Daca nu ar exista Dumnezeu tot ce pare viu ar fi de fapt mort si tot ce exista de fapt nu ar fi si nu ar avea nici un sens oricat s-ar chinui omul sa dea un sens vietii lui moarte si nimic nu ar avea vreo valoare. Daca nu ar exista Dumnezeu sau o referinta absoluta care exista neintrerupt si care sa nu aiba nici inceput si nici sfarsit, nimic nu ar avea valoare masurabila, nu ar avea valoare nici dreptatea nici demnitatea nici un efort nici frumusetea nici o placere nici copiii nici urmasii nici familia nici stramosii nici progresul oricare ar fi acela nici o logica nici justitia nici o explicatie nici o intrebare nici o gandire nici un cuget nici o guvernare nici dragostea nici mila nici iertarea nici judecata nici sentimentele nici un om nici alta vietuitoare nici stiinta nici universul nici ratiunea nici binele nici inteligenta nici puterea nici o lege nici adevarul nici dorinta oricare ar fi ea si totul ar fi degeaba.

Ce spuneti?

"Totul ar fi degeaba." Cum schimba existenta lui Dumnezeu lucrul asta? Daca exista tot degeaba. Existenta nu are niciun sens.

Mai gandeste-te si reciteste intrebarea. Daca un lucru ar exista un timp finit in comparatie cu inexistenta infinita de fapt acel lucru e ca si cum nu ar exista in decursul timpului care nu are nici inceput si nici sfarsit. E o idee matematica: orice_numar_finit/infinit=zero. Daca existenta e finita si inexistenta e infinita acel lucru care a existat un timp finit ar fi ca si cum nu ar fi existat niciodata. Si logica inversa e valabila adica daca un lucru aparent nu exista o perioada finita dar de fapt existenta lui se intinde pe o perioada infinita atunci acea absenta aparenta ar fi ca si cum nu ar fi existat niciodata. Acum Dumnezeu e aparent inexistent intrucat alege sa nu-si manifeste prezenta in mod special conversand cu oamenii. Asa cum mereu a existat ceva si exista ceva si va exista ceva inseamna ca existenta nu are inceput si nu va avea sfarsit si la fel este si cu inexistenta. Miscarea nu are inceput. Miscarea ne avand inceput evident ca nici timpul nu are inceput. Toate acestea sunt concepte si notiuni inseparabile. Un duh imaterial se poate deplasa asa cum este scris la Facerea 1:2b:"Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor." De aici se poate deduce ca un duh ocupa spatiu si se poate deplasa in spatiu.

Si cum demonstreaza asta ca lucrurile au vreun sens? Bun, exista un Dumnezeu vesnic fara inceput si fara sfarsit. Care e sensul?

Sensul e ca daca facem o fapta buna tinand cont de Dumnezeu persoana fiecaruia dintre noi va ramane pentru totdeauna si nu doar fapta cu efectele ei care in conceptia ateista "conteaza doar pentru prezent si daca vor conta si pe viitor vor fi vazute ca de la sine inteles peste un milion de ani daca va mai exista lumea iar in cel mai bun caz ateii renumiti de azi vor ajunge doar niste simple legende sau mituri".

Asta incerc sa explic si eu "ateilor", ce rost ar avea viata, sau sens daca nu ar fi o forta divina care sa judece lucurile si sa le puna in dreptate?
S ai pe ce sa te bazezi, asa, daca nu ar fi, iti dai seama nu ar exista conseciinte, si nici legiile fizice, ar face fiecare ce vrea fara consecinte, dar adevarul e ca orice are o consecinta intr-un final, toata lumea stie asta, dar nimeni nu intalege ca se datoreaza unei forte divine adica Dumnezeu, care indreapta tot, nu exista nici o fapta nepedepsita, sau cel putin vreo fapta nepocaita, sa fie iertata, atata timp cat faci ceva si esti constient, o faci cu un scop si cu gandul ca stii ca exista un rezultat al actiunii tale la fel de mare.(in termenii stintifici).
Bine intales exista si iertarea, care e parerea de rau a faptei cuvenite, bine intales gresita, si astfel e ca si cum ai vrea sa indrepti si atunci intervine iertarea, care e intalegerea sau realizarea de sine ca nu ai facut bine, si ca vrei sa indrepti si astfel Dumnezeu,si orice persoana poate ierta o alta persoana care a facut ceva ce nu e bine, fata de el/ei sau etc. Una e sa realizezi ce ai facut si sa arati ca-ti pare rau, si alta e sa faci intentionat dar sa nu-ti para rau, de asta exista DREPTATE.,INTALEGERE,ADEVAR SI IUBIRE, aceastea il reprezinta pe Dumnezeu. si in general pe o fiinta perfecta, cum e el,Tatal, Fiul, etc.

Tu observi cat te ai repetat Aici? S a inteles ideea, doar ca ceea ce nu se tot intelege este ca reprezentarea si denumirea lui "Dumnezeu" este doar o invenție a minții umane, nimic mai mult. "Dumnezeu" nu trebuie sa fie o ființă ca si noi. Poate fi un izvor de energie si atat sau chiar universul.