Dacă Dumnezeu nu există, viaţa nu are niciun scop. Dacă eşti condamnat să mori, până la urmă felul cum trăieşti nu are nicio importanţă. Într-un final, nici măcar nu contează dacă ai existat sau nu. Sigur, viaţa ta ar putea avea un sens relativ prin faptul că i-ai influenţat pe alţii sau că ai schimbat cursul istoriei, dar, în cele din urmă, murim cu toţii şi nu are nicio importanţă cine eşti sau ce faci. Viaţa ta este nesemnificativă.

Astfel, contribuţia savanţilor la progresul cunoaşterii umane, cercetările făcute de doctori pentru a alina durerea şi suferinţa, eforturile diplomaţilor de a asigura un climat de pace în lume, sacrificiile oamenilor buni de pretutindeni pentru îmbunătăţirea rasei umane – acestea nu ajung, în cele din urmă, la niciun rezultat. Aşadar, dacă ateismul este adevărat, viaţa nu are sens?

Sensul vieții este sa te realizezi, sa ai o familie, sa fii fericit, sa înveți cât mai multe și sa călătorești ca sa vezi ce locuri minunate sunt in lumea asta. Eu sunt ateu și chiar dacă nu cred in basme din cărți viata are ceva sens pentru mine.

Necredinta e o cale cu mari sanse spre divort, familie destramata.

Vrajeala...

Bill Gates e casatorit inca pentru ca e agnostic ne avand o parere categorica impotriva existentei Lui Dumnezeu si are foarte multi bani. Restul oamenilor mai saraci si care au ramas in stadiul de agnostici au mari sanse sa ajunga la divort si destramarea familiilor lor. Actorii trec prin multe divorturi. Majoritatea actorilor.

Ei fac asta ca se gandeste la viitorul celor care urmeaza, pe scurt la copiii lor, nepoti, etc.
Daca nu gandea nimeni asa, rasa umana pierea de mult.

Iti limitezi mult gandirea de parca esti de acord sa-ti fie limitata gandirea.

Nu o limitez de loc, asta e realitatea. Stiinta e pentru viitor. Tot ce descopera oamenii de stiinta descopera din pasiune in primul rand pentru ca acei oameni isi dedica intreaga viata carierei, nu sunt ca Gigel care merge la munca se intoarce acasa si gata, pentru restul zilei a scapat de stres. Nu, nu, oamenii de stiinta nu functioneaza asa.

In al doilea rand, o fac pentru viitor, pentru generatia urmatoare si pentru ca trebuie s-o faca cineva.

Intr-adevar, din punctul tau de vedere ca individ ce traieste 70-80-100 de ani si apoi moare, nu au nici un rost descoperirile stiintifice pentru ca nu te incalzesc prea mult. Dar daca nu se mergea pe rationamentul asta, nici acum nu aveam curent.

Scopul vietii unui om normal, care nu si-o dedica nici unei cauze, este sa se simta bine, sa se distreze si sa nu aiba regrete. Sa nu te trezesti la 60 de ani cu gandul "Daca as mai avea 30 as face...". Nu, la 60 de ani trebuie sa gandesti "Ce tinerete frumoasa am avut, bine ca am facut tot ce mi-am dorit".