Daca Dumnezeu este bun, de ce exista atata rau in lume?
Aş vrea să răspund la întrebarea aceasta apelând la ce mi se îtâmplă mie, ca soră, în relaţia cu fratele meu mai mic. De multe ori e bine să raportăm relaţia noastră cu Dumnezeu la relaţia noastră cu părinţii, sau frații pentru a inţelege mai uşor ce ni se întâmplă. Astfel întrebarea din titlu raportată la relaţia mea cu fratele meu ar suna aşa: "Dacă eu ca soră exist, atunci de ce fratele meu greşeşte?" Dacă el greşeşte asta nu înseamnă că eu vreau să greşească, sau că eu nu exist, ci doar că vreau ca el să inveţe să facă binele de bună voie.
La fel este şi in relaţia noastră cu Dumnezeu. El vrea ca noi să facem numai lucruri bune, şi ne dă ajutorul Lui pentru asta, dar nu ne poate constrânge, pentru că altfel ne-ar anula pe noi ca persoane, ne-ar transforma în nişte roboţei care răspund la comenzi, sau în nişte sclavi care fac binele forţat şi nu din propria conştiinţă. Dar trebuie să facem o precizare clară: Dumnezeu permite ca noi să suferim parţial şi nu aşa cum păcatele noastre ar fi trebuit să aibă efect asupra noastră. Pe de o parte ne dăm seama de ce Dumnezeu acceptă suferinţa în lume, dar pe de altă parte nu înţelegem tot planul Lui.
Fără îndoială Dumnezeu are un plan. Dacă Dumnezeu trebuie să oprească răul din lume atunci El trebuie să pună capăt la tot răul. Asta înseamnă că ucigaşul trebuie oprit să omoare iar hoţul trebuie oprit să fure. Dar răul porneste in primul rand din gând şi atunci ar înseamna ca Dumnezeu să ne oprească să şi gândim cu păcat. Astfel pentru ca Dumnezeu să oprească răul şi suferinţa înseamnă ca El să elimine abilitatea oamenilor de a alege şi de a face ceea ce vor. Deci dacă Dumnezeu ar opri tot răul, am mai fi noi liberi?
Dumnezeu acceptă ca răul să se-ntâmple din motive pe care parţial le ştim şi pe de altă parte nu le intelegem deplin.
El se foloseşte de suferinţă ca să-i înveţe şi să-i disciplineze pe oameni.
Dăcă Dumnezeu ar alege să nu mai existe suferinţă în lume, atunci ar elimina puterea oamenilor de a alege conform voii şi firii lor, şi astfel iar degrada sau minimaliza, neavând încredere în ei că la un moment dat vor putea face singuri binele.
El permite suferinţa pentru a putea împiedica suferinţe viitoare şi mai mari.
Suferinţa e o consecinţă a păcatului iar păcatul este o alegere a voii noastre libere.
Suferinţa acţionează ca un avertisment pentru cei care vor să mai facă rău în viitor.
Suferinţa provenită din faptele noastre rele arată cât de bune sunt poruncile lui Dumnezeu, daca le respectam.
Suferinţa ne dezlipeşte de trup şi ne ridică cu mintea la Dumnezeu. Ne aminteşte că suntem la fel de materiali ca lumea creată şi la fel de duhovniceşti ca Dumnezeu Cel necreat.
Suferinţa ne aduce aminte de moarte, moartea de împărăţia cerurilor, împărăţia cerurilor de păcatele noastre, iar păcatele ne îndeamnă la pocăinţă, şi pocăinţa ne-ndeamnă la schimbare şi la fapte bune.
Suferinţa ne aduce aminte că singuri nu putem face nimic ci numai împreună cu ceilalţi şi cu Dumnezeu.
Voi ce ati mai avea de adaugat, sau care este parerea voastra?

De acord cu tine

Nu am nimic de adaugat, foarte bine ai expus ideea.
Doar ca e cam mult scris, s-ar putea sa ii ia cu ameteala pe atei.

Multumesc frumos! Ar mai fi multe de spus...dar incigem creierele prea tare

Ți se pare că nu înțeleg? Reiese exact ceea ce ai scris: Că, libertatea e un rău permis divin pentru că în mod oximocron Divintatea e bună și ne dă dreptul să facem rău.
Cum se ajunge la concluzia asta, taman tu ai zis că dacă Doamne-Doamne ne voia perfecți ne făcea fără nici un pic de voință și independență, dar Deus a voi ca noi să fim sclavi lu de bun voie.

