Dacă eu aș fi Dumnezeu, aș ierta pe toți, nu ar mai fi iad sau păcate. Dumnezeu de ce nu poate să facă asta? Sau poate asta și nu știm noi?

Ba daa, numai ca trebuie sa bati la usa potrivita. Vom vedea. Apreciez efortul tau de-a gasi adevarul.

Tocmai in asta consta putere religiei. sa inpuna niste reguli morale pe care omul sa le respecte. daca dumnezeu imaginar ar ierta tot, ce rost mai are religia?

La începuturi era bună, căci oamenii erau cam proști și trebuiau cumva educați, acum însă totul s-a trasnformat în afaceri și fanatism. Cumplit. Pace.

Tare asta! Nu cred că ține neaparat de inventare, ci că Biblia e o scriere veche, dogmele religioase la fel, dar cred că dreptate a avut Osho când a zis că fiecare om să își facă propria religie. Pace.

Nu exista d-zeu si nici iad/rai etc

Eu știu că există.

Dumnezeu nu exista, Biblia e doar o mare abureala pentru a fraierii oamenii si ai fi tinuti sub control de cei care-s la putere. Daca chiar ar exista vreun dumnezeu cu siguranta nu e asa cum zice biblia; e doar o carte care nu are nicio logica si nicio legatura Daca dumnezeu e bunatatea intruchipata asa cum zice biblia de ce mai exista iad? De ce sa arunce oamenii in suferinta neiertandule greselile? Daca face asta nu mai ii chiar bunatatea intruchipata. Nu prea vad nicio logica...si is foarte multe chestii care se bat cap in cap. Cel putin asta e parerea mea...

Nu sti bine.

Eu daca iti spun o vorba urata asa degeaba si te mai si palmuiesc si te necajesc tot timpul poti sa ma ierti mereu? o intrebare stupida; fiecare e liber sa faca ce vrea de aceea unii il iubesc pe satana si -i canta numai lui

Oricum sectantii se duc in fundul iadului

Dar de ce dracui si -l injuri pe Dumnezeu daca nu exista, esti ilogic nu?

Daca nu exista ce te aprinzi asa, nu exista pentru cei comozi

Vezi aici de ce permite Dumnezeu suferinţa şi dacă va face ceva pentru a schimba situaţia în viitor: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102006402

Cele bune!

In primul rand, fără a ne pierde în interpretări neautorizate despre ce a vrut să spună Biblia în acele zeci de versete despre LOCURILE DE FERICIRE sau cele de nefericire, înţelegem pentru început că SUFLETUL ESTE VEŞNIC. Cuvântul repetat de nenumărate ori în Biblie, cuvântul "veşnic", "veşnicie" are un singur sens: ETERN, FĂRĂ SFÂRŞIT…


In al doilea rand, Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni!
Cum este posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar să existe şi nefericire de durată?
Un singur răspuns: nu este consecinţa alegerii Lui şi a iniţiativei Lui, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…

Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…

Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului? Omul, ar putea el păstra în mod continuu calea îndepărtării de Dumnezeu?

Din păcate, dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor rea… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…
În primul rand, Dumnezeu respectă continuu libertatea omului.

Dacă Dumnezeu nu este acceptat a fi prea "impunător" şi "justiţiar", dacă oamenii nu acceptă ca El să penalizeze folosirea greşită a libertăţii de către om, cum ar putea fi El atunci obligat să "aducă înapoi" în zona de siguranţă şi de fericire (apropierea de "Sursă") pe cel care singur a optat, arogant şi sigur pe el, pentru "debranşare", pentru îndepărtare şi pentru ignoranţă faţă de El?

Este drama faptului că libertatea omului trebuie respectată cu orice preţ (mai ales atunci cand omul care vrea să fie foarte "ferm" în greşelile sale, aşa probabil cum au vrut şi vor şi "îngerii căzuţi", deşi Dumnezeu i-ar primi înapoi dacă aceia ar conştientiza cu sinceritate gravitatea faptelor care îi îndepărtează moral);

Pentru orientarea şi "Iluminarea" acestei libertăţi umane (pe care Divinul Şi-a impus să o respecte), Dumnezeu Fiul a mers până la maxima umilinţa şi Jertfa pe Cruce…

Libertatea trebuie asumată până la capăt, în încântătoarea cunoştinţă de cauză a veşniciei noastre...

