Daca nu era universul, absolut nimic. Ce era? Si cum a aparut Dumnezeu daca nu era nimic? mie mi se pare o intrebare retorica, dar poate imi puteti da voi niste raspunsuri.

Alta atee. La Dumnezeu totul este cu putinta.

Dumnezeu este Atotputernic. Iisus hristos e4ste calea adevarul si viata.

La inceput era Cuvantul.Si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu.

Mda, m-ai convins!

Intuneric

Daca nu era universul era doar Dumnezeu. Dar din iubire ne-a creat pe noi oamenii si tot ce e in jurul nostru.Romani1:20

Daca nu era universul ar fi fost un ocean de energie.

''La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul''

Hai sa lamurim ceva prima data. Ce este stiinta?

Cuvantul stiinta este un derivat din latinescul,, scienta,, care inseamna cunoastere. O alta definitie al aceluiasi cuvant oferita de Dictionarul Oxford: Ramura de studiu care se ocupa fie cu un corp comun de adevaruri demonstrate, fie cu fapte observate, clasificate sistematic si colerate, mai mult sau mai putin, prin asezarea lor sub incidenta legilor generale si care includ metode sigure de descoperire a unor adevaruri noi in propriul sau domeniu. Astfel stiinta presupune fapte observate si legi demonstrate.

Asadar, metoda stiintifica presupune reproducerea experimentala, cauze similare producand efecte similare. Stiinta este cunoastere si nu deductie, speculatie sau extrapolare. Pe scurt; stiinta adevarata se limiteaza cu necesitate la masurarea si studiul fenomenelor si proceselor din prezent. Prin uniformitarianism putem deduce stiintific pentru viitor sau pentru trecut, pentru o perioada anume de timp. Dar a insista ca uniformitarianismul este unica metoda stiintifica de intelegere a intregului trecut si viitor nu este fireste, nimic altceva, decat dogmatica a unei forme de religie.

Principiul uniformitarianismului este o filozofie sau un crez, prin care se spera ca aceste procese ale prezentului sa fie extrapolate in trecutul indepartat si in viitorul indepartat, pentru a explica tot ce s-a intamplat vreodata. Dar bineinteles, asa ceva nu se incadreaza la stiinta. Pot exista numeroase alte presupozitii care sa serveasca drept baza pentru o asemenea extrapolare, dar bineinteles, acestea nu sunt altceva, decat, simple acte de credinta.

Asadar, treaba cu Big Bang-ul sunt fantezii nedemonstrate si care nu se vor demonstra niciodata. Fizic vorbind, nu ai cum sa demonstrezi intr-un laborator ce s-a petrecut in momentul zero. De acest moment zero, evolutia fuge, pentru ca nu poate spune nimic.

Dar, hai sa vedem cum si pe ce s-a dezvoltat aceasta filozofie a evolutiei: James Hutton ( 1726 – 1796 ) a fost primul om care a pus bazele erei geologige; si anume: `` Precambrian, Paleozoic, Mezozoic, Neozoic etc ``, nu le voi enumera pe toate, ci idea era de datare a lor cu varste de zeci de milioane de ani. Toate-s bune si frumoase, dar cum a reusit el in anii 1700, sa dateze varsta exacta fiecarei ere geologice, in vreme ce datarile radio-metrice au aparut abia in 1940? Bineinteles, ca la acea vreme varstele geologice au fost puse la intamplare, logic, nu avea cu ce sa masoare exact. ATENTIE! Informatiile descoperite de James Hutton, circula si astazi prin manuale scolare si carti de specialitate, ca fiind date stiintifice. Hai sa fim seriosi.

Adevarul este, ca nu avem cum sa stim ce a fost dincolo de momentul zero. In primul rand, nu avem legi universale care sa ne ajute sa trece dincolo de acest moment. Legile noastre fundamentale care ne guverneaza intreaga existenta, sunt valabile doar aici, in lumea noastra materiala si nu putem trece cu ele in alta sfera de cunoastere si studiu. Nu incerca sa lipesti doua obiecte cu o solutie care nu este destinata lipirii, nu vei reusi niciodata, pentru a realiza lipirea, iti va trebui o solutie destinata in acest scop, ai prins ideea?

Asadar, Dumnezeu este in afara timpului nostru, nu incerca sa cauti un raspuns fara posibilitatea de a afla cat traiesti pe acest pamant. Adevarul este! Noi nu cunoastem pe deplin natura umana si dorim sa cunoastem cine la creat pe Dumnezeu?! E mai complicat putin, de vreme ce Biblia ni-l descrie ca El fiind dintotdeauna, e ca si cum, in absenta timpului, Dumnezeu este intr-un azi permanent.

Asadar, in lipsa dovezilor evolutionistilor, mai bine ne-am intoarce la argumentele existentei Lui Dumnezeu, de exemplu: Profesorul Dalas Willard, avand catedra in Southern California, face apologia existentei Lui Dumnezeu folosind o abordare in trei etape. 1. Consecventa logica. 2. Adecvarea empirica. 3. Relevanta experintiala.

