pe care parţial le ştim şi pe de altă parte nu le intelegem deplin.
El se foloseşte de suferinţă ca să-i înveţe şi să-i disciplineze pe oameni.
Dăcă Dumnezeu ar alege să nu mai existe suferinţă în lume, atunci ar elimina puterea oamenilor de a alege conform voii şi firii lor, şi astfel iar degrada sau minimaliza, neavând încredere în ei că la un moment dat vor putea face singuri binele.
El permite suferinţa pentru a putea împiedica suferinţe viitoare şi mai mari.
Suferinţa e o consecinţă a păcatului iar păcatul este o alegere a voii noastre libere.
Suferinţa acţionează ca un avertisment pentru cei care vor să mai facă rău în viitor.
Suferinţa provenită din faptele noastre rele arată cât de bune sunt poruncile lui Dumnezeu, daca le respectam.
Suferinţa ne dezlipeşte de trup şi ne ridică cu mintea la Dumnezeu. Ne aminteşte că suntem la fel de materiali ca lumea creată şi la fel de duhovniceşti ca Dumnezeu Cel necreat.
Suferinţa ne aduce aminte de moarte, moartea de împărăţia cerurilor, împărăţia cerurilor de păcatele noastre, iar păcatele ne îndeamnă la pocăinţă, şi pocăinţa ne-ndeamnă la schimbare şi la fapte bune.
Suferinţa ne aduce aminte că singuri nu putem face nimic ci numai împreună cu ceilalţi şi cu Dumnezeu.
Voi ce ati mai avea de adaugat, sau care este parerea voastra?

"El vrea ca noi să facem numai lucruri bune, şi ne dă ajutorul Lui pentru asta, dar nu ne poate constrânge, pentru că altfel ne-ar anula pe noi ca persoane, ne-ar transforma în nişte roboţei care răspund la comenzi, sau în nişte sclavi care fac binele forţat şi nu din propria conştiinţă."

Da. Corect.
Dupa cum spuneam:
Paradoxul lui Epicur isi gaseste un raspuns teologic atat timp cat ne raportam strict la suferinta provocata de oameni.
Dumnezeu incearca sa ofere liberul arbitru tuturor deci ar fi imposibil sa impiedice un violator incalcand vointa acestuia.

1.) Problema e ca in lume exista si suferinta care nu este provocata de oameni, ci de fenomene naturale. De ce Dumnezeu nu intervine?

"Dumnezeu permite ca noi să suferim parţial şi nu aşa cum păcatele noastre ar fi trebuit să aibă efect asupra noastră."

2.) Fals. Ce pacate poate avea un nou nascut sau un copil de cateva luni care moare carbonizat intr-un incendiu?
Faptul ca ar exista o corelatie oricat de mica intre pacate si suferinta e absolut STUPID. Sunt sute de criminali care traiesc in puf si milioane de oameni nevinovati care sufera groaznic.

"Dacă Dumnezeu trebuie să oprească răul din lume atunci El trebuie să pună capăt la tot răul."

3.) De ce? De ce nu poate sa opreasca doar raul care nu este provocat de oameni? Spre exemplu o tornada sau un uragan?

"El se foloseşte de suferinţă ca să-i înveţe şi să-i disciplineze pe oameni."

Argumentul asta e doar stupid.
4.)Ce invata un copil african de 4 ani din durerile cumplite provocate de foame? Sunt atatia oameni din a caror suferinta nu poate rezulta nimic bun. Poate doar daca disciplinare=depresie si moarte.

"Suferinţa acţionează ca un avertisment pentru cei care vor să mai facă rău în viitor."

Alt argument stupid.
5.) Ce rau face un copil de 4 ani si cum ar putea intelege el ca e vorba de un avertisment?
Fara suparare, dar daca Dumnezeu ar folosi suferinta ca si avertisment atunci putem afirma foarte usor ca Dumnezeu este si foarte idiot. Avertizeaza calugari care s-au rugat o viata intreaga la el si lasa criminali periculosi fara niciun avertisment.

"Suferinţa provenită din faptele noastre rele arată cât de bune sunt poruncile lui Dumnezeu, daca le respectam."

6.) Fals.
Folosind o logica similara am putea spune ca fericirea provenita din faptele noastre rele arata cat de proaste sunt poruncile lui Dumnezeu.
sau
Suferinta provenita din faptele noastre bune arata cat de proaste sunt poruncile lui Dumnezeu.

Contradictie, deci afirmatia ta e falsa.

"Suferinţa ne dezlipeşte de trup şi ne ridică cu mintea la Dumnezeu. Ne aminteşte că suntem la fel de materiali ca lumea creată şi la fel de duhovniceşti ca Dumnezeu Cel necreat."

7.)Fals. Pe multi suferinta ii indeparteaza de Dumnezeu si ii face sa nu mai creada in existenta lui.