@Zoey e nihilistă! Clar!

Demnitatea umană e mai mare decât libertatea. Eu pot fi sclav dar dacă am demnitate sunt superior celor liberi.

Sf Iona Damaschin spune în cartea sa Dogmatica că răul e o lipsă a binelui.

Dumnezeu nu face binele cu forța pentru că dacă l-ar face cu forța ar deveni violent iar violența ține de lipsa binelui.

Nu ma complic sa mai explic chestii pe care oricum nu le poti intelege. Ramai la conceptiile si crezurile tale. Considera-L pe El cel mai rau si cel mai vinovat pentru tot. Noi nu avem nicio vina, noi suntem cei perfecti.

Corect

Dar nu tin nimic, intreb. Ce spui tu sunt lucruri cunoscute de toata lumea(si nu prea raspund la intrebarea mea) insa nu stim de ce a facut Dumnezeu lucrurile in felul acela. Hai sa o incheiem ca nu aflu nimic nou de la tine, deci este inutil sa o lungim

"Era si o incercare, asa am dovedit cat de slabi si usor influentabili suntem."

Era un rahat o incercare...Conform povestii, spiridusul tau e atotstiutor, deci STIA ca aia o sa infulece mere sau ce naiba erau alea. Din tampeniile Bibliei...

Nu este adevarat ca oamenii care au pierdut un copil sunt mai buni, sunt niste oameni care nu isi mai revin niciodata. E usor sa inventam. Preotul de care spui a vrut sa zica ceva incurajator, si tu ai luat-o de buna. Copiii nu inteleg nici cat adultii lucrurile legate de Dumnezeu, pentru ca nu au capacitate de abstractizare. Ei sunt la fel de rai ca si adultii, in anumite feluri chiar mult mai rai, ai vazut cu cata cruzime se poarta cu copiii cu handicap. Asa ca copiii care mor nu merg in rai, poate doar in mod exceptional, deci parintii lor nu sunt parinti de ingeri. Cu astfel de lucruri te joci?!

Ok, si? A lasat la aprecierea lor daca vor sa asculte sfatul sau nu, daca se lasa influentati sau nu. Dar cine suntem noi sa judecam atat? Nu va inteleg...
Judecam pe Eva ca a luat marul si a muscat
Judecam pe Adam ca s-a lasat influentat de Eva
Judecam pe Dumnezeu pentru ORICE
Altceva stim sa face?
Apoi tot pe El dam vina ca e rau in lume si de ce e rau. De asta!

Vorbesti prostii. Copiii avortati sau nebotezati pierd dreptul la mantuire iar ei impreuna cu mamele lor nu vor avea cum sa calce in Imparatia lui Dumnezeu.
Faci confuzii mari rau de tot si nu am chef sa explic.
In mod sigur parintii care isi pierd copilul sufera, nu am zis ca nu.
Mai citeste raspunsul acela de 10 ori pana intelegi ce am vrut sa spun. Daca nu reusesti, imi pare rau, tine de capacitatule si cunostintele fiecaruia
Numai bine si minte luminata!

Tu cand nu ai argumente, regurgi la violenta, din cauza distantei, doar verbala. Argumentul meu este ca, un copil, chiar botezat, nefiind mai bun decat un adult si necunoscand-ul pe Dumnezeu, nu merge automat in rai. Tu nu vezi cat de cruzi sunt copiii cu alti copii? Nu stii ca pentru a intelege ceva din conceptul de Dumnezeu, ai nevoie de capcitate de abstractizare, pe care copiii nu o au? Iar argumentele tale sunt ca spun prostii, fac confuzii, nu am capacitate si cunostinte.

Ok, intreaba oameni( dar nu atei sau oameni care nu au treaba cu religia) si vei primi raspunsul corect.

"A lasat la aprecierea lor daca vor sa asculte sfatul sau nu"

Tu nu intelegi ca ei "nu puteau face ce vor" pentru ca asta stia ce vor face si drept urmare erau creati pur si simplu sa faca ce stia el ca vor face?