Consecventa logica: Indiferent cum ar fi analizata realitatea fizica sau concreta, sfarsim cu o situatie in care nicio entitate fizica nu isi poate explica propria existenta. Acestea fiind spuse, ajungem la adevarata problema, aceea de a determina cate serii de cauze sunt necesare pentru a explica intreaga existenta. Nu putem avea o serie infinita de cauze desfasurate in timp, pornind de la prezentul unei stari ajunse la completitudine si regresand in cautarea cauzei ultime, fiindca daca succesiunea ar fi infinita, nu am ajunge niciodata in prezent. Si asa cum s-a mentionat deja, nimic din universul fizic nu isi poate explica propria existenta, de exemplu, ceva nu ia fiinta din nimic. De aceea, pentru ca un lucru sa fie `` si este ``, trebuie sa existe cel putin o stare capabila a exista prin sine insasi si care sa nu isi derive existenta din altceva, iar aceasta trebuie sa fie de natura nonfizica.
Asadar, in aceasta prima etapa a argumentului noi nu am postulat existenta unui Dumnezeu, ci doar a unei entitati nonfizice care isi explica propria existenta si este necauzata.

In etapa a doua a argumentului se ridica problema proiectului. Argumentul nu se refera la aspectul estetic, ci la specificitalte lui inteligenta. Este important sa facem distinctie intre acestea doua. Daca ai merge pe o planeta indepartata si ai vedea un milion de pietre aranjate intr-un triunghi perfect, ai putea considera, desigur, ca acea formatiune placuta s-a putut produce intamplator pe parcursul a mai multor milioane de ani. Dar pentru a avea capacitatea de a rationa astfel si de a recunoaste calitatea estetica a aranjamentului pietrelor este nevoie de o serie de componente sau materiale brute `` alfabetul vietii ``, care ne fece sa ne deosebim de mediul inconjurator. Daca torni din cutia unui joc de puzzle niste piese in forma de litere si ar cadea intr-un anume aranjament ai putea spune ca acel aranjament s-a putut produce intamplator, dar daca piesele in forma de litere ar cadea de fiecare data cand le rastorni in aceeasi ordine, nici macar nu te-ai gandi la posibilitatea ca ele sa fi cazut din intamplare.

Ultima etapa a argumentului, sa ne uitam in istoria omenirii, mai ales la persoana Lui Isus Hristos. Vedem ce a facut El, cine a pretins ca este si de ce il urmeaza si azi milioane si milioane de oameni. Fara a intra in amanunte sau al compara cu altii `` Mahomed, Krishna ( daca a trait, de fapt, vreodata ), Buddha etc, pana la urma, totul se reduce la urmatorul lucru; pentru ce il urmeaza pe Hristos, faptul ca universul nu se poate explica pe sine insusi, la care se adauga vadit inteligenta din spatele universului si ambele coroborate cu atestarea istorica si experientiala a invataturilor si actiunilor Lui Isus, fac aceste argumente demne de crezare.

A avut Dumnezeu un început?
Ps. 90:2: „Înainte să se fi născut munţii şi înainte ca tu să aduci în existenţă pământul şi solul roditor ca în durerile naşterii, din veşnicie în veşnicie tu eşti Dumnezeu".
Este raţional lucrul acesta? Este un fapt pe care mintea noastră nu-l poate înţelege pe deplin. Totuşi, acesta nu este un motiv să nu credem. Exemple: 1) Timpul. Nimeni nu poate stabili un moment anume ca început al timpului. Este adevărat că viaţa noastră are sfârşit, însă nu şi timpul. Noi nu respingem noţiunea de timp doar pentru că nu înţelegem toate aspectele legate de el. Dimpotrivă, chiar ne organizăm viaţa în funcţie de timp. 2) Spaţiul. Astronomii nu găsesc nici începutul, nici sfârşitul spaţiului. Cu cât scrutează mai mult universul, cu atât descoperă mai multe lucruri. Ei nu resping faptele; mulţi consideră că spaţiul este infinit. Acelaşi principiu este valabil şi în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu.
Alte exemple: 1) Astronomii afirmă că temperatura din nucleul Soarelui este de 15.000.000 de grade Celsius. Respingem noi această idee pentru că nu putem înţelege pe deplin ce înseamnă o temperatură atât de ridicată? 2) Se afirmă că dimensiunile Căii Lactee sunt atât de mari, încât unei raze de lumină, cu viteza de aproximativ 300.000 km pe secundă, i-ar trebui 100.000 de ani pentru a o traversa. Înţelege mintea noastră ce înseamnă o asemenea distanţă? Totuşi, recunoaştem că există, pentru că este susţinută de dovezi ştiinţifice.
Care afirmaţie este mai raţională: Că universul este opera unui Creator viu şi inteligent sau că el s-a format printr-o simplă întâmplare, din materie nevie, fără intervenţia unei inteligenţe? Unii optează pentru a doua variantă, pentru că altfel ar fi nevoiţi să recunoască existenţa unui Creator ale cărui calităţi nu pot să le înţeleagă pe deplin. Dar se ştie că savanţii nu înţeleg pe deplin modul de funcţionare al genelor, care se află în interiorul celulelor vii şi care stabilesc cum se vor dezvolta aceste celule. Ei nu înţeleg exact nici cum funcţionează creierul uman. Dar cine ar putea nega existenţa acestora? Ar trebui să ne aşteptăm să înţelegem totul despre o Persoană care este atât de grandioasă, încât a putut să aducă în existenţă universul, cu structura sa complexă şi cu uluitoarele sale dimensiuni?

Daca nu era nimic, nu inseamna ca nici intuneric nu era? si Dumnezeu a aparut (inteleg eu) cu ajutorul Duhului sf?

Dumnezeu nu,, a apărut'', El e din veșnicie. Având in vedere contextul nostru condiționat de timp, nu putem ințelege (incă) pe deplin acest fapt.

Dumnezeu a creat din NIMIC spațiul, timpul și materia, tocmai pentru că el le transcende, adică poate exista independent de aceste dimensiuni.