Daca luam Biblia sau orice carte sfanta la analizat si observam la final ca in aceasta nu se gaseste nicio contradictie,nicio greseala de logica,nimic eronat, asta face ca zeul descris acolo sa existe? Constat ca nu. Deci este irelevant sa vorbim daca Biblia/Coranul/Veda/etc are greseli sau nu intr-o polemica cu referire la existenta Divinitatii pentru ca nu asta este relevant in astfel de discutii. Voi ce parere aveti?

Daca in biblie nu ar fi absolut nicio greseala de niciun fel, atunci singura concluzie pe care am putea-o trage e ca e complet adevarata, deci si zeul pe care il propune este adevarat. Altfel nu s-ar putea explica lipsa erorilor, poate decat printr-o coincidenta enorma. Dar biblia afirma multe lucruri, precum existenta si actiunile lui d-zeu, si daca acestea nu sunt erori, atunci inseamna ca zeul exista. Insa biblia e plina de erori, ca si celelalte carti din alte religii, deci nu se pune problema unei asemenea situatii. Iar aceste erori nu cad tocmai bine unor oameni care pretind ca acele carti sunt sfinte, si dictate cuvant cu cuvant de catre zei.

Pai stai putin,de ce ar exista Dumnezeul propus acolo in postura pe care o pretindem acum (fara greseala)?
E ca si cum, in momentul de fata, tu te-ai apuca sa creezi un
ZEU scriind o carte avand la dispozitie toata stiinta (de care dispunem in momentul de fata) si ai face o carte de exceptie, fara greseala. Dar asta nu inseamna ca faci sa existe un ZEU, corect? Eu pe rationamentul acesta merg.

Daca cartea e fara greseala, si eu afirm in acea carte ca exista un zeu, atunci nu inseamna ca zeul exista?

Rationamentul e modus tollens sau reductio ad absurdum: Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu, Dumnezeu e Atotstiutor, deci Biblia nu contine greseli, Biblia contine greseli deci premiza nu este adevarata: ori Dumnezeu nu exista, ori Biblia nu este Cuvantul lui Dumnezeu (decat cel mult in linii mari si nu in detalii).

Depinde la ce te referi cand zici fara greseala. Daca scrii o pagina si spui : NUME DE ZEU e bun. Nu e nimic gresit. Faptul ca nu sunt dovezi pentru a demonstra ca exista si implicit este bun este flagrant. Faptul ca este scris undeva si e caracterizat corect nu inseamna ca dovedeste ca lucrul/persoana/zeul exista.

Dar daca crestinul vine si ia in parte fiecare text al Biblie, cu corelari, cu contexte potrivite si se demonstreaza ca nu are greseli de fond, se poate spune ca Dumnezeu asa cum e descris acolo exista? Sau doar mareste sansele ca el sa existe?

Cum sa spun, existenta lui Dumnezeu nu este falsificabila, in timp ce erorile Bibliei sunt recunoscute pe larg de biblisti (in afara de biblistii fundamentalisti). Practic se poate spune ca este un fapt obiectiv ca Biblia contine erori si sunt crestini care recunosc ca Biblia are erori si predau cursuri universitare despre erorile Bibliei si raman crestini si convinsi ca Dumnezeu exista.

Pai si prin faptul ca ei accepta si aleg sa creada intr-un lucru care dpdv logic este gresit (nu ca nu ar avea libertatea de a alege/religioasa), nu le confera acest fapt o pozitie instabila dpdv al argumentelor. Cum de raman in continuare cu ideea de Dumnezeu, iar in acelasi timp se contrazic ca Biblia are greseli.

Pentru crestinii liberali nu e o problema ca Biblia se contrazice sau ca e pe alocuri depasita. Majoritatea ortodocsilor si catolicilor nici macar n-au citit Biblia.

Ma refeream la un nivel mai inalt, nu la oamenii care nu au nici minimul de cunostinte. Cum spuneai tu de exemplu cei care predau la diferite universitati, oameni de vaza..cand au atatea argumente impotriva religiei cum de isi mai mentin pozitia de credinta, ei fiind clar in lipsa de argumente. Sau alegerea credintei e stict subiectiva, asta stiu, dar uite ca multi au modele oameni asa zisi inteligenti care insa apara o pozitie nejustificata din aumote puncte de vedere. Asta e parerea mea.

Bună, am să-ţi răspund cu o întrebare. Dacă tu vrei să scrii o carte şi greşeşti undeva, chiar şi o greşeală mică, înseamnă că tu nu exişti fiindcă ai greşit?

Problema e ca toate optiunile religioase sunt subiective: crestinismul, islamul, hinduismul, agnosticismul, ateismul, etc. Ateismul nu e mai demonstrat obiectiv decat crestinismul.

Pe urma, exista si crestini luminati, care au inteles ca nu trebuie sa repete excesele din trecut si care si-au insusit lectia reiesita din critica religiei, fara a renunta insa la religie.

El n-a pretins ca atotstiutor fiind a scris o carte infailibila.

Existenta divinitatii nu depinde de ce este scris sau nu intr-o carte.
Vazand ca pe o rubrica de religie activeaza de 10 ori mai multi atei decat credinciosi, ma face sa cred ca ceva le macina totusi necredinta.