Si restul afirmatiilor sunt la fel de subiective si false.

"Suferinţa ne aduce aminte de moarte, moartea de împărăţia cerurilor, împărăţia cerurilor de păcatele noastre, iar păcatele ne îndeamnă la pocăinţă, şi pocăinţa ne-ndeamnă la schimbare şi la fapte bune.

Suferinţa ne aduce aminte că singuri nu putem face nimic ci numai împreună cu ceilalţi şi cu Dumnezeu."

8.)Faptul ca toata lumea ar interpreta suferinta asa este fals.

Ce e cel mai amuzant e ca intreaga ta postare e contradictorie. Acum am realizat.

Intr-o parte afirmi ca suferinta e produsul liberului arbitru al omului, iar in alta ne spui ca Dumnezeu foloseste suferinta ca sa avertizeze anumiti oameni.
Cele doua afirmatii sunt clar contradictorii.
Fie suferinta e produsa de liberul arbitru si atunci Dumnezeu nu se poate folosi de ea in niciun fel, deoarece NOI decidem cine sufera si cine nu.
Fie Dumnezeu alege cine sa sufere si cine nu, iar atunci nu mai vorbim de liberul arbitru ci de ceva determinat de Dumnezeu, nu de noi.

Deci ai un fratior mai mic.
Dragut.

Părerea mea:
E că sună cam sec, Dumnezeu nu oprește un pedofil că nu vrea să îi strice libertatea, dar cum rămâne cu libera voință a copilului abuzat el nu vrea să fie violat.
E ca și cum fratele tău ar fi violat și tu nu ai interveni zicând: "Eh violatorul are liber arbitru și trebuie să se exprime."
A doua tâmpenie pe listă e și mai mare zici că, ca Dumnezeu să oprească răul e necesar să ne oprească capacitatea de-a gândi că însăși asta e rea, dar Dumnezeu e bun și d'aia lasă răul să existe, că dacă răul n-ar exista noi am fi sclavi fără minte. Cum sunt asta?
Păi silogistic sună așa că faptul câ gândesc e un rău moral în sine pentru că am potențialul de-a deveni criminal, de aici vine două tipuri de raționamente:
ori dumnezeul tău e rău pentru că permite răul ca o necesitate, ori e complet dar foarte incompetent, acum tu alegi care variantă e corectă din raționamentul tău copilor și idiot.

Dumnezeul tau s-a laudat acum 3000 de ani ca va pune capat raului si culmea a zis atunci ca se va intampla si curand. Din ce spui tu ar reiese ca Dumnezeu si-a schimbat planul. Cat despre suferinta nu e deloc corect ca unii sa sufere mult si pe perioade lungi si altii doar asa cate un pic. Tu insusi nu cred ca ai suferit prea mult in aceasta viata asa ca cum poti sa spui ca oamenii se indreapta prin suferinta? Nu e deloc asa. Suferinta te face mai rau in interior.

Dar daca este rau!? Poate totusi este doar indiferent!?

Nu am nimic cu credinta, dar as vrea sa punctez micile greseli de logica pe care le-ai facut.
1."Dacă eu ca soră exist, atunci de ce fratele meu greşeşte?"
Pentru ca sunteti doi oameni, oamenii sunt imperfecti. In schimb, Dumnezeu este perfect.
2."Dacă el greşeşte asta nu înseamnă că eu vreau să greşească, sau că eu nu exist."
Daca el greseste nu inseamna absolut nimic. Nu inseamna nici ca tu existi, nici ca tu nu existi. Sunt doua lucruri care nu au nicio treaba unul cu celalalt.
Astea au fost.
As mai avea de comentat alte lucruri, dar este imposibil sa ne schimbam viziunile atat de subiective, deci, numai bine!

Nu am nimic de adaugat, foarte bine ai expus ideea.
Doar ca e cam mult scris, s-ar putea sa ii ia cu ameteala pe atei.

Cine a zis ca zeul vostru este bun? Bivlia in niciun caz n-a zis asta. In biblie Yehova era bun doar cu evreii.

Suferința ne face viața de rahat, mai pe scurt.
Și tu nu știi ce e "suferința", ținând cont de ce spui.
Spui că Dumnezeu ar trebui să înlăture liberul arbitru, ca să scape lumea de rău.Pentru că totul pornește de la gând.Ai parțială dreptate. Logica ta se aplică vinovaților.Previi efectele înlăturând cauza.Dar nevinovații? Ei nu au avut gânduri "murdare", ei nu au greșit cu nimic, dar sunt obligați să sufere.
Nimeni nu e cu adevărat liber, independent de existența lui Dumnezeu.Libertatea înseamnă să acționezi când vrei,cum vrei,asupra cui vrei,să nu îți fie teamă să o faci. Dumnezeu nu ne oferă o deplină libertate, de unde și expresia "frică de Dumnezeu".Fie că e de legi, de societate, de autorități sau de Dumnezeu, frica se opune libertății.