Corect este să scrii, "nu știi", cu doi i. Trecând peste aspectul acesta, ce nu știu bine? La ce te referi?

Există un Dumnezeu, numai că nu e așa cum îl prezintă biserica în general. Ei au instituit un fel de regim de represiune pentru a-și ține adepții, să vină din frică la biserică, să dea bani la biserică, de parcă Dumnezeu are nevoie de așa ceva, să se autoblameze, altfel ajung în iad.

Are o oarecare logică ce spui, dacă ești meriți pedepsit. Dar pe de altă parte Dumnezeu însuși, adică Isus ne zice să iertăm, să întoarcem și celălalt obraz și mai ales să iubim, căci la asta se reduce Biblia. Dumnezeul ăla justițiar, care te trage la răspundere, care te trimite în iad imposibil să existe. Nu are sens. Sunt două lucruri contrare.

Clar că totul are o limită, atât timp cât tu te-ai comporta astfel cu mine, atunci aș pleca de lângă tine. Există libertate și în Dumnezeu, numai că mulți nu o văd din cauza dogmelor cretine de la biserică. Sunt lucruri faine și în satanism, nu știu prea multe, am citit doar cele 11 legi care sunt cât se poate de valabile și crezul lor. Ce e în spate nu știu. Nu e întrebarea stupidă, am pus-o pentru că dacă eu mă gândesc la așa ceva, atunci și Dumnezeu s-a gândit cu siguranță la ceva mult mai bun, nu așa cum este prezentat în biserici ca fiind un Dumnezeu rău și care te trage la răspundere. Pace!

Gresit!

Mulțumesc pentru ce mi-ați trimis, doar că sincer nu m-a lămurit în totalitate, plus că în Vechiul Testament lucrurile stăteau altfel decât cele din Noul. Pace!

Sufletul da e veșnic. Vrei să zici că dacă omul pleacă de la Dumnezeu are parte de rele? Păi sunt destui oameni care pleacă de la el și au parte de succes în afaceri, au bani.

De unde știi tu asta? Nu îți dai seama că nu e neaparat vina lor, ci faptul că așa au fost crescuți de mici, din generație în generație și așa cred că e bine. E vorba de spălarea creierului.

Ce e greșit? Unde? Argumentează!

Tocmai spuneam mi sus ca "Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni"... Nu el stabileste vreo pedeapsa, ci noi înşine facem totul!
Cum este posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar să existe şi nefericire de durată?

Iată cum este posibil...
Noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri!

Dacă Dumnezeu este văzut ca "Sursă" a existenţei noastre, "Dăruitorul" vieţii, iar viaţa noastră ca "dar" ar fi văzută doar ca o temporară "lumânare" aprinsă, există tentaţia pentru unii să-şi folosească libertatea pentru a fi total "independenţi", pentru a se separa de Creator, de un "Părinte ceresc".

Când "lumânarea" e aprinsă, când "viaţa" îţi inspiră că tu eşti "buricul pământului", există riscul ca cineva să se simtă "dator" să sfideze pe "Dăruitor" şi să "verifice" până la ce "îndepărtare" de "Sursă" (de Dumnezeu) se ţine aprinsă lumânarea, pierzând din vedere că aceasta are un "fitil" limitat...

Finalul vieţii (momentul în care s-a stins lumânarea, aproape sau departe de "Sursă") este şi finalul perioadei în care iei decizii şi te hotărăşti ce alegi (liber şi fără constrângeri). Fără să-şi dea seama, omul a făcut singur "judecata".

Dumnezeu ne lasa sa alegem. Unde vrem sa mergem. Dumnezeu il poate distruge pe Satana cand vrea el dar de ce sa il distruga? Dumnezeu ne lasa sa alegem.

Interesant ce zici. Într-adevăr, fiecare e făuritorul propriului destin.

Adevărat.

Tot ce spui acolo

Unde? Fii și tu mai clar. În întrebare sau în vreun răspuns?