Autorul Bibliei este Dumnezeu, iar analizarea cu atentie a Scripturii ne ajuta sa-l cunoastem mai bine pe El.

Trebuie să ții cont și de faptul că Biblia a fost scrisă în decursul a peste 1600 de ani de aproximativ 40 de persoane, mulți dintre ei nu se cunoșteau reciproc, Scriitorii ei au trăit în epoci diferite şi au provenit din medii diferite. Unii au fost agricultori, pescari sau păstori. Alţii au fost profeţi, judecători sau regi. Evanghelistul Luca a fost medic. Chiar dacă scriitorii ei au provenit din medii atât de diferite, Biblia este coerentă de la prima până la ultima pagină. Unele părți au fost dictate, altele au fost descrise cu cuvinte proprii dar Dumnezeu a vegheat scrierea.

14 raspunsuri cat de cat pe subiect, si apoi hop doi Martori cu doua raspunsuri sablon care nu au nicio legatura cu intrebarea. O noua zi, aceleasi papagaliceli. Zombii russellieni isi fac treaba cu temeinicie.

Se vede clar ca nu ai citit Biblia!
Toata Biblia este plina de contradictii, la fel ca tine, Biblia iti cere sa-L urmezi pe Dumnezeu si tu il urmezi pe Fiul Sau razvratit adica pe Satan, Isus iti cere sa nu te duci la biserica si tu te duci, in Apocalipsa ti se cere sa parasesti degraba biserica Mari Tarfe a Noului Babilon, adica biserica crestina, si tu nu te lasi de crestinism... asta nu este contradictie intre ceea ce faci tu si ceea ce iti cere Biblia care este si ea toata numai contradictii

Eu sau alta persoana daca are erori in scrierile sale nu e nimic anormal, dar cand acea carte pretinde un Dumnezeu Atotorice care a mai si vegheat asupra mentinerii intelesului acestei carti tee pune pe ganduri. Cand spui ATOTSTIUTOR, nu are voie sa greseasca/sa faca erori, eu/altul nu aunt/nu este ATOTSTIUTOR, in concluzie analogia facuta de tine este irelevanta.

Şi totuşi uite că biblia nu are greşeli.

Nicio scriere religioasa a omenirii nu are, pentru fundamentalisti, greseli.

Multe versiuni ale Bibliei contin greseli de ortografie si unele greseli de exprimare. Inclusiv textele masoretice (dupa care se iau protestantii), Septuaginta (dupa care se iau ortodocsii) si Vulgata (dupa care se iau catolicii).

Eu am parerea ca orice om are o lege a binelui si a raului inscrisa in codul genetic,si ca spiritul stapaneste materia daca Omul gandeste,si ESTE om.Din pacate cartea e groasa, lenea e mare, iar cultura, in cap, nu vine dormind cu capul pe brazda de pamant.si omul pesterii era om dar mai apropiat de animal. Evolutia l-a ridicat in doua labe, si educatia l-a ridicat pe scara evolutiei.mai lucram inca la educatie, si credinciosi in ceva si necredinciosi in nimic.

"Dacă tu vrei să scrii o carte şi greşeşti undeva, chiar şi o greşeală mică, înseamnă că tu nu exişti fiindcă ai greşit?"
NU, pentru ca eu nu sunt o fiinta perfecta.
Dar daca eu as fi definit ca o fiinta perfecta, ce nu poate face greseli, si as scrie o carte in care gresesc, atunci DA, ar insemna ca eu nu exist.

Comparatia nu e consistenta.

"Chiar dacă scriitorii ei au provenit din medii atât de diferite, Biblia este coerentă de la prima până la ultima pagină."

Uite ce spune Bart Ehrman:

"„Mi s-a cerut însă să predau un curs numit «Problema suferinței în tradițiile biblice». M-am bucurat de această șansă deoarece mi s-a părut o cale interesantă de a aborda Biblia: examinând răspunsurile date de diverși autori biblici întrebării de ce există suferință în lume, în special printre oamenii Domnului. Credința mea era și este încă: diverși autori ai Bibliei au avut soluții diferite la întrebarea de ce suferă poporul lui Dumnezeu: unii (cum ar fi profeții) gândeau că suferința provine dintr-o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru păcat; unii gândeau că suferința vine de la inamicii cosmici ai lui Dumnezeu, care produceau suferința precis pentru că oamenii făceau ceea ce era drept în ochii Domnului; alții gândeau că suferința vine ca un test pentru a vedea dacă oamenii vor rămâne credincioși în ciuda suferinței; alții afirmau că suferința este un mister și că e greșit să ne întrebăm de ce o îngăduie Dumnezeu; iar alții gândeau că lumea aceasta este un dezastru complet și că trebuie «să mâncăm, să bem și să ne veselim» atunci când o putem face. Ș.a.m.d. Mi se părea și mi se pare încă: una din căile de a înțelege vasta diversitate a moștenirii scripturale a evreilor și creștinilor este să înțelegem cum autori diferiți au răspuns la întrebarea fundamentală a suferinței"

Biblia explică foarte bine cauzele suferinței și de ce Dumnezeu o permite.
Și dacă Bart Ehrman nu s descurcă - e problema lui.