Mai simplu, pentru mintea ta anesteziata de povesti cu spiridusi:

Spiridusul a creat doua chestii, Adam si Eva, care stia ca vor face pipi pe ce le-a spus el. Daca astia n-ar fi facut asta, spiridusul era un prost, nicidecum atotstiutor cum il descrie povestea.
Evident, toata povestea e de o cretinatate desavarsita, dar nah, pentru unii pare minunata si logica...

Asta se numeste a trimite pe cineva ''de la Ana la Caiafa''. Tu ai pornit sa explici ceva logic, nu sa argumentezi ca sunt si altii care cred ca si tine.

"El vrea ca noi să facem numai lucruri bune, şi ne dă ajutorul Lui pentru asta, dar nu ne poate constrânge, pentru că altfel ne-ar anula pe noi ca persoane, ne-ar transforma în nişte roboţei care răspund la comenzi, sau în nişte sclavi care fac binele forţat şi nu din propria conştiinţă."

Da. Corect.
Dupa cum spuneam:
Paradoxul lui Epicur isi gaseste un raspuns teologic atat timp cat ne raportam strict la suferinta provocata de oameni.
Dumnezeu incearca sa ofere liberul arbitru tuturor deci ar fi imposibil sa impiedice un violator incalcand vointa acestuia.

1.) Problema e ca in lume exista si suferinta care nu este provocata de oameni, ci de fenomene naturale. De ce Dumnezeu nu intervine?

"Dumnezeu permite ca noi să suferim parţial şi nu aşa cum păcatele noastre ar fi trebuit să aibă efect asupra noastră."

2.) Fals. Ce pacate poate avea un nou nascut sau un copil de cateva luni care moare carbonizat intr-un incendiu?
Faptul ca ar exista o corelatie oricat de mica intre pacate si suferinta e absolut STUPID. Sunt sute de criminali care traiesc in puf si milioane de oameni nevinovati care sufera groaznic.

"Dacă Dumnezeu trebuie să oprească răul din lume atunci El trebuie să pună capăt la tot răul."

3.) De ce? De ce nu poate sa opreasca doar raul care nu este provocat de oameni? Spre exemplu o tornada sau un uragan?

"El se foloseşte de suferinţă ca să-i înveţe şi să-i disciplineze pe oameni."

Argumentul asta e doar stupid.
4.)Ce invata un copil african de 4 ani din durerile cumplite provocate de foame? Sunt atatia oameni din a caror suferinta nu poate rezulta nimic bun. Poate doar daca disciplinare=depresie si moarte.

"Suferinţa acţionează ca un avertisment pentru cei care vor să mai facă rău în viitor."

Alt argument stupid.
5.) Ce rau face un copil de 4 ani si cum ar putea intelege el ca e vorba de un avertisment?
Fara suparare, dar daca Dumnezeu ar folosi suferinta ca si avertisment atunci putem afirma foarte usor ca Dumnezeu este si foarte idiot. Avertizeaza calugari care s-au rugat o viata intreaga la el si lasa criminali periculosi fara niciun avertisment.

"Suferinţa provenită din faptele noastre rele arată cât de bune sunt poruncile lui Dumnezeu, daca le respectam."

6.) Fals.
Folosind o logica similara am putea spune ca fericirea provenita din faptele noastre rele arata cat de proaste sunt poruncile lui Dumnezeu.
sau
Suferinta provenita din faptele noastre bune arata cat de proaste sunt poruncile lui Dumnezeu.

Contradictie, deci afirmatia ta e falsa.

"Suferinţa ne dezlipeşte de trup şi ne ridică cu mintea la Dumnezeu. Ne aminteşte că suntem la fel de materiali ca lumea creată şi la fel de duhovniceşti ca Dumnezeu Cel necreat."

7.)Fals. Pe multi suferinta ii indeparteaza de Dumnezeu si ii face sa nu mai creada in existenta lui.

Si restul afirmatiilor sunt la fel de subiective si false.

"Suferinţa ne aduce aminte de moarte, moartea de împărăţia cerurilor, împărăţia cerurilor de păcatele noastre, iar păcatele ne îndeamnă la pocăinţă, şi pocăinţa ne-ndeamnă la schimbare şi la fapte bune.

Suferinţa ne aduce aminte că singuri nu putem face nimic ci numai împreună cu ceilalţi şi cu Dumnezeu."

8.)Faptul ca toata lumea ar interpreta suferinta asa este fals.