Dumnezeu nu distinge binele de rãu ci coexistã cu ele si Biblia este doar o dualitate automat ce ai creat un bine este pacat deoarece s-a creat un rãu.
Fratele tãu nu are aceasta abilitate de a sti ce e bine sau rãu, tu il inveti dar daca folosesti emotii negative asupra lui automat devi persoana rea in cauzã, Nu fratiorul tau. Asa ca oferã-i dragostea ta, iubesteti aproape le chiar daca consideri ca greseste, intatã-l dar daruieste armonie sufleteascã nu considera ca este rãu ce face.

N-am citit tot, mi-e lene ca stiu raspunsul

"Aş vrea să răspund la întrebarea aceasta apelând la ce mi se îtâmplă mie, ca soră, în relaţia cu fratele meu mai mic." Pai stai asa... ori vorbim de Dumnezeu Cel bun/rau ori de tine si/sau frate-tu cel bun/rau?

"El vrea ca noi să facem numai lucruri bune, şi ne dă ajutorul Lui pentru asta, dar nu ne poate constrânge, pentru că altfel ne-ar anula pe noi ca persoane, ne-ar transforma în nişte roboţei care răspund la comenzi, sau în nişte sclavi care fac binele forţat şi nu din propria conştiinţă." De ce ne vrea asa? De ce i-a lasat pe Adam si Eva sa manance din mar?

Sf Iona Damaschin spune în cartea sa Dogmatica că răul e o lipsă a binelui.

Dumnezeu nu face binele cu forța pentru că dacă l-ar face cu forța ar deveni violent iar violența ține de lipsa binelui.

Damn...imi cautam creierul pe google dupa ce am citit asta nice try fetita powerpuff!

Esti ruda cu Steregoi?
El avea obiceiul sa puna intrebari si sa-si raspunda singur.

Aceasta este o intrebare destul de dificila, avand in vedere faptul ca noi nu putem intelege multe, Dumnezeu fiind infinit iar noi limitati(chit ca vreti sa acceptati sau nu acest lucru, asta e realitatea), noi nu vedem si intelegem lucrurile asa cum le vede si intelege Dumnezeu, ceea ce stim despre Dumnezeu, El ne-a dezvaluit pentru ca noi sa putem intelege partial(cu gandirea noastra) lucrurile. Dumnezeu cand ne-a creat, El a vrut ca noi sa fim liberi. Libertatea este un lucru bun, dar daca oamenii sunt liberi inseamna ca acestia nu pot fi fortati sa asculte de Dumnezeu, pentru ca libertatea fara alegere este imposibila. Dumnezeu nu a dorit roboti, ci El a vrut oameni adevarati, care sa-L iubeasca neconditionat, El putea sa ne creeze roboti, si sa-L slujim conditionat, neavand libertate de alegere si nefacand lucrul acesta din dragoste, dar care mai era sensul? De exemplu, dc unii oameni prefera cainii reali si nu cainii roboti? Deoarece acestia pot fi programati sa faca aceleasi lucruri pe care un caine normal le poate face, deci care ar fi diferenta, nu ar fi dragostea diferenta? Adam si Eva au fost inzestrati cu o putere minunata a abuzului de libera alegere, abuzand de libertate, consecintele tragice ale alegerii lor rele, si ale alegerilor noastre rele se inmultesc in intreaga lume. Dumnezeu este raspunzator de faptul libertatii, dar oamenii sunt responsabili pentru actiunile lor de libertate. Dumnezeu mai foloseste raul pentru a face binele, un exemplu bun ar fi Iosif(daca ati citit, de la Geneza 37 incepe), Iosif spune in Geneza 50:20 "Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr.", omul nu-L poate intelege pe Dumnezeu, dar acesta poate avea incredere in El, deoarece Dumnezeu stie mai bine ca oricine, ce este bine pentru cineva si cum sa actioneze. Dar sa nu uitam cel mai important lucru, acela ca, insusi Dumnezeu, a luat corp omenesc, a venit in lume, si a suferit rautatile oamenilor. El a fost, batjocorit,umilit, batut, scuipat, biciuit si a indurat lucruri pe care niciun om nu le poate indura, in cele din urma fiind atarnat intre cer si pamant pe o cruce la moarte, si lucrul acesta l-a facut din dragoste pentru noi, pentru ca noi sa putem fi iertati de pacatele savarsite impotriva Lui, si sa fim mantuiti. Dar, trebuie sa stim ca Dumnezeu, va pune capat suferintei si raului, pentru totdeauna, pentru ca El ne iubeste atat de mult incat a luat viata ca sa si-o dea pentru noi.