Ce e cel mai amuzant e ca intreaga ta postare e contradictorie. Acum am realizat.

Intr-o parte afirmi ca suferinta e produsul liberului arbitru al omului, iar in alta ne spui ca Dumnezeu foloseste suferinta ca sa avertizeze anumiti oameni.
Cele doua afirmatii sunt clar contradictorii.
Fie suferinta e produsa de liberul arbitru si atunci Dumnezeu nu se poate folosi de ea in niciun fel, deoarece NOI decidem cine sufera si cine nu.
Fie Dumnezeu alege cine sa sufere si cine nu, iar atunci nu mai vorbim de liberul arbitru ci de ceva determinat de Dumnezeu, nu de noi.

"E ca și cum fratele tău ar fi violat și tu nu ai interveni zicând: "Eh violatorul are liber arbitru și trebuie să se exprime.""

Nu e la fel. Tu faci parte din joc, esti la acelasi nivel cu violatorul.
Liberul arbitru al unui om nu limiteaza liberul arbitru al altor oameni.
Pe cand "liberul arbitru" al lui Dumnezeu limiteaza liberul arbitru al altora.

Noi procedam similar cand vine vorba de alte specii inferioare noua.
Nu salvam caprioara din coltii tigrului pe principiul ca suntem la alt nivel, iar interventia noastra ar avea un impact mult prea puternic. Ni se pare firesc sa lasam "natura" sa decida.

Pare destul de credibil ca o entitate cu mult superioara noua sa aiba un mod de gandire similar.

Rationamentul ei pare corect.
Este efectiv imposibil sa creezi fiinite care au libertate deplina de gandire si libertate de actionare dar simultan sa eviti orice malitiozitate a gandirii.
Nu este vorba de incompetenta, e pur si simplu imposibil sa le ai pe ambele.

Dumnezeu a ales, presupunem, sa creeze fiinite care gândesc liber si actioneaza dupa bunul plac.
Daca aceste fiinta produc "rautate" putem spune ca si Dumnezeu este rau?
Pai similar am putea zice ca atunci când aceste fiinte produc ceva "bun" si Dumnezeu este "bun".
Contradictie.
E limpede deci ca "rautatea" produsa de oameni nu reflecta personalitatea lui Dumnezeu. la fel cum nici "bunatatea" produsa de oameni nu o face.

"dumnezeul tău e rău pentru că permite răul"
P.S.:
De observat ca rationamentul lui Epicru nici nu incearca sa demonstreze ca Dumnezeu ar fi rau (nu se poate) ci doar ca acesta nu este bun. Dumnezeu ar putea sa nu fie nici bun nici rau.
Existenta raului dovedeste intr-adevar ca nu exista o divinitate omnipotenta si buna, dar nu dovedeste ca acea divinitate ar fi rea. E o subtilitate aici.

Din faptul ca in lume exista "rau" rezulta in adevar ca Dumnezeu nu este bun, dar NU rezulta si ca Dumnezeu ar fi rau, tot asa cum din faptul ca in lume exista "bine" nu rezulta ca Dumnezeu ar fi bun.

Suferinta are mai multe cauze, am si specificat. Citeste atent, pls

Ook, parerea ta.

Nu am nimic cu credinta, dar as vrea sa punctez micile greseli de logica pe care le-ai facut.
1."Dacă eu ca soră exist, atunci de ce fratele meu greşeşte?"
Pentru ca sunteti doi oameni, oamenii sunt imperfecti. In schimb, Dumnezeu este perfect.
2."Dacă el greşeşte asta nu înseamnă că eu vreau să greşească, sau că eu nu exist."
Daca el greseste nu inseamna absolut nimic. Nu inseamna nici ca tu existi, nici ca tu nu existi. Sunt doua lucruri care nu au nicio treaba unul cu celalalt.
Astea au fost.
As mai avea de comentat alte lucruri, dar este imposibil sa ne schimbam viziunile atat de subiective, deci, numai bine!

Era o simpla analogie.

Cine a zis ca zeul vostru este bun? Bivlia in niciun caz n-a zis asta. In biblie Yehova era bun doar cu evreii.

"Suferinta are mai multe cauze,"

Posibil, numai ca nu poate avea doua cauze ce se exclud reciproc, asa cum afirmi